Idiom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, termenul „idiom” (în română din cuvântul francez idiome[1], la rândul său din latinescul idioma provenind din cuvântul grecesc ἰδίωμα – idíōma) înglobează termenul „limbă”, termenii care denumesc diversele feluri de limbi (de exemplu „limbă creolă”, „pidgin”, „lingua franca”, „limbă vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc. Unii lingviști[2] includ aici și termenul „idiolect”. Prin urmare, se poate vorbi, de exemplu, despre idiomul românesc, idiomul aromân (macedoromân), idiomul muntenesc, idiomul oltean etc.[3]

După lingvistul francez Philippe Blanchet,

„Un idiom este o rețea minimală de sisteme lingvistice individuale ce se identifică printr-un autoglotonim[4] și o conștiință lingvistică specifice[5].”

În general, termenul „idiom” este folosit când subiectul abordat de cercetător nu necesită ca acesta să opteze pentru unul din termenii „limbă”, „dialect”, „subdialect” și „grai”, mai ales când este greu sau chiar imposibil să se oprească la unul din aceștia[6].

„Idiom” este un termen util mai ales în cazul societăților multilingve cum sunt cele din majoritatea țărilor africane, în care coexistă numeroase varietăți ale unor limbi care nu sunt nici măcar suficient studiate[7].

Termenul „idiom” se mai folosește și ca gen proxim pentru definirea termenilor ce denumesc feluri de limbi sau varietăți ale unei limbi[8].

Deoarece chestiunea „limbă sau dialect?” provoacă de multe ori controverse extralingvistice, unii autori folosesc termenul „idiom” pentru a evita aceasta. Pierre Blanchet, în lucrarea în care îl folosește, justifică aceasta prin dorința de „a evita conotațiile ideologice ale terminologiei tradiționale”[5].

Termenul acesta se găsește și folosit în mod greșit, cu sensul „expresie idiomatică”, sub influența cuvântului englezesc idiom care are și acest sens, mai ales în materiale privind limba engleză și învățarea ei[9]. Dicționarele explicative ale limbii române nu dau sensul „expresie idiomatică” la cuvântul „idiom”[1].

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cf. articolul IDIOM în DEX
  2. ^ De exemplu fr Julien Pons, Du latin classique au latin impérial. Phonétique et phonologie (De la latina clasică la latina imperială), Edilivre, 2015, ISBN 9782332869807, p. 18, nota 14 (accesat la 4 noiembrie 2015).
  3. ^ Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Albatros, București, 1980, p. 235.
  4. ^ Nume dat unui idiom de către vorbitorii săi ca idiom matern.
  5. ^ a b fr Philippe Blanchet, „Pour la reconnaissance du droit des locuteurs à disposer de leur idiome. Un nouveau principe linguistique” (Pentru recunoașterea dreptului vorbitorilor de a dispune de idiomul lor. Un nou principiu lingvistic), în Langage et société (Limbaj și societate), vol. 55, nr. 1, 1991, pp. 85-94, p. 85 (accesat la 4 noiembrie 2015).
  6. ^ Exemple de lucrări de lingvistică în care se folosește termenul „idiom”: Nicolae Dobrișan, Limba arabă contemporană, vol. I, București, Editura Pro Universitaria, 2014 („idiomurile etiopiene”, „idiomurile asiro-babiloniene” etc.); Annemarie Sorescu-Marincovici, „Băieșii din Baranja (Croația): schiță etnografică și etnolingvistică”, în Memoria ethnologica, an IX, nr. 40-41, 2011, pp. 36-51 („idiomul” vorbit de o parte din băieși); Emanuel Vasiliu, „Divergență dialectală și intercomunicare”, în Anuar de lingvistică și istorie literară, tom XXX, 1985, A. Lingvistică, pp. 11-16 [„două idiome diferite (graiuri, dialecte sau chiar limbi)”]; Sorin Paliga, „Hidronimia și dialectele trace ca precursoare ale dialectelor limbii române”, în Dacoromania, serie nouă, anii III-IV, 1998-1999, pp. 67-73 („idiom satem”, „idiom centum”); Ioan Dănilă, „Destinul unui idiom – graiul ceangăiesc din moldova”, în The Proceedings of "The European Integration – between Tradition and Modernity" congress, vol. I., Editura Universității „Petru Maior”, 2005, ISSN 1844-2048, pp. 233-243 (accesate la 4 noiembrie 2015).
  7. ^ Un exemplu pentru aceasta este fr Mortéza Mahmoudian, „Problèmes de la gestion des situations plurilingues” (Probleme ale gestionării situațiilor plurilingve), în Caroline Juillard, Louis-Jean Calvet (coord.), Les politiques linguistiques, mythes et réalités (Politicile lingvistice, mituri și realități), AUPELF-UREF, FMA, 1996, ISBN 2-920021-65-6, pp. 243-296 (accesat la 4 noiembrie 2015).
  8. ^ De exemplu în cursul universitar de lingvistică al lui fr Jean-Marc Lemelin, Diagrammatique du langage. Initiation à la linguistique générale (Diagramatica limbajului. Inițiere în lingvistica generală), capitolul „Les idiomes et les usages” (Idiomurile și folosirile lor), p. 21-28 (accesat la 4 noiembrie 2015).
  9. ^ De exemplu Cristina Ionescu, Gramatica limbii engleze prin idiomuri, Aramis, 2001 sau TALKENGLISH.com (accesat la 4 noiembrie 2015).

Vezi și[modificare | modificare sursă]