Abu Nuwas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Abu Nuwas
Abu Nuwas.jpg
Abu Nuwas
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Ahvaz, Iran[1] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Bagdad, Califatul Abbasid[1] Modificați la Wikidata
Ocupație poet
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba arabă  Modificați la Wikidata
Specie literară poezie[1]  Modificați la Wikidata

Abu Nuwas sau Abu Nawas (Abū Nuwās; ar: أبو نواس) (mijlocul secolului al VIII-lea - 814) a fost poet arabo-persan, unul dintre cei mai mari autori ai literaturii arabe clasice. A trăit la Bagdad, la curtea califului Harun al-Rașid. Devenit personaj folcloric, Abu Nuwas apare în multe dintre povestirile celor O mie și una de nopți.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Abu Nuwas, numit în realitate Abu ’Ali al-Hasan ibn Hani’ al-Hakami (poreclit „cel cu buclele de aur”) s-a născut între anii 747-762, la Al-Ahwaz, în regiunea Khuzistan din sud vestul Persiei și a murit în 814 sau 815. Tatăl său, numit Hānī, a fost soldat în armata lui Marwan al II lea, ultimul calif omeyyad, trimisă de la Damasc pentru a potolii tulburările din acea zonă a califatului[3]. După venirea Abbasizilor la putere, s-a căsătorit cu o femeie de origine persană, numită Jullaban și s-a stabilit într-un sat din acea regiune[4].

Tatăl său a murit când el era încă copil, iar mama sa s-a mutat împreună cu el la Basra. Aici, Abu Nuwas a învățat Coranul la o școală religioasă, de asemenea a învățat dreptul Islamic și tradițiile profetice[5]. Mama sa l-a încredințat unui negustor de parfumuri pentru a învăța meșteșugul preparării acestora. La scurt timp mama sa se recăsătorește, iar relațiile dintre cei doi se  rup definitiv. La Basra, iar mai târziu la Kufa învață poezia arabă, doctrina arabă și genealogia tribală cu unii dintre cei mai renumiți intelectuali ai vremii. Pentru a deprinde elocvența limbii arabe a stat o perioadă printre arabii beduini, conform vechiului obicei.

La Kufa îl întâlnește pe poetul Waliba ibn al-Hubab, primul maestru care îl inițiază în arta poeziei. La scurt timp a câștigat marea faima de poet care excelează în poezia de dragoste ghazal , în satiră și în mujun- descrieri pline de umor, indecente sau chestiuni obscene. Umorul și ironia l-au transformat în figura favorita in poveștile populare din lumea arabă, ăn care juca rolul bufonului curții. Temele preferate ale lui Abu Nuwas erau vinul și băieții. A fost unul dintre primii poeți care au scris poeyie de dragoste despre băieți. După moartea lui Waliba, devine discipolul lui Khalaf al-Ahmar.

Abu Nuwais a trăit în cea mai înfloritoare perioadă din istoria califatului abbasid, fiind contemporan atât cu califul Harun Al-Rashid (786-809) cât și cu fiul acestuia Al-Amin (809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme de laudă, însă bunăvoința a primit-o din partea Barmakiz-ilor, vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn Abd al-Hamid. Revine la Bagdad, unde este acceptat ca poet favorit și partener pentru anumite plăceri de către califul Al-Amin.

Dragostea pentru Janan[modificare | modificare sursă]

Singura femeie care a avut un rol important în viața lui Abu Nuwas a fost Janan, o fată sclavă din familia al-Wahhab ibn ’Abd al-Majid al-Thaqafi. Janan era frumoasă, inteligentă și studiase de asemenea științele arabe și poezia. Relația celor doi a fost complicată, caracterizată de oscilarea între atracție și antipatie. Din cauza comportamentului său libertin, Janan nu a avut niciodată încredere în dragostea acestuia[6].

Moartea[modificare | modificare sursă]

Data și cauza morții poetului sunt incerte. Se presupune că ar fi murit în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar fi murit din cauza unei boli, însă există și o variantă conform căreia ar fi fost otrăvit de familia persană Nawbakht, din cauza unei satire la adresa membrilor familiei.

Opera[modificare | modificare sursă]

Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari poeți din Yemen: Imru’ al-Qays, Hassan ibn Thabit și Abu Nuwas.

Ca formă, poeziile lui Abu Nuwas continuă tradiția literară arabă prin metrica rigidă și monorimă. În schimb, el renunță la vechile teme poetice (pierderea iubitei, viața în deșert) și chiar le parodiază. S-a remarcat prin poemele sale bahice (ar.: khamriyyāt) și homoerotice, prin stilul său ironic și cinic.

Poezia lui Abu Nuwas reprezintă o renaștere a poeziei arabe. A schimbat clișeele clasice, iar forma poemului clasic o mai utilizează doar foarte puțin. Acesta ironizează și ignoră vechile maniere poetice. Introduce în poemele sale elemente ale civilizației abbaside, elemente de logică și filozofie, referiri la luxul și rafinamentul vieții de la palat din perioada abbasidă. Genul în care excelează este poezia dedicată vinului. În aceste poeme înfățișează plăcerile și deliciile vinului, dar și descrie cu umor propriile experiențe și libertățile care le însoțeau[7].

Motivul cu adevărat nou, introdus de Abu Nuwas este dragostea pentru efeb (tânăr). Atât în poemele bahice, cât și în cele dedicate dragostei pentru tineri, poetul vorbește despre păcatele sale cu sinceritate.

Pesimismul din poemele ascetice, compuse spre sfârșitul vieții par a fi poezii de circumstanță, ne demonstrează că poetul și-ar fi schimbat convingerile.

Diwanul lui Abu Nuwas conține un întreg capitolde poeme cinegetice, care conțin descrieri ale animalelor. Poeziile au fost adunate după moartea poetului.

Limbajul folosit este simplu, fiind folosite și unele vulgarisme aflate în circulație la vremea respectivă, precum și o serie de cuvinte persane. Stilul său este simplu, melodios, metrii sunt variați și scurși.

Criticii clasici și moderni îl recunosc pe Abu Nuwas ca unul dintre cei mai mari poeți arabi din toate timpurile
Se numără și astăzi printre cei mai apreciați poeți ai lumii arabe. O importantă arteră comercială din Bagdad îi poartă numele.[8]

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Abu Nuwas, Baie. Două beții. Cu două suflete, trad. Ilie Bădicuț, Almanahul "Ramuri", 1967, p. 89.
  • Abu Nuwas, La cramă. Mustrare, trad. Ilie Bădicuț, "Argeș", 1969, nr. 4, p. 14.
  • Abu Nuwas, Poeme, trad. Grete Tartler, Antologie de poezie arabă. Perioada clasică, Editura Minerva, 1982, vol. 2, pp. 11-50.
  • Abu Nuwas, Poeme, trad. Cristina Amelia Tudor, Editura Nicolae Bălcescu, 2000.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Roger Allen, An Introduction to Arabic Literature, Cambridge University Press, 2000, p. 73.
  • Philip K. Hitti, Istoria arabilor, traducere, note și index Irina Vainovski-Mihai, Editura All, 2008, pp. 257-258.
  • Philip Kennedy, The Wine Song in Classical Arabic Poetry. Abu Nuwas and the Literary Tradition, Oxford University Press, 1997.
  • Grete Tartler, “Prefață”, în Antologie de poezie arabă, Editura Minerva, 1982, p. XI.
  • Nicolae Dobrișan, Antologie de poezie arabă, perioada clasică, Editura Minerva, 1982. pp. 7-12.
  • Mark Wagner, Middle eastern literatures and their times - The Diwan of Abu Nuwas, pp. 131-139.

Legături externe[modificare | modificare sursă]