Sari la conținut

Geber

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Geber
Date personale
Născut721 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Tus, Provincia Khorasan, Iran Modificați la Wikidata
Decedat815 d.Hr. (94 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Kufa, Irak Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
filozof
matematician
medic
alchimist[*]
polihistor
farmacist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba arabă
limba latină[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruDhūl-Nūn al-Misrī  Modificați la Wikidata
Geber într-un manuscris alchimist din sec. al XV-lea

Jabir ibn Hayyan, latinizat Geber (c. 721- c. 815) a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse[3][4]) sau persană (după alte surse[5]), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină.

S-a născut la Tus[6], Iran. Tatăl a fost farmacist, ceea ce a condus la orientarea de mai târziu a lui Geber către alchimie.

După mai multe peregrinări, datorate vicisitudinilor istorice, familia sa se mută la Yemen. Acolo, Geber studiază Coranul, matematica și alte discipline ale vremii. La Kufa studiază medicina și începe să o practice sub patronajul vizirului Barmakid (în timpul domniei celebrului calif Harun al-Rașid.

Mai târziu, familia sa cade în dizgrație iar Geber își petrece ultimii ani ai vieții în închisoare.

Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante:

Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid.

Influențat de religie, urmărea și latura mistică a alchimiei: Susținea că procesul alchimic este posibil numai cu voința lui Allah.

Concepția sa alchimistă se menține pe linia trasată de legendarul Hermes Trismegistul, de Pitagora și Socrate. În experimentele sale, încearcă (bineînțeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel El Iksir, care devine obiectiv principal al alchimiei de mai târziu.

Scrierile lui Geber pot fi grupate în patru categorii:

  1. Cele 112 cărți includ variante arabe ale Tablei de smarald, operă care a stat la baza ermetismului alchimic.
  2. Cele șapte cărți, multe din ele au fost traduse în latină în perioada medievală
  3. Cele zece cărți ale rectificării, ce conțin descrierea unor "alchimiști" precum: Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel.
  4. Cărțile echilibrului, care conțin celebra "teorie a echilibrului în Natură".
  1. ^ a b Jābir ibn Ḥayyān, Trove, accesat în  
  2. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ History of Analytical Chemistry by Ferencz Szabadváry, p.11, ISBN 2-88124-569-2.
  4. ^ The Historical Background of Chemistry by Henry Marshall Leicester, p.63.
  5. ^ A Dictionary of the History of Science by Anton Sebastian - p.241
  6. ^ Oraș vechi, aflat astăzi în provincia iraniană Razavi Khorasan. Aici s-au mai născut multe alte personalități ca: Ferdousi, Asadi Tusi, Al-Ghazali, Nasir al-Din al-Tusi și nu mai puțin faimosul Șeic-Tusi.
  • E. J. Holmyard (ed.) - The Arabic Works of Jabir ibn Hayyan, tradusă de Richard Russel în 1678. New York, E. P. Dutton (1928)
  • Rabega, M., Rabega, C. - Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, București
  • Vătămanu, N. - O istorie a medicinii. Editura Albatros, București, 1975
  • Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. ISBN 973-571-855-8. pp. 165, 204, 231-235, 241-244.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]