Sari la conținut

Eta Boeriu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eta Boeriu
Date personale
Nume la naștereMargarita Caranica Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Turda, Cluj, România Modificați la Wikidata
Decedată (61 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
PărințiIon Caranica,
Sevastia Capidan
Frați și suroriNicu Caranica, Nina Caranica
Căsătorită cuI.N. Boeriu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvistă
filologă[*]
poet
critic literar[*]
traducătoare
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba italiană Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Cluj
Activitatea literară
Activă ca scriitoare1957 - 1984
Mișcare/curent literarCercul Literar de la Sibiu
Operă de debut1957 - Decameronul
1963 - poezii în Tribuna
Opere semnificative1965 - Divina Comedie
1971 - Ce vânăt crâng
Note
PremiiPremiul Uniunii Scriitorilor din România

Eta Boeriu (n. Margarita Caranica,[1] n. , Turda, Cluj, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.

Eta Boeriu s-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. A fost fiica lui Ion Caranica, profesor de muzică, dirijor și compozitor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.

A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu.

  • Ce vânăt crâng, 1971
  • Dezordine de umbre, 1973
  • Risipă de iubire, 1976
  • Miere de întuneric, 1980
  • La capătul meu de înserare, postume, 1985
  • Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1966, 1974, 1980
  • Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970
  • Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974
  • Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978
  • Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979
  • Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984
  • I s-a decernat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său. [2]

Referințe critice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Turda și Ioan Caranica”. Arhivat din original la . Accesat în .