Sari la conținut

Lista celor mai mari stele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu trebuie confundat cu Lista celor mai masive stele.
Dimensiunile relative ale planetelor din Sistemul Solar și a mai multor stele cunoscute:

Mai jos este o listă cu cele mai mari stele cunoscute până în prezent, ordonate după rază. Unitatea de măsură utilizată este raza Soarelui R☉ (aproximativ 695.700 km).

Ordinea exactă a acestei liste este incompletă, deoarece există în prezent incertitudini mari, în special atunci când derivă diverși parametri importanți folosiți în calcul, cum ar fi luminozitatea stelară și temperatura efectivă. Adesea, razele stelare pot fi exprimate doar ca medie sau într-un interval mare de valori. Valorile pentru razele stelare variază semnificativ în funcție de surse; granița unei atmosferei foarte rarefiate diferă foarte mult în funcție de lungimea de undă a luminii în care este observată steaua.

Razele mai multor stele pot fi obținute direct prin interferometrie stelară. Alte metode pot utiliza oculația lunară sau stele binare eclipsante, care pot fi folosite pentru a testa alte metode indirecte pentru a găsi dimensiunea stelară adevărată. Doar câteva stele supergigante pot fi ocultate de Lună, printre care se numără Antares și Aldebaran. Exemple de binare eclipsante sunt Epsilon Aurigae, VV Cephei și HR 5171.

Listă

[modificare | modificare sursă]
Această listă este incompletă; poți ajuta la extinderea acesteia.
Lista celor mai mari stele
Nume stea Raze solare
(Soare = 1) 		Metodă[a] Note
Stephenson 2-18 2.150[1] L/Teff Situată în cadrul roiului deschis Stephenson 2, unde se află alte 25 de supergigante roșii.
WY Velorum 2.028[2] AD O stea simbiotică conținând o supergiantă roșie, în constelația Velele.
Orbita lui Saturn 1.940–2.169 Semnalat pentru referință
LGGS J013250.70+304510.6 1.701[3] L/Teff O hipergigantă galbenă situată în Galaxia Triunghiului
WOH S71(LMC 23095) 1.662[4] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
NML Cygni 1.639[5] L/Teff
SMC 78282 (PMMR 198) 1.600[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
WOH G64 1.540[7] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
Westerlund 1-26 1.530–1.580[8] L/Teff Parametri foarte incerți pentru o stea neobișnuită cu emisii radio puternice. Spectrul este variabil, dar aparent luminozitatea nu este.
RSGC1-F02 1.499[9] L/Teff Situată în roiul deschis RSGC1
HV 888 (WOH S140) 1.477[10] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
RSGC1-F01 1.436[9] L/Teff Situată în roiul deschis RSGC1
VY Canis Majoris 1.420[11] AD VY CMa este descrisă ca cea mai mare stea din Calea Lactee, deși supergigantele roșii galactice de mai sus sunt posibil mai mari, dar au estimări ale razei mai puțin exacte.[12] Estimările mai vechi dădeau raza VY CMa peste 3.000 R☉.[13] Marja de eroare la determinarea mărimii: ± 120 R☉.[11]
AH Scorpii 1.411[14] AD AH Sco este variabilă cu aproape 3 magnitudini în domeniul vizual și cu o estimare de 20% în luminozitatea totală. Variația diametrului nu este clară, deoarece temperatura variază și ea.
LGGS J004428.48+415130.9 1.410[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
S Persei 1.394[16] L/Teff O supergigantă roșie situată în Roiul Dublu din Perseu . Levsque și colab. (2005) au calculat 780 R☉ și 1.230 R☉ bazate pe măsurători pe banda K.[17] Estimările mai vechi au dat până la 2.853 R☉ bazat pe luminozități mai mari.[18]
IRAS 05280-6910 1.367[4] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
RV Camelopardalis 1.351[16] L/Teff
PMMR 62 1.313[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
SMC 18136 1.307[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
LGGS J05294221-6857173 1.292[3] L/Teff
Z Doradus 1.271[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
LGGS J004312.43+413747.1 1.270[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J004514.91+413735.0 1.250[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J004428.12+415502.9 1.240[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
SMC 5092 (PMMR 9) 1.216[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
LGGS J004125.23+411208.9 1.200[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
HV 2532 (WOH S287) 1.195[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
HV 2084 (PMMR 186) 1.187[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
LGGS J004524.97+420727.2 1.170[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
RW Cephei 1.158[19] L/Teff
LGGS J004047.22+404445.5 1.140[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J004035.08+404522.3 1.140[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
SW Cephei 1.131[20] L/Teff
LGGS J004124.80+411634.7 1.130[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J013233.77+302718.8 1.129[3] L/Teff Situată în Galaxia Triunghiului
HV 2781 (WOH S470) 1.129[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
SMC 56389 (PMMR 148) 1.128[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
VX Sagittarii 1.120-1.550[21] L/Teff O stea variabilă pulsativă cu o variație de peste 7 mărimi în luminozitatea vizuală.
HV 2561(LMC 141430) 1.107[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
RS Persei 1.107[16] L/Teff
LGGS J004107.11+411635.6 1.100[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J004031.00+404311.1 1.080[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
SMC 49478 (PMMR 115) 1.077[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
Trumpler 27-1 1.073[20] L/Teff Situată în roiul deschis Trumpler 27
HV 897 (WOH S161) 1.073[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
SMC 20133 (PMMR 41) 1.072[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
LMC 174714 1.072[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
LGGS J004531.13+414825.7 1.070[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
Orbita lui Jupiter 1.064–1.173 Semnalat pentru referință
HV 11262 (PMMR 16) 1.067[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
V766 Centauri Aa (HR 5171 Aa) 1.060-1.160[22] L/Teff
SMC 25879 (PMMR 54) 1.053[6] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
WX Piscium 1.044[23] L/Teff
WOH G371 (LMC 146126) 1.043[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
WOH S327 (LMC 142202) 1.043[6] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
LGGS J004114.18+403759.8 1.040[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
ST Cephei 1.037[20] L/Teff
LGGS J004125.72+411212.7 1.020[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LGGS J004059.50+404542.6 1.020[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
HV 986 (WOH S368) 1.010[24] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
KW Sagittarii 1.009[25] AD
VV Cephei A 1.000[26] EB VV Cep A este o stea extrem de distorsionată într-un sistem binar apropiat, pierzând masă în secundar pentru cel puțin o parte a orbitei sale. Datele din cea mai recentă eclipsă au ridicat îndoieli suplimentare asupra modelului acceptat al sistemului. Estimările mai vechi dau până la 1.900 R☉.[17]
RW Cygni 1.000[20] L/Teff
Sextans A 10 995[27] L/Teff Situată în galaxia neregulată pitică Sextans A
NR Vulpeculae 980[17] L/Teff
Mu Cephei 972[28] L/Teff Este una dintre cele mai roșii stele pe cerul nopții în ceea ce privește indicele de culoare B-V.[29] Alte estimări au dat doar 650 R☉.[30] Marja de eroare posibilă: ± 228 R☉.[28]
S Cassiopeiae 934[31] L/Teff
HV 2112 (PMMR 187) 916[32] L/Teff Situată în Micul Nor al lui Magellan
KU Andromedae 905[23] L/Teff
Betelgeuse 887[33] AD Stea cu cea de-a treia mărime aparentă după R Doradus și Soare. O altă estimare oferă 955 ± 217 R☉.[34]
Sextans A 5 870[27] L/Teff Situată în galaxia neregulată pitică Sextans A
W Aquilae 862[31] L/Teff O gigantă roșie de dimensiunea sa ar putea fi de până la 400, dar există 2 estimări peste 700.
RT Carinae 861[20] L/Teff
V558 Normae 832[20] L/Teff
IW Hydrae 823[23] L/Teff
BC Cygni 820[20] L/Teff
S Lyrae 819[31] L/Teff
V396 Centauri 808[20] L/Teff
R Andromedae 805[20] L/Teff
U Arietis 801[35] AD
RT Ophiuchi 801[35] AD
U Lacertae 785[20] L/Teff
HD 155737 767[20] L/Teff
CK Carinae 761[20] L/Teff
UY Scuti 755[20] L/Teff
Limitele exterioare ale centurii de asteroizi 750–900 Declarat pentru referință
AZ Cygni 748[20] L/Teff
YZ Persei 746[20] L/Teff
UU Pegasi 742[35] AD
GU Cephei 730[2] AD
AD Persei 724[36] L/Teff
V641 Cassiopeiae 716[20] L/Teff
V Camelopardalis 716[35] AD
Sextans A 7 710[27] L/Teff Situată în galaxia neregulată pitică Sextans A
Antares A (Alpha Scorpii A) 707[2] (variază cu 19%)[37] AD Calculele inițiale dădeau o valoare de peste 850 R☉,[38][39] dar aceste estimări sunt susceptibile să fi fost afectate de asimetria atmosferei stelei.[40]
V1427 Aquilae 704[41] DSKE V1427 Aquilae poate fi o hipergigantă galbenă sau o stea mult mai puțin luminoasă.
V407 Puppis 703[2] AD
LGGS J004255.95+404857.5 700-785[42] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
V528 Carinae 700[17] L/Teff
LGGS J003950.98+405422.5 700[15] L/Teff Situată în Galaxia Andromeda
LMC 169754 700[43] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
LMC 65558 700[43] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
WOH S66 (LMC 20355) 700[44] L/Teff Situată în Marele Nor al lui Magellan
V770 Cassiopeiae 700[2] AD
Următoarele stele cu dimensiuni sub 700 de raze solare sunt păstrate aici pentru comparație
V354 Cephei 685[20]-1.520[17] L/Teff
KY Cygni 672[20]-1.420[17] L/Teff
119 Tauri (CE Tauri) 587-593[45] (-608[46]) AD Poate fi ocultată de Lună, permițând determinarea exactă a diametrului său aparent.
V382 Carinae (x Carinae) 485 ± 40[47] AD Hipergigantă galbenă, unul dintre cele mai rare tipuri de stele.
V509 Cassiopeiae 400–900[48] AD Hipergigantă galbenă, unul dintre cele mai rare tipuri de stele.
V1427 Aquilae 400–450[22] DSKE V1427 Aquilae poate fi o hipergigantă galbenă sau o stea mult mai puțin luminoasă.
CW Leonis 390[49]-826[50] L/Teff Prototipul stelelor de carbon. CW Leo a fost identificat greșit ca planeta „Nibiru” sau „Planeta X”.
Limitele interioare ale centurii de asteroizi 380 Raportat pentru referință
MY Cephei 363[20] Nu trebuie confundat cu Mu Cephei (vezi mai sus). Estimările mai vechi au dat până la 2.440 R☉ bazate pe temperaturi mult mai reci.[51]
AH Scorpii 360[20] L/Teff AH Sco este variabilă cu aproape 3 magnitudini în domeniul vizual și cu o estimare de 20% în luminozitatea totală. Variația diametrului nu este clară, deoarece temperatura variază și ea.
V1302 Aquilae 357[52] L/Teff O hipergigantă galbenă care și-a crescut temperatura în intervalul LBV. De beck și colab. 2010 calculează 1.342 R☉ pe baza unei temperaturi mult mai reci.[50]
Mira A (Omicron Ceti) 332–402[53] AD Prototip stea variabilă Mira. De beck et al. 2010 calculează 541 R☉.[50]
Pistol Star 306[54] AD Hipergigantă albastră, printre cele mai masive și luminoase stele cunoscute.
R Doradus 298[55] Stea cu a doua dimensiune aparentă după Soare.
Orbita lui Marte 297–358 Semnalat pentru referință
La Superba (Y Canum Venaticorum) 289[2] AD Denumită La Superba de Angelo Secchi. În prezent este una dintre cele mai reci și roșii stele.
Faza de gigantă roșie a Soarelui 256[56]

În acest moment, Soarele va devora Mercur și Venus și, probabil, Pământul, deși acesta se va îndepărta de orbita sa, deoarece Soarele va pierde o treime din masa sa. În timpul fazei de ardere a heliului, acesta se va micsora până la 10 R☉, dar ulterior va crește din nou și va deveni o stea AGB instabilă, iar apoi o pitică albă după ce a făcut o nebuloasă planetară.[57][58] Semnalat pentru referință

Rho Cassiopeiae 242[2] AD Hipergigantă galbenă, una dintre cele mai rare tipuri de stele.
Eta Carinae A ~240[59] Anterior s-a crezut a fi cea mai masivă stea unică, dar în 2005 s-a realizat că este un sistem binar. În timpul Marii Erupții, dimensiunea a fost mult mai mare la aproximativ 1.400 R☉.[60] η Car este calculată între 60 R☉ și 881 R☉.[61]
Orbita Pământului 215 (211–219) Semnalat pentru referință
Zonă locuibilă circumstelară 200–520[62] (incert) Semnalat pentru referință
Orbita lui Venus 154–157 Semnalat pentru referință
Epsilon Aurigae A (Almaaz) 143–358[63] AD ε Aur a fost incorect desemnată în 1970 ca cea mai mare stea cu o dimensiune între 2.000 R☉ și 3.000 R☉,[64] chiar dacă mai târziu nu se va dovedi a fi o stea lumină infraroșie, ci mai degrabă un tor în jurul sistemului.
Deneb (Alpha Cygni) 99,84[2] AD
Peony Star 92[65] AD Candidată la cea mai luminoasă stea din Calea Lactee.
Canopus (Alpha Carinae) 71[66] AD A doua stea ca luminozitate pe cerul nopții.
Orbita lui Mercur 66–100 Semnalat pentru referință
LBV 1806-20 46-145[67] L/Teff Fostă candidată pentru cea mai luminoasă stea din Calea Lactee cu 40 milioane L☉,[68] dar luminozitatea a fost revizuită ulterior la doar 2 milioane L☉.[69][70]
Aldebaran (Alpha Tauri) 44,13[71] AD
Polaris (Alpha Ursae Minoris) 37.5[72] AD Actuala Stea polară.
R136a1 28,8[73]–35.4[74] AD De asemenea, înregistrată ca cea mai masivă și luminoasă stea cunoscută (315 R☉ și 8,71 milioane L☉).
Arcturus (Alpha Boötis) 25,4[75] AD Cea mai strălucitoare stea din emisfera nordică.
HDE 226868 20–22[76] Companionul supergigant al găurii negre Cygnus X-1. Gaura neagră este de aproximativ 500.000 de ori mai mică decât steaua.
Soare 1 Cel mai mare obiect din Sistemul Solar.
Semnalat pentru referință

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Portal icon Portal Stea

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Metode de calculare a razei:
    • AD: rază determinată de diametrul unghiular și distanță
    • L/Teff: rază calculată pe baza luminozității bolometrice și a temperaturii efective
    • DSKE: rază calculată folosind emisia discului
    • EB: rază determinată din observațiile binarului eclipsant

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Fok, Thomas K. T; Nakashima, Jun-ichi; Yung, Bosco H. K; Hsia, Chih-Hao; Deguchi, Shuji (). „Maser Observations of Westerlund 1 and Comprehensive Considerations on Maser Properties of Red Supergiants Associated with Massive Clusters”. The Astrophysical Journal. 760 (1): 65. arXiv:1209.6427 Accesibil gratuit. Bibcode:2012ApJ...760...65F. doi:10.1088/0004-637X/760/1/65. 
  2. ^ a b c d e f g h Cruzalèbes, P.; Petrov, R. G.; Robbe-Dubois, S.; Varga, J.; Burtscher, L.; Allouche, F.; Berio, P.; Hofmann, K. H.; Hron, J.; Jaffe, W.; Lagarde, S.; Lopez, B.; Matter, A.; Meilland, A.; Meisenheimer, K.; Millour, F.; Schertl, D. (). „A catalogue of stellar diameters and fluxes for mid-infrared interferometry”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 490 (3): 3158–3176. arXiv:1910.00542 Accesibil gratuit. Bibcode:2019MNRAS.490.3158C. doi:10.1093/mnras/stz2803. 
  3. ^ a b c Maria R. Drout; Philip Massey; Georges Meynet (). „The yellow and red supergiants of M33”. The Astrophysical Journal. 750 (2): 97. arXiv:1203.0247 Accesibil gratuit. doi:10.1088/0004-637X/750/2/97. 
  4. ^ a b Steven R. Goldman; Jacco Th. van Loon (). „The wind speeds, dust content, and mass-loss rates of evolved AGB and RSG stars at varying metallicity”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 465 (1): 403–433. arXiv:1610.05761 Accesibil gratuit. Bibcode:2017MNRAS.465..403G. doi:10.1093/mnras/stw2708. 
  5. ^ Zhang, B.; Reid, M. J.; Menten, K. M.; Zheng, X. W.; Brunthaler, A. (). „The distance and size of the red hypergiant NML Cygni from VLBA and VLA astrometry”. Astronomy & Astrophysics. 544: A42. arXiv:1207.1850 Accesibil gratuit. Bibcode:2012A&A...544A..42Z. doi:10.1051/0004-6361/201219587. 
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Dicenzo, Brooke; Levesque, Emily M. (aprilie 2019). „Atomic Absorption Line Diagnostics for the Physical Properties of Red Supergiants”. The Astronomical Journal. 157 (4). Bibcode:2019AJ....157..167D. doi:10.3847/1538-3881/ab01cb. 
  7. ^ Levesque, Emily M; Massey, Philip; Plez, Bertrand; Olsen, Knut A. G (iunie 2009). „The Physical Properties of the Red Supergiant WOH G64: The Largest Star Known?”. Astronomical Journal. 137 (6): 4744. arXiv:0903.2260 Accesibil gratuit. Bibcode:2009AJ....137.4744L. doi:10.1088/0004-6256/137/6/4744. 
  8. ^ Wright, Nicholas J; Wesson, Roger; Drew, Janet E; Barentsen, Geert; Barlow, Michael J; Walsh, Jeremy R; Zijlstra, Albert; Drake, Jeremy J; Eislöffel, Jochen; Farnhill, Hywel J (). „The ionized nebula surrounding the red supergiant W26 in Westerlund 1”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters. 437 (1): L1. arXiv:1309.4086 Accesibil gratuit. Bibcode:2014MNRAS.437L...1W. doi:10.1093/mnrasl/slt127. 
  9. ^ a b Davies, B.; Figer, D. F.; Law, C. J.; Kudritzki, R. P.; Najarro, F.; Herrero, A.; MacKenty, J. W. (). „The Cool Supergiant Population of the Massive Young Star Cluster RSGC1”. The Astrophysical Journal. 676 (2): 1016–1028. arXiv:0711.4757 Accesibil gratuit. Bibcode:2008ApJ...676.1016D. doi:10.1086/527350. 
  10. ^ Kamath, D.; Wood, P. R.; Van Winckel, H. (decembrie 2015). „Optically visible post-AGB stars, post-RGB stars and young stellar objects in the Large Magellanic Cloud”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 454 (2): 1468–1502. arXiv:1508.00670 Accesibil gratuit. Bibcode:2015MNRAS.454.1468K. doi:10.1093/mnras/stv1202. 
  11. ^ a b Wittkowski, M.; Hauschildt, P. H.; Arroyo-Torres, B.; Marcaide, J. M. (). „Fundamental properties and atmospheric structure of the red supergiant VY Canis Majoris based on VLTI/AMBER spectro-interferometry”. Astronomy & Astrophysics. 540: L12. arXiv:1203.5194 Accesibil gratuit. Bibcode:2012A&A...540L..12W. doi:10.1051/0004-6361/201219126. 
  12. ^ Alcolea, J; Bujarrabal, V; Planesas, P; Teyssier, D; Cernicharo, J; De Beck, E; Decin, L; Dominik, C; Justtanont, K; De Koter, A; Marston, A. P; Melnick, G; Menten, K. M; Neufeld, D. A; Olofsson, H; Schmidt, M; Schöier, F. L; Szczerba, R; Waters, L. B. F. M (). „HIFISTARSHerschel/HIFI observations of VY Canis Majoris. Molecular-line inventory of the envelope around the largest known star”. Astronomy & Astrophysics. 559: A93. arXiv:1310.2400 Accesibil gratuit. Bibcode:2013A&A...559A..93A. doi:10.1051/0004-6361/201321683. 
  13. ^ Monnier, J. D; Millan-Gabet, R; Tuthill, P. G; Traub, W. A; Carleton, N. P; Coudé Du Foresto, V; Danchi, W. C; Lacasse, M. G; Morel, S; Perrin, G; Porro, I. L; Schloerb, F. P; Townes, C. H (). „High-Resolution Imaging of Dust Shells by Using Keck Aperture Masking and the IOTA Interferometer”. The Astrophysical Journal. 605 (1): 436–461. arXiv:astro-ph/0401363 Accesibil gratuit. Bibcode:2004ApJ...605..436M. doi:10.1086/382218. 
  14. ^ Arroyo-Torres, B; Wittkowski, M; Marcaide, J. M; Hauschildt, P. H (iunie 2013). „The atmospheric structure and fundamental parameters of the red supergiants AH Scorpii, UY Scuti, and KW Sagittarii”. Astronomy & Astrophysics. 554 (A76): A76. arXiv:1305.6179 Accesibil gratuit. Bibcode:2013A&A...554A..76A. doi:10.1051/0004-6361/201220920. 
  15. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Massey, Philip; Evans, Kate Anne (). „The Red Supergiant Content of M31”. The Astrophysical Journal. 826 (2): 224. arXiv:1605.07900 Accesibil gratuit. Bibcode:2016ApJ...826..224M. doi:10.3847/0004-637X/826/2/224. 
  16. ^ a b c Liu, Jiaming; Jiang, B. W.; Li, Aigen; Gao, Jian (aprilie 2017). „On the silicate crystallinities of oxygen-rich evolved stars and their mass-loss rates”. MNRAS (în engleză). 466 (2): 1963–1986. Bibcode:2017MNRAS.466.1963L. doi:10.1093/mnras/stw3165. ISSN 0035-8711. 
  17. ^ a b c d e f Table 4 in Levesque, Emily M.; Massey, Philip; Olsen, K. A. G.; Plez, Bertrand; Josselin, Eric; Maeder, Andre; Meynet, Georges (). „The Effective Temperature Scale of Galactic Red Supergiants: Cool, but Not as Cool as We Thought”. The Astrophysical Journal. 628 (2): 973–985. arXiv:astro-ph/0504337 Accesibil gratuit. Bibcode:2005ApJ...628..973L. doi:10.1086/430901. 
  18. ^ De Jager, C; Nieuwenhuijzen, H; Van Der Hucht, K. A (). „Mass loss rates in the Hertzsprung-Russell diagram”. Astronomy and Astrophysics Supplement Series. 72: 259. Bibcode:1988A&AS...72..259D. ISSN 0365-0138. 
  19. ^ Stassun K.G.; et al. (octombrie 2019). „The revised TESS Input Catalog and Candidate Target List”. The Astronomical Journal. 158 (4). arXiv:1905.10694 Accesibil gratuit. Bibcode:2019AJ....158..138S. doi:10.3847/1538-3881/ab3467. 
  20. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Messineo, M.; Brown, A. G. A. (). „A Catalog of Known Galactic K-M Stars of Class I Candidate Red Supergiants in Gaia DR2”. The Astronomical Journal. 158 (1): 20. arXiv:1905.03744 Accesibil gratuit. Bibcode:2019AJ....158...20M. doi:10.3847/1538-3881/ab1cbd. 
  21. ^ Xu, Shuangjing; Zhang, Bo; Reid, Mark J; Menten, Karl M; Zheng, Xingwu; Wang, Guangli (). „The Parallax of the Red Hypergiant VX Sgr with Accurate Tropospheric Delay Calibration”. The Astrophysical Journal. 859 (1): 14. arXiv:1804.00894 Accesibil gratuit. Bibcode:2018ApJ...859...14X. doi:10.3847/1538-4357/aabba6. 
  22. ^ a b van Genderen, A. M.; Lobel, A.; Nieuwenhuijzen, H.; Henry, G. W.; De Jager, C.; Blown, E.; Di Scala, G.; Van Ballegoij, E. J. (). „Pulsations, eruptions, and evolution of four yellow hypergiants”. Astronomy and Astrophysics. 631: A48. arXiv:1910.02460 Accesibil gratuit. Bibcode:2019A&A...631A..48V. doi:10.1051/0004-6361/201834358. 
  23. ^ a b c Schöier, F. L; Ramstedt, S; Olofsson, H; Lindqvist, M; Bieging, J. H; Marvel, K. B (). „The abundance of HCN in circumstellar envelopes of AGB stars of different chemical type”. Astronomy & Astrophysics. 550: A78. arXiv:1301.2129 Accesibil gratuit. Bibcode:2013A&A...550A..78S. doi:10.1051/0004-6361/201220400. 
  24. ^ ShieldSquare Captcha (în engleză), doi:10.1086/520797/pdf 
  25. ^ Arroyo-Torres, B.; Wittkowski, M.; Marcaide, J. M.; Hauschildt, P. H. (). „The atmospheric structure and fundamental parameters of the red supergiants AH Scorpii, UY Scuti, and KW Sagittarii”. Astronomy & Astrophysics. 554: A76. doi:10.1051/0004-6361/201220920. 
  26. ^ Pollmann, E.; Bennett, P. D.; Vollmann, W.; Somogyi, P. (iulie 2018). „Periodic Hα Emission in the Eclipsing Binary VV Cephei”. Information Bulletin on Variable Stars. Bibcode:2018IBVS.6249....1P. doi:10.22444/IBVS.6249. 
  27. ^ a b c Britavskiy, N. E.; Bonanos, A. Z.; Herrero, A.; Cerviño, M.; García-Álvarez, D.; Boyer, M. L.; Masseron, T.; Mehner, A.; McQuinn, K. B. W. (noiembrie 2019). „Physical parameters of red supergiants in dwarf irregular galaxies in the Local Group”. Astronomy and Astrophysics. 631. arXiv:1909.13378 Accesibil gratuit. Bibcode:2019A&A...631A..95B. doi:10.1051/0004-6361/201935212. 
  28. ^ a b Montargès, M.; Homan, W.; Keller, D.; Clementel, N.; Shetye, S.; Decin, L.; Harper, G. M.; Royer, P.; Winters, J. M.; Le Bertre, T.; Richards, A. M. S. (). „NOEMA maps the CO J = 2 − 1 environment of the red supergiant μ Cep”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 485 (2): 2417–2430. arXiv:1903.07129 Accesibil gratuit. Bibcode:2019MNRAS.485.2417M. doi:10.1093/mnras/stz397. 
  29. ^ Ahad, Abdul (). „The second 'Garnet Star' after Mu Cephei must be 119 Tauri!”. Google Groups. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Tsuji, Takashi (). „Water in Emission in the Infrared Space Observatory Spectrum of the Early M Supergiant Star μ Cephei”. The Astrophysical Journal Letters. 540 (2): 99–102. arXiv:astro-ph/0008058 Accesibil gratuit. Bibcode:2000ApJ...540L..99T. doi:10.1086/312879. 
  31. ^ a b c Ramstedt, S.; Schöier, F. L.; Olofsson, H. (). „Circumstellar molecular line emission from S-type AGB stars: mass-loss rates and SiO abundances”. Astronomy and Astrophysics. 499 (2): 515–527. arXiv:0903.1672 Accesibil gratuit. Bibcode:2009A&A...499..515R. doi:10.1051/0004-6361/200911730. 
  32. ^ Levesque, Emily M.; Massey, P.; Zytkow, A. N.; Morrell, N. (). „Discovery of a Thorne-̇Żytkow object candidate in the Small Magellanic Cloud”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters. 443: L94–L98. arXiv:1406.0001 Accesibil gratuit. Bibcode:2014MNRAS.443L..94L. doi:10.1093/mnrasl/slu080. 
  33. ^ Dolan, Michelle M.; Mathews, Grant J.; Lam, Doan Duc; Lan, Nguyen Quynh; Herczeg, Gregory J.; Dearborn, David S. P. (). „Evolutionary Tracks for Betelgeuse”. The Astrophysical Journal. 819 (1): 7. arXiv:1406.3143 Accesibil gratuit. Bibcode:2016ApJ...819....7D. doi:10.3847/0004-637X/819/1/7. 
  34. ^ Neilson, H. R.; Lester, J. B.; Haubois, X. (decembrie 2011). „Weighing Betelgeuse: Measuring the Mass of α Orionis from Stellar Limb-darkening”. Astronomical Society of the Pacific. 9th Pacific Rim Conference on Stellar Astrophysics. Proceedings of a conference held at Lijiang, China in 14–20 April 2011. ASP Conference Series, Vol. 451: 117. arXiv:1109.4562 Accesibil gratuit. Bibcode:2010ASPC..425..103L. 
  35. ^ a b c d Van Belle, G. T.; Thompson, R. R.; Creech-Eakman, M. J. (). „Angular Size Measurements of Mira Variable Stars at 2.2 Microns. II”. The Astronomical Journal. 124 (3): 1706. arXiv:astro-ph/0210167 Accesibil gratuit. Bibcode:2002AJ....124.1706V. doi:10.1086/342282. 
  36. ^ Beasor, Emma R; Davies, Ben; Arroyo-Torres, B; Chiavassa, A; Guirado, J. C; Marcaide, J. M; Alberdi, A; De Wit, W. J; Hofmann, K. -H; Meilland, A; Millour, F; Mohamed, S; Sanchez-Bermudez, J (). „The evolution of red supergiant mass-loss rates” (PDF). Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 475 (1): 55. Bibcode:2018MNRAS.475...55B. doi:10.1093/mnras/stx3174. 
  37. ^ Mark J. Pecaut; Eric E. Mamajek; Eric J. Bubar (februarie 2012). „A Revised Age for Upper Scorpius and the Star Formation History among the F-type Members of the Scorpius-Centaurus OB Association”. Astrophysical Journal. 746 (2): 154. arXiv:1112.1695 Accesibil gratuit. Bibcode:2012ApJ...746..154P. doi:10.1088/0004-637X/746/2/154. 
  38. ^ Pugh, T.; Gray, D. F. (). „On the Six-year Period in the Radial Velocity of Antares A”. The Astronomical Journal. 145 (2): 38. Bibcode:2013AJ....145...38P. doi:10.1088/0004-6256/145/2/38 Accesibil gratuit. ISSN 0004-6256. 
  39. ^ Baade, R.; Reimers, D. (). „Multi-component absorption lines in the HST spectra of alpha Scorpii B”. Astronomy and Astrophysics. 474 (1): 229–237. Bibcode:2007A&A...474..229B. doi:10.1051/0004-6361:20077308 Accesibil gratuit. ISSN 0004-6361. 
  40. ^ Ohnaka, K.; Hofmann, K.-H.; Schertl, D.; Weigelt, G.; Baffa, C.; Chelli, A.; Petrov, R.; Robbe-Dubois, S. (). „High spectral resolution imaging of the dynamical atmosphere of the red supergiant Antares in the CO first overtone lines with VLTI/AMBER”. Astronomy & Astrophysics. 555: A24. arXiv:1304.4800 Accesibil gratuit. Bibcode:2013A&A...555A..24O. doi:10.1051/0004-6361/201321063. 
  41. ^ Hawkins, G. W; Skinner, C. J; Meixner, M. M; Jernigan, J. G; Arens, J. F; Keto, E; Graham, J. R (). „Discovery of an Extended Nebula around AFGL 2343 (HD 179821) at 10 Microns”. Astrophysical Journal. 452: 314. Bibcode:1995ApJ...452..314H. doi:10.1086/176303. 
  42. ^ Massey, Philip; Silva, David R; Levesque, Emily M; Plez, Bertrand; Olsen, Knut A. G; Clayton, Geoffrey C; Meynet, Georges; Maeder, Andre (). „Red Supergiants in the Andromeda Galaxy (M31)”. The Astrophysical Journal. 703: 420–440. arXiv:0907.3767 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...703..420M. doi:10.1088/0004-637X/703/1/420. 
  43. ^ a b Levesque, Emily M.; Massey, Philip; Olsen, K.A.G.; Plez, Bertrand; Meynet, Georges; Maeder, Andre (). „The Effective Temperatures and Physical Properties of Magellanic Cloud Red Supergiants: The Effects of Metallicity”. The Astrophysical Journal. 645 (2): 1102–1117. arXiv:astro-ph/0603596 Accesibil gratuit. Bibcode:2006ApJ...645.1102L. doi:10.1086/504417. 
  44. ^ Van Loon, J. Th.; Groenewegen, M. A. T.; de Koter, A.; Trams, N. R.; Waters, L. B. F. M.; Zijlstra, A. A.; Whitelock, P. A.; Loup, C. (). „Mass-loss rates and luminosity functions of dust-enshrouded AGB stars and red supergiants in the LMC”. Astronomy and Astrophysics. 351 (2): 559–572. arXiv:astro-ph/9909416v1 Accesibil gratuit. Bibcode:1999A&A...351..559V. 
  45. ^ Montargès, M.; Norris, R.; Chiavassa, A.; Tessore, B.; Lèbre, A.; Baron, F. (iunie 2018). „The convective photosphere of the red supergiant CE Tau. I. VLTI/PIONIER H-band interferometric imaging”. Astronomy & Astrophysics. 614 (12): A12. arXiv:1802.06086 Accesibil gratuit. Bibcode:2018A&A...614A..12M. doi:10.1051/0004-6361/201731471. 
  46. ^ Parker, Greg (). „The second reddest star in the sky – 119 Tauri, CE Tauri”. New Forest Observatory. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Groenewegen, M. A. T. (martie 2020). „Analysing the spectral energy distributions of Galactic classical Cepheids”. Astronomy and Astrophysics. 635. arXiv:2002.02186 Accesibil gratuit. Bibcode:2020A&A...635A..33G. doi:10.1051/0004-6361/201937060. 
  48. ^ Nieuwenhuijzen, H.; De Jager, C.; Kolka, I.; Israelian, G.; Lobel, A.; Zsoldos, E.; Maeder, A.; Meynet, G. (). „The hypergiant HR 8752 evolving through the yellow evolutionary void” (PDF). Astronomy & Astrophysics. 546: A105. Bibcode:2012A&A...546A.105N. doi:10.1051/0004-6361/201117166. 
  49. ^ Men'shchikov1, A. B.; Balega, Y.; Blöcker, T.; Osterbart, R.; Weigelt, G. (). „Structure and physical properties of the rapidly evolving dusty envelope of IRC +10216 reconstructed by detailed two-dimensional radiative transfer modeling”. Astronomy and Astrophysics. 392 (3): 921–929. arXiv:astro-ph/0206410 Accesibil gratuit. Bibcode:2002A&A...392..921M. doi:10.1051/0004-6361:20020954. 
  50. ^ a b c De Beck, E.; Decin, L.; De Koter, A.; Justanont, K.; Verhoelst, T.; Kemper, F.; Menten, K. M. (). „Probing the mass-loss history of AGB and red supergiant stars from CO rotational line profiles. II. CO line survey of evolved stars: Derivation of mass-loss rate formulae”. Astronomy and Astrophysics. 523: A18. arXiv:1008.1083 Accesibil gratuit. Bibcode:2010A&A...523A..18D. doi:10.1051/0004-6361/200913771. 
  51. ^ Fawley, W. M; Cohen, M (). „The open cluster NGC 7419 and its M7 supergiant IRC +60 375”. Astrophysical Journal. 193: 367. Bibcode:1974ApJ...193..367F. doi:10.1086/153171. 
  52. ^ Dinh-V.-Trung; Muller, Sébastien; Lim, Jeremy; Kwok, Sun; Muthu, C. (). „Probing the Mass-Loss History of the Yellow Hypergiant IRC+10420”. The Astrophysical Journal. 697 (1): 409–419. arXiv:0903.3714 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...697..409D. doi:10.1088/0004-637X/697/1/409. 
  53. ^ Woodruff, H. C.; Eberhardt, M.; Driebe, T.; Hofmann, K.-H.; et al. (). „Interferometric observations of the Mira star o Ceti with the VLTI/VINCI instrument in the near-infrared”. Astronomy & Astrophysics. 421 (2): 703–714. arXiv:astro-ph/0404248 Accesibil gratuit. Bibcode:2004A&A...421..703W. doi:10.1051/0004-6361:20035826. 
  54. ^ Najarro, F.; Figer, D. F.; Hillier, D. J.; Geballe, T. R.; Kudritzki, R. P. (). „Metallicity in the Galactic Center: The Quintuplet Cluster”. The Astrophysical Journal. 691 (2): 1816–1827. arXiv:0809.3185 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...691.1816N. doi:10.1088/0004-637X/691/2/1816. 
  55. ^ Ohnaka, Keiichi; Weigelt, Gerd; Hofmann, Karl-Heinz (). „Infrared Interferometric Three-dimensional Diagnosis of the Atmospheric Dynamics of the AGB Star R Dor with VLTI/AMBER”. The Astrophysical Journal. 883 (1): 89. arXiv:1908.06997 Accesibil gratuit. Bibcode:2019ApJ...883...89O. doi:10.3847/1538-4357/ab3d2a. 
  56. ^ Rybicki, K. R.; Denis, C. (). „On the Final Destiny of the Earth and the Solar System”. Icarus. 151 (1): 130–137. Bibcode:2001Icar..151..130R. doi:10.1006/icar.2001.6591. 
  57. ^ Schröder, K.-P.; Connon Smith, R. (). „Distant future of the Sun and Earth revisited”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 386 (1): 155–163. arXiv:0801.4031 Accesibil gratuit. Bibcode:2008MNRAS.386..155S. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13022.x. 
  58. ^ Vassiliadis, E.; Wood, P.R. (). „Evolution of low- and intermediate-mass stars to the end of the asymptotic giant branch with mass loss”. The Astrophysical Journal. 413: 641. Bibcode:1993ApJ...413..641V. doi:10.1086/173033. 
  59. ^ Gull, T. R.; Damineli, A. (). „JD13 – Eta Carinae in the Context of the Most Massive Stars”. Proceedings of the International Astronomical Union. 5: 373–398. arXiv:0910.3158 Accesibil gratuit. Bibcode:2010HiA....15..373G. doi:10.1017/S1743921310009890. 
  60. ^ Smith, Nathan (). „Explosions triggered by violent binary-star collisions: Application to Eta Carinae and other eruptive transients”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 415 (3): 2020–2024. arXiv:1010.3770 Accesibil gratuit. Bibcode:2011MNRAS.415.2020S. doi:10.1111/j.1365-2966.2011.18607.x. 
  61. ^ D. John Hillier; K. Davidson; K. Ishibashi; T. Gull (iunie 2001). „On the Nature of the Central Source in η Carinae”. Astrophysical Journal. 553 (837): 837. Bibcode:2001ApJ...553..837H. doi:10.1086/320948. 
  62. ^ Ramirez, Ramses; Kaltenegger, Lisa (). „A Volcanic Hydrogen Habitable Zone”. The Astrophysical Journal Letters. 837 (1): L4. arXiv:1702.08618 Accesibil gratuit. Bibcode:2017ApJ...837L...4R. doi:10.3847/2041-8213/aa60c8. 
  63. ^ Kloppenborg, B.K.; Stencel, R.E.; Monnier, J.D.; Schaefer, G.H.; Baron, F.; Tycner, C.; Zavala, R.T.; Hutter, D.; Zhao, M.; Che, X.; Ten Brummelaar, T.A.; Farrington, C.D.; Parks, R.; McAlister, H. A.; Sturmann, J.; Sturmann, L.; Sallave-Goldfinger, P.J.; Turner, N.; Pedretti, E.; Thureau, N. (). „Interferometry of ɛ Aurigae: Characterization of the Asymmetric Eclipsing Disk”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 220 (1): 14. arXiv:1508.01909 Accesibil gratuit. Bibcode:2015ApJS..220...14K. doi:10.1088/0067-0049/220/1/14. 
  64. ^ „Ask Andy: The Biggest Star”. Ottawa Citizen. . p. 23. 
  65. ^ Barniske, A.; Oskinova, L. M.; Hamann, W. -R. (). „Two extremely luminous WN stars in the Galactic center with circumstellar emission from dust and gas”. Astronomy and Astrophysics. 486 (3): 971. arXiv:0807.2476 Accesibil gratuit. Bibcode:2008A&A...486..971B. doi:10.1051/0004-6361:200809568. 
  66. ^ Cruzalebes, P.; Jorissen, A.; Rabbia, Y.; Sacuto, S.; Chiavassa, A.; Pasquato, E.; Plez, B.; Eriksson, K.; Spang, A.; Chesneau, O. (). „Fundamental parameters of 16 late-type stars derived from their angular diameter measured with VLTI/AMBER”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 434 (1): 437–450. arXiv:1306.3288 Accesibil gratuit. Bibcode:2013MNRAS.434..437C. doi:10.1093/mnras/stt1037. 
  67. ^ Eikenberry, S. S.; Matthews, K.; Lavine, J. L.; Garske, M. A.; Hu, D.; Jackson, M. A.; Patel, S. G.; Barry, D. J.; Colonno, M. R.; Houck, J. R.; Wilson, J. C.; Corbel, S.; Smith, J. D. (). „Infrared Observations of the Candidate LBV 1806‐20 and Nearby Cluster Stars”. The Astrophysical Journal. 616 (1): 506–518. arXiv:astro-ph/0404435 Accesibil gratuit. Bibcode:2004ApJ...616..506E. doi:10.1086/422180. 
  68. ^ Kennedy, Meghan. „LBV 1806-20 AB?”. SolStation.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ Figer, D. F.; Najarro, F.; Kudritzki, R. P. (). „The Double-lined Spectrum of LBV 1806-20”. The Astrophysical Journal. 610 (2): L109–L112. arXiv:astro-ph/0406316 Accesibil gratuit. Bibcode:2004ApJ...610L.109F. doi:10.1086/423306. 
  70. ^ Nazé, Y.; Rauw, G.; Hutsemékers, D. (). „The first X-ray survey of Galactic luminous blue variables”. Astronomy & Astrophysics. 538 (47): A47. arXiv:1111.6375 Accesibil gratuit. Bibcode:2012A&A...538A..47N. doi:10.1051/0004-6361/201118040. 
  71. ^ Piau, L; Kervella, P; Dib, S; Hauschildt, P (februarie 2011). „Surface convection and red-giant radius measurements”. Astronomy and Astrophysics. 526: A100. arXiv:1010.3649 Accesibil gratuit. Bibcode:2011A&A...526A.100P. doi:10.1051/0004-6361/201014442. 
  72. ^ Fadeyev, Y. A. (). „Evolutionary status of Polaris”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 449 (1): 1011–1017. arXiv:1502.06463 Accesibil gratuit. Bibcode:2015MNRAS.449.1011F. doi:10.1093/mnras/stv412. 
  73. ^ Hainich, R.; Rühling, U.; Todt, H.; Oskinova, L. M.; Liermann, A.; Gräfener, G.; Foellmi, C.; Schnurr, O.; Hamann, W. -R. (). „The Wolf–Rayet stars in the Large Magellanic Cloud”. Astronomy & Astrophysics. 565 (27): A27. arXiv:1401.5474 Accesibil gratuit. Bibcode:2014A&A...565A..27H. doi:10.1051/0004-6361/201322696. 
  74. ^ Crowther, P. A.; Schnurr, O.; Hirschi, R.; Yusof, N.; Parker, R. J.; Goodwin, S. P.; Kassim, H. A. (). „The R136 star cluster hosts several stars whose individual masses greatly exceed the accepted 150 M⊙ stellar mass limit”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 408 (2): 731–751. arXiv:1007.3284 Accesibil gratuit. Bibcode:2010MNRAS.408..731C. doi:10.1111/j.1365-2966.2010.17167.x. 
  75. ^ Ramírez, I.; Allende Prieto, C. (decembrie 2011). „Fundamental Parameters and Chemical Composition of Arcturus”. The Astrophysical Journal. 743 (2): 135. arXiv:1109.4425 Accesibil gratuit. Bibcode:2011ApJ...743..135R. doi:10.1088/0004-637X/743/2/135. 
  76. ^ Ziółkowski, J. (), „Evolutionary constraints on the masses of the components of HDE 226868/Cyg X-1 binary system”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 358 (3): 851–859, arXiv:astro-ph/0501102 Accesibil gratuit, Bibcode:2005MNRAS.358..851Z, doi:10.1111/j.1365-2966.2005.08796.x  Note: For radius, see Table 1 with d=2 kpc.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lista_celor_mai_mari_stele&oldid=15136582