MECO

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un obiect magnetosferic aflat în colaps veșnic (engleză Magnetospheric Eternally Collapsing Objects, abreviat MECO) este o propunere alternativă la gaura neagră, propunere susținută de Darryl Leiter și Robertson Stanley[1]. Obiectele tip MECO sunt o variantă a obiectelor aflate în colaps etern (engleză eternally collapsing objects sau ECO), ipoteză propusă de astronomul indian Abhas Mitra în 1998[2]. Mitra a conceput o dovada ostensivă cum că găurile negre nu se poate forma din colapsul gravitațional sferic simetric al unei stele. Bazat pe acest lucru, el a afirmat că prăbușirea trebuie să fi încetinită de presiunea radiației. O diferență între MECO și găurile negre ar fi că MECO poate produce propriul său câmp magnetic. O gaură neagră neacoperite nu poate produce propriul său câmp magnetic, dar discul său de acreție poate. Astronomul Rudolph Schild pretinde că a găsit dovada unei astfel de câmp magnetic la candidatul de gaura neagră din quasarul Q0957 561[3].

Nici obiectele ECO nici cele MECO nu au dobândit o acceptare largă în rândul oamenilor de știință; Gerry Gilmore de la Institutul de Astronomie de la Universitatea Cambridge a declarat că acest concept este aproape sigur greșit[4], la fel și Chris Hillman[5].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Does the Principle of Equivalence Prevent Trapped Surfaces From being Formed in the General Relativistic Collapse Process?", D. Leiter and S. Robertson, Foundations of Physics Lett., Vol. 16, pp.143 (2003), arΧiv:astro-ph/0111421
  2. ^ "Final State of Spherical Gravitational Collapse and Likely Sources of Gamma Ray Bursts", A. Mitra, arΧiv:astro-ph/9803014 (1998)
  3. ^ "Observations Supporting the Existence of an Intrinsic Magnetic Moment inside the Central Compact Object within the Quasar Q0957+561", R. Schild, The Astronomical Journal, 132(1), 420-432, arΧiv:astro-ph/0505518.
  4. ^ US team's quasar probe sinks black hole theory by Ian Sample; Theage.com; 30 iulie 2006
  5. ^ Detailed rejection of Mitra's ideas by Chris Hillman with introduction by John Baez