Buza caprei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boletus subtomentosus sin. Xerocomus subtomentosus
Ziegenlippe Xerocomus subtomentosus.jpg
Buza caprei
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Boletus
Specie: B. subtomentosus
Nume binomial
Boletus subtomentosus
L. (1753)
Sinonime
  • Xerocomus subtomentosus Quél. (1888)
  • Boletus crassipes Schaeff. (1774)
  • Boletus cupreus Schaeff.,1774
  • Leccinum subtomentosum (L.) Gray (1821)
  • Boletus lanatus Rostk., 1844
  • Boletus striipes Fr. (1874)
  • Boletus leguei Boud., 1894
  • Suillus lanatus (Rostk.) Kuntze, 1898

Boletus subtomentosus (Carl Linné, 1753) sin. Xerocomus subtomentosus (Lucien Quélet, 1888)[1], numit în popor buza caprei,[2] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Boletus, al cărui nume generic este derivat din cuvintele latine (latină sub=aproape) și (latină tomentosus= pâslit). Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, izolat sau în grupuri, prin păduri de conifere și de foioase, în special la margini mușchioase de pădure, pe povârnișuri și poteci ierboase, începând în iunie până toamna târziu, în noiembrie.[3][4]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: B. subtomentosus
  • Pălăria: Ea are un diametru de 5-12 (17) cm, este destul de cărnoasă și consistentă, inițial semisferică cu bordură răsfrântă în jos, apoi convexă, la bătrânețe plană, ridicată, câteodată îndoită în sus. Cuticula este uscată, pâslită, de culoare gălbui-măslinie până la brun-cenușie, fiind la maturitate deseori brăzdată de crăpături verzui-galbene.
  • Tuburile și porii: Sporiferele sunt de dimensiuni diferite, aderente la picior și ușor de îndepărtat, la început galben-aurii, apoi de un galben-verzui murdar și bombate. Coloritul nu se schimbă sub presiune. Porii sunt mici și unghiulari. Sporii măslinii sunt fusiformi sau alungiți cu o mărime de 12-14 x 4-6 microni.
  • Piciorul: El are o înălțime de 6-11 cm și o lățime de 1,5-2 cm, este mătăsos-solzos, cilindric, uneori curbat, subțiat la bază, plin, dar curând lemnos, gălbui-ocru până maroniu, având pe suprafața sa firișoare subțiri slab roșiatice.
  • Carnea: Ea este destul de tare în tinerețe, de culoare albicios-gălbuie, sub cuticulă deseori maronie și în picior clar galbenă. În cazul tăierii se decolorează foarte rar într-un albăstrui palid. Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure” și gustul foarte plăcut. Specia este deseori năpădită de mucegaiul Apiocrea chrysosperma. la fel ca și Xerocomellus chrysenteron.[3][4]

Buretele se decolorează cu acid sulfuric portocaliu, roșind câteodată, cu lactofenol violet la marginea cercului, cu hidroxid de potasiu brun-roșiatic și cu sulfat de fier slab gri-măsliniu.[5]

Confunzii[modificare | modificare sursă]

Buretele poate fi confundat numai cu specii comestibile, de exemplu cu: Boletus badius sin. Imleria badia, Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[6] Gyrodon lividus,[7] Gyroporus castaneus,[8] Leccinum crocipodium,[9] Pseudoboletus parasiticus,[10] Suillus bovinus,[11] Suillus cavipes,[12] Suillus granulatus,[13] Suillus viscidus comestibil, (se dezvoltă sub larici),[14] Xerocomellus chrysenteron sin. Boletus chrysenteron,[15] Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus,[16] Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus,[17] Xerocomellus zelleri sin. Boletus zelleri,[18] Xerocomus ferrugineus sin. Boletus ferrugineus[19] sau Xerocomellus rubellus.[20]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Acest burete este foarte gustos. Deși este ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index fungorum
  2. ^ Listă de ciuperci cu denumire română
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 81, 83-84, ISBN 3-426-00312-0
  5. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 43, ISBN 3-85502-0450
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
  7. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 28, ISBN 3-85502-0450
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 63, ISBN 3-85502-0450
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493, ISBN 3-405-12116-7
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 508-509, ISBN 3-405-11774-7
  14. ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-440-13447-4
  17. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  18. ^ Heinrich Dörfelt
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe[modificare | modificare sursă]