Beta Ursae Majoris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Beta Ursae Majoris
Merak
Steaua Merak / Beta Ursae Majoris pe harta asterismului Carul Mare
Steaua Merak / Beta Ursae Majoris
pe harta asterismului Carul Mare
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Ursa Mare
Magnitudine aparentă +2,37[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 0,41
Clasificare spectrală A1IVps
Tipul de variabilă
Declinație +56° 22′ 56,7339″[2]
Ascensie dreaptă 11h 01m 50,47654s[2]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: +81,43[2] msa/an
Dec.: +33,49[2] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 79 ± 1 al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 2,7[3] M
Rază 3,021 ± 0,038 [4] R
Luminozitate 63,015 ± 1,307 [4] L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară 46 km/s[5]
Vârstă (500 ± 100 )x106 ani[6]
Temperatură 9.377 ± 75 K[4]
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Merak, Mirak,[7] β Ursae Majoris, β UMa, Beta UMa, 48 Ursae Majoris, BD+57°1302, FK5 416, GC 15145, HD 95418, HIP 53910, HR 4295, PPM 32912, SAO 27876.[8]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Beta Ursae Majoris (β UMa / β Ursae Majoris) este o stea din constelația Ursa Mare. Steaua este cunoscută și sub numele tradițional, Merak.

Observarea stelei[modificare | modificare sursă]

Acesta este o stea situată pe emisfera cerească boreală. Poziția sa foarte nordică o face foarte vizibilă din emisfera boreală, unde se prezintă circumpolară, în mari regiuni din zonele temperate. În emisfera sudică vizibilitatea stelei este destul de limitată, la regiunile inferioare zonei tropicale. Magnitudinea sa egală cu 2,34 face ca să poată fi văzută chiar pe un cer afectat de poluări luminoase medii.

Cel mai bun moment pentru observarea stelei pe cerul de seară este din februarie până în iunie; în emisfera nordică estefoarte vizibilă pe o perioadă mult mai lungă, datorită declinației boreale a stelei. În emisfera sudică poate fi observată doar în lunile toamnei australe.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Este mai familiară observatorilor din emisfera nordică, fiind una din cele două stele care ajută la „aflarea” poziției Stelei Polare: „se prelungește de cinci ori segmentul de dreaptă imaginar dintre stelele Merak și Dubhe și se „găsește” poziția Stelei Polare (Alpha Ursae Minoris).”

Beta Ursae Majoris este una dintre cele șapte stele care formează asterismul Carul Mare.

Pentru stelele care sunt de același tip cu Merak, aceasta este o stea tipică în Diagrama Hertzsprung-Russell, deși este ceva mai caldă, mai mare și mult mai strălucitoare decât Soarele. Se diferențiază prin faptul că este înconjurată de un disc de praf mai aproape decât cel descoperit în jurul stelei Fomalhaut și îndeosebi cel din apropierea stelei Vega. Nicio planetă nu a fost descoperită gravitând pe orbită în jurul stelei Merak, însă prezența prafului indică faptul că ar putea exista una, sau cel puțin, că ar putea fi o planetă în formare.

Denumirea tradițională a stelei[modificare | modificare sursă]

Numele său tradițional, Merak derivă din arabă maraqq, „șira spinării” (ursului).[7]

În Grecia antică era cunoscută ca Helike, unul din numele dat întregii constelați Ursa Mare. În China antică era cunoscută ca Tien Seuen, Sfera armilară[9], în timp ce pentru hinduși era Pulaha, unul din cei șapte Ṛṣi.[10][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Johnson, H. L.; et al. (), „UBVRIJKL photometry of the bright stars”, Communications of the Lunar and Planetary Laboratory, 4 (99), Bibcode:1966CoLPL...4...99J 
  2. ^ a b c d van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752Accesibil gratuit. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  3. ^ Wyatt, M. C.; et al. (iulie 2007), „Steady State Evolution of Debris Disks around A Stars”, The Astrophysical Journal, 663 (1): 365–382, arXiv:astro-ph/0703608Accesibil gratuit, Bibcode:2007ApJ...663..365W, doi:10.1086/518404 
  4. ^ a b c Boyajian, Tabetha S.; et al. (februarie 2012), „Stellar Diameters and Temperatures. I. Main-sequence A, F, and G Stars”, The Astrophysical Journal, 746 (1): 101, arXiv:1112.3316Accesibil gratuit, Bibcode:2012ApJ...746..101B, doi:10.1088/0004-637X/746/1/101 . See Table 10.
  5. ^ Royer, F.; Zorec, J.; Gómez, A. E. (februarie 2007), „Rotational velocities of A-type stars. III. Velocity distributions”, Astronomy and Astrophysics, 463 (2): 671–682, arXiv:astro-ph/0610785Accesibil gratuit, Bibcode:2007A&A...463..671R, doi:10.1051/0004-6361:20065224 
  6. ^ Monier, R. (noiembrie 2005), „Abundances of a sample of A and F-type dwarf members of the Ursa Major Group”, Astronomy and Astrophysics, 442 (2): 563–566, Bibcode:2005A&A...442..563M, doi:10.1051/0004-6361:20053222 
  7. ^ a b c Allen, R. H. (). Star Names: Their Lore and Meaning (ed. Reprint). New York: Dover Publications Inc. p. 438. ISBN 0-486-21079-0. Accesat în .  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "allen1899" este definit de mai multe ori cu conținut diferit Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "allen1899" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  8. ^ „MERAK -- Variable Star”, SIMBAD, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în  
  9. ^ zh AEEA (Activities of Exhibition and Education in Astronomy) 天文教育資訊網 2006 年 6 月 15 日
  10. ^ Merak (The Fixed Stars)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]