Teatru radiofonic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Înregistrarea radio a unei piese de teatru în Țările de Jos (1949), Spaarnestad Foto

Teatrul radiofonic este adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la radio. Fără a avea nicio imagine vizuală, o piesă de teatru radiofonică include doar dialogul, muzica și efectele speciale pentru ca ascultătorul să-și imagineze personajele și povestea. A avut o largă popularitate în anii 1920, pe care o pierde treptat până în anii 1950, odată cu apariția și dezvoltarea televiziunii.

În România[modificare | modificare sursă]

La 18 februarie 1929 a fost transmisă prima piesa de teatru la microfon din România, Ce știa satul... de Ion Valjan, cu Maria Filotti și Romald Bulfinsky de la Teatrul Național din București în rolurile principale.[1]

Dan Puican a regizat peste 1000 de piese de teatru radiodifuzate în limba română.[2] Alți regizori de „teatru la microfon”: Ion Vova, Leonard Efremov, Constantin Moruzan, Attila Vizauer, Vasile Manta, Cezarina Udrescu, Mihai Lungeanu, Alexandru Dabija, Cristian Munteanu, Ilinca Stihi.

În Germania[modificare | modificare sursă]

Prima piesă de teatru radiodifuzată germană a fost produs în 1923. Din cauza circumstanțelor din Germania postbelică, când majoritatea teatrelor erau distruse, teatrul radiofonic a avut o popularitate foarte mare. Între 1945 și 1960 se realizau mai mult de 500 de piese de teatru radiofonic în fiecare an. Cuvântul german pentru teatru radiofonic este Hörspiel. Un serial radiofonic foarte popular în Germania este Die drei ???. Inițial o serie de cărți pentru tineret în SUA, dar după ce piese de teatru au început să fie produse în Germania, începând cu 1968, au fost vândute peste 45 de milioane de discuri.[3]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Teatru radiofonic