Creasta cocoșului (burete)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sparassis crispa
Krause-Glucke405.jpg
Creasta cocoșului sub conifere
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Polyporales
Familie: Sparassidaceae
Gen: Sparassis
Nume binomial
Sparassis crispa
(Wulfen) Fr. 1821
Sinonime
  • Manina crispa Scop. (1772)
  • Clavaria crispa Wulfen (1781)
  • Merisma crispum (Wulfen) Ehrenb. (1818)
  • Masseeola crispa (Wulfen) O.Kuntze (1891)

Sparassis crispa (Franz Xaver von Wulfen ex Elias Magnus Fries 1821, sin. Clavaria crispa (Franz Xaver von Wulfen, 1781),[1] denumită în popor (tot așa ca „gemenul” ei Sparassis laminosa) creasta cocoșului sau crețușcă, este un fitoparazit, o ciupercă comestibilă parazitară care atacă rădăcinile pomilor, din încrengătura Basidiomycota și familia Sparassidaceae. Ea se poate găsi În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere (și montane) sub brazi, molizi și pini, din august până în octombrie (noiembrie).[2][3] Specia crește pe toate continentele (în afară de Antarctică).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ciuperca a fost menționată pentru prima dată de Giovanni Antonio Scopoli în volumul I al cărții sale din 1772, Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes, aprobată de Franz Xaver von Wulfen (1728-1805) sub numele Clavaria crispa. În 1774 savantul și superintendentul luteran german Jacob Christian Schäffer a descris-o, menționat în Index fungorum, ca Helvella ramosa.[4] În sfârșit, în anul 1821, Elias Magnus Fries a redenumit-o sub numele actual de Sparassis crispa.[5]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Salată de Batavia

Aceste ciuperci nu se găsesc foarte des, dar apar mereu în același loc.

Crețușcă
  • Corpul fructifer: El are un diametru de 15-30 cm, format dintr-o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune.
  • Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora.
  • Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi.[3][6]

Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din loc în loc pătat cu roșcat sau brun.

Cu toate că Sparassis crispa este de mare asemănare cu Sparassis laminosa, ea reprezintă o specie proprie.[2][7]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Dacă s-ar lua seama, pentru că fâșiile speciei sunt late și mărimea celelalte lor soiuri nu este așa de signifiantă, o confundare n-ar fi posibilă. Totuși se întâmplă adesea oară, anume cu ciuperci de genul Ramaria, aici cu otrăvitoarele Ramaria formosa[8] sau Ramaria mairei sin. Ramaria pallida (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături),[8] cu câteva necomestibilele ca de exemplu Ramaria stricta[9] sau Ramaria flavoides[10] precum cu soiuri comestibile ca Ramaria aurea,[11] Ramaria botrytis, (cea mai gustoasă) [12], Ramaria flava [13] și Ramaria rufescens sin. Ramaria holorubescens (toate de consumat numai în stadiu tânăr).[14]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Creasta cocoșului

Din Sparassis crispa se pot pregătii multe feluri de mâncare, ca Șnițel vienez, Șnițel à la parisienne, ciulama, piftie, învelită în slănină la cuptor precum adăugată la creier de porc sau vițel, tăiței sau macaroane.[15][16] De asemenea, creasta cocoșului poate fi uscată.

Pentru a savura ciupercile fără complicații, trebuie dat neapărat atenție:[17]

  • Buretele este de spălat mai multe ori în apă caldă, pentru a îndepărta murdăriri, nisip și insecte.
  • Exemplare bătrâne devin vâscoase, amare și incomestibile.
  • Pârți brunate sau apoase trebuie îndepărtate, pentru că dăunează sănătății, provocând simptome tari de natură gastrointestinală.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 552-553, ISBN 3-405-11774-7
  3. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 217-218, 220, ISBN 3-426-00312-0
  4. ^ Helvella ramosa
  5. ^ Sparassis crispa
  6. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, Münchenj, Berna Viena 1977, p. 210-211, ISBN 3-405-11568-2
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 610-611, ISBN 3-405-12081-0
  8. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 612-613, ISBN 3-405-12081-0
  10. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 554-555, ISBN 88-85013-25-2
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 554-555, ISBN 3-405-11774-7
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 612-613, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 610-611, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 558-559,  ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 121-124 ISDN 3-453-40334-7
  16. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 120-121
  17. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 220, ISBN 3-426-00312-0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Bruno Cetto, volumul 1, 2, 4, vezi note
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Meinhard Michael Moser, „Farbatlas Der Basidiomyceten/Colour Atlas of Basidiomycetes” Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg 2002, ISBN 3-827-41073-8

Legături externe[modificare | modificare sursă]