Arachne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Arachne
Arachne.jpg
Frați Phalanx[*]  Modificați la Wikidata
Torcătoarele sau Povestea Arachnei
(tablou de Diego Velázquez,
Muzeul Prado)

În mitologia greacă, Arachne este o tânără fată din Lidia, fiica lui Idmon din Colofon, și o faimoasă țesătoare. Mitul ei apare destul de târziu în mitologia greacă și este descris în Metamorfozele lui Ovidiu, Cartea a VI-a, 5-54, 129-145. De asemenea, este menționată în Georgicele lui Vergiliu. Povestea Arachnei nu apare însă ca un motiv în picturile pe vase și amfore grecești.

Numele eroinei înseamnă păianjen (αραχνη). Fiind o foarte pricepută țesătoare, se spune că s-ar fi considerat mai dibace chiar decât zeița Atena, inventatoarea acestui meșteșug. Atena s-a înfuriat, însă nedorind să o pedepsească s-a transformat într-o femeie bătrână și s-a mulțumit să îi atragă atenția că lipsa ei de modestie i-ar putea supăra pe zei. Arachne a continuat să se considere cea mai pricepută și a jignit-o pe bătrână, care dezvăluindu-și adevărata identitate a acceptat o întrecere cu tânăra fată.

Atena a țesut scena în care ea a obținut victoria asupra lui Poseidon, victorie care i-a inspirat pe locuitorii cetății Atena să își numească orașul după numele ei. O altă variantă spune că ea a reprezentat pe pânză pe cei doisprezece zei olimpieni, în toată măreția lor, iar în cele patru colțuri, patru scene în care muritorii care încearcă să-i sfideze pe zei sunt pedepsiți. În schimb, Arachne a scos la iveală scenele rușinoase ale zeilor, în special iubirile lui Zeus față de Leda, Danae sau Europa.

Chiar și Atena a fost impresionată de calitatea și perfecțiunea țesăturii Arachnei, însă ceea ce a înfuriat-o a fost subiectul pe care și l-a ales să îl redea pe pânză. Pierzându-și cumpătul, Atena a rupt țesătura rivalei sale și a lovit-o cu brutalitate. Simțindu-se neîndreptățită și rușinată de cele întâmplate, Arachne s-a spânzurat. Atenei i s-a făcut milă de dânsa și nu a lăsat-o să moară, preschimbând-o în păianjen, iar frânghia cu care se spânzurase în fir de păianjen.

Reprezentări[modificare | modificare sursă]

  • Metamorfoze de Ovidiu (Metamorfoze. VI. 5 - 145), cea mai veche atestare cunoscută a acestui mit.
  • Georgicele de Virgiliu.
  • În Cântul XVII (versurile 16-18), din Infernul din Divina Comedie de Dante Alighieri.[1]
    „Con più color, sommesse e soprapposte
    Non fêr mai drappo Tartari nè Turchi,
    Nè fûr tai tele per Aragne imposte.[1]

    „N-au potrivit atari culori mai bine
    nici turcii, nici tătarii altădată
    și nici Aracne n-a știut să-mbine.[2]
  • În Cântul XII (versurile 43-45), din Purgatoriul din Divina Comedie de Dante Alighieri.
    „O folle Aragne, sì vedea io te
    Già mezza ragna, trista in su li stracci
    Dell'opera che mal per te si fé.[3]

    „O, tu nebun-Arahne, pe-ncurcatul
    țesut al tău, ce scump plăteai o toană,
    păianjen trist făcîndu-te păcatul.[4]
  • Torcătoarele sau Legenda Arachnei de Diego Velázquez, Muzeul Prado, Madrid.
  • În episodul Păianjenul din serialul televizat Hercule (1994), Arachne este jucată de Josephine Davison.
  • În manga Soul Eater, Arachne (în japoneză アラクネ, Arakune) este o vrăjitoare eretică și sora mai mare a Meduzei
  • În jocul video SMITE, există o reprezentare a lui Arachne care este un zeitate jucabilă.
  • Ea apare și în jocul video Shin Megami Tensei ca demon care poate fi înrolat în echipă.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dante Alighieri (1938), Divina Commedia/Inferno/Canto Decimosettimo, p.91.
  2. ^ Dante Alighieri (1971), Divina Comedie, Infernul **, p.54.
  3. ^ Dante Alighieri (1938), Divina Commedia/Purgatorio/Canto Decimosecondo, p.210.
  4. ^ Dante (1956), Purgatoriul, Cântul XII (versurile 43-45), p. 118.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dante Alighieri, La Divina Commedia, con l'introduzione e il commento di Eugenio Camerini, Casa Editrice Sonzogno - Milano, 1938
  • Dante Alighieri, Divina Comedie, Purgatoriul, în românește de George Coșbuc, Comentariu de Alexandru Balaci, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București - 1956.
  • Dante Alighieri, Divina Comedie, Infernul **, În românește de Eta Boeriu, Studiu introductiv și comentariu de Alexandru Balaci, colecția Lyceum, Editura Albatros, 1971.
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]