Buza caprei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Boletus subtomentosus)
Jump to navigation Jump to search
Boletus subtomentosus sin. Xerocomus subtomentosus
Ziegenlippe Xerocomus subtomentosus.jpg
Buza caprei
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Boletus
Specie: B. subtomentosus
Nume binomial
Boletus subtomentosus
L. (1753)
Sinonime
  • Xerocomus subtomentosus (L.) Quél. (1888)
  • Boletus crassipes Schaeff. (1774)
  • Boletus cupreus Schaeff.,1774
  • Leccinum subtomentosum (L.) Gray (1821)
  • Boletus lanatus Rostk., 1844
  • Boletus striipes Fr. (1874)
  • Boletus leguei Boud., 1894
  • Suillus lanatus (Rostk.) O.Kuntze, 1898

Boletus subtomentosus (Carl Linné, 1753) sin. Xerocomus subtomentosus (Carl Linné, 1753 ex Lucien Quélet, 1888), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Boletus,[1], este o specie de ciuperci comestibile, denumită în popor buza caprei, ciupercă moale sau hrib mic.[2] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, izolat sau în grupuri, prin păduri de conifere și de foioase, în special la margini mușchioase de pădure, pe povârnișuri și poteci ierboase. Timpul apariției este din (iunie) iulie până toamna târziu, în noiembrie.[3][4]

Epitetul se trage din cuvintele latine a (latină sub=aproape, (dede)subt)[5] și (latină tomentosus= pâslit).[6]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Această specie, ca și surata ei Boletus ferrugineus, au fost recent scoase din genul Xerocomus, între altele datorită geneticii precum a structurii cuticulei lor și alocate din nou genului Boletus (2019).[7][8]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: B. subtomentosus
  • Pălăria: are un diametru de 5-12 (17) cm, este destul de cărnoasă și consistentă, inițial semisferică cu bordură răsfrântă în jos, apoi convexă, la bătrânețe plană, ridicată, câteodată îndoită în sus. Cuticula este uscată, pâslită, de culoare gălbui-măslinie până la brun-cenușie, fiind la maturitate deseori brăzdată de crăpături verzui-galbene.
  • Tuburile și porii: sunt de dimensiuni diferite, aderente la picior și ușor de îndepărtat, la început galben-aurii, apoi de un galben-verzui murdar și bombate. Coloritul nu se schimbă sub presiune. Porii sunt la început gălbui, apoi galben-măslinii, mici și unghiulari.
  • Sporii: sunt măslinii, fusiformi sau alungit elipsoidali cu o mărime de 12-14 x 4-6 microni.
  • Piciorul: are o înălțime de 6-11 cm și o lățime de 1,5-2 cm, este mătăsos-solzos, cilindric, uneori curbat, subțiat la bază, plin, dar curând ceva lemnos, gălbui-ocru până maroniu, având pe suprafața sa firișoare subțiri slab roșiatice.
  • Carnea: este destul de tare în tinerețe, de culoare albicios-gălbuie, sub cuticulă deseori maronie și în picior clar galbenă. În cazul tăierii se decolorează foarte rar albăstrui palid. Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure” și gustul foarte plăcut. Specia este deseori năpădită de mucegaiul Apiocrea chrysosperma. la fel ca și Xerocomellus chrysenteron.[3][4]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează cu acid sulfuric portocaliu, roșind câteodată, cu lactofenol violet la marginea cercului, cu hidroxid de potasiu brun-roșiatic și cu sulfat de fier slab gri-măsliniu.[9]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Buretele poate fi confundat numai cu specii comestibile, în primul rând cu surata lui Boletus ferrugineus sin. Xerocomus ferrugineus,[10] dar, de asemenea, cu Boletus badius sin. Imleria badia, Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[11] Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola,[12] Gyrodon lividus,[13] Gyroporus castaneus,[14] Leccinum crocipodium,[15] Pseudoboletus parasiticus,[16] Suillus bovinus,[17] Suillus cavipes,[18] Suillus granulatus,[19] Suillus viscidus comestibil, (se dezvoltă sub larici),[20] Xerocomellus chrysenteron sin. Boletus chrysenteron,[21] Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus,[22] Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus,[23] Xerocomellus zelleri sin. Boletus zelleri[24] sau Xerocomellus rubellus.[25]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Acest burete este foarte gustos. Deși este ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index fungorum
  2. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-3
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 81, 83-84, ISBN 3-426-00312-0
  5. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1138, ISBN 3-468-07202-3
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1198, ISBN 3-468-07202-3
  7. ^ Index Fungorum
  8. ^ Jurnalul micologic „Der Tintling” 2
  9. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 43, ISBN 3-85502-0450
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515, ISBN 3-405-12116-7
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 28, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
  15. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 63, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 508-509, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
  22. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-440-13447-4
  23. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  24. ^ Heinrich Dörfelt
  25. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-7, pentru toate ciupercile analizate
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe[modificare | modificare sursă]