Ibn al-Nafis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ibn al-Nafis
Ibn al-Nafis.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Damasc, Siria Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cairo, Sultanatul Mameluc Modificați la Wikidata
Cetățenie Sultanatul Ayyubid
Sultanatul Mameluc Modificați la Wikidata
Ocupație filozof Modificați la Wikidata

Ala al-Din Abu al-Hassan Ali ibn Abi-Hazm al-Qarshi al-Dimashqi (în arabă: علاء الدين أبو الحسن عليّ بن أبي حزم القرشي الدمشقي ) (n. 1213 sau 1210, Damasc - d. 17 decembrie 1288, Cairo) a fost unul dintre cei mai mari polimați musulmani. Activitate sa este legată de foarte multe domenii: fizică, anatomie, fiziologie, chirurgie, oftalmologie, teologie, filozofie, logică, psihologie, sociologie, astronomie, geologie, gramatică, lingvistică, istorie, futurologie, teoria și filozofia științei.

Prima pagină a unui tratat de-al lui Ibn al-Nafis

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Damasc. Urmează colegiul medical al-Noori din orașul natal unde, pe lângă medicină, mai studiază și literatura arabă, jurisprudență, teologie și filozofie. Ibn al-Nafis devine expert în drept islamic și medicină.

În 1236 se mută la Cairo. Lucrează la spitalul Al-Nassri, apoi la Al-Mansouri, unde devine medic-șef.[1]

Ibn al-Nafis a trăit într-o perioadă marcată de puternice frământări politice și sociale. Este vorba de cruciade și de Marea invazie mongolă, urmată de asediul și cotropirea Bagdadului (1258), apoi a Siriei (1259).

Ca mulți alți musulmani, al-Nafis a considerat toate aceste invazii ca fiind o pedeapsă divină asupra musulmanilor care s-au abătut de la islamismul sunit, căruia al-Nafis îi era adept.

În perioada 1260 - 1277, al-Nafis este medicul personal al sultanului Baibars.

După moartea sa, locuința sa este donată, așa cum chiar al-Nafis dorise, spitalului Mansuriya.[1]

Contribuții în medicină[modificare | modificare sursă]

Sistemul circulator[modificare | modificare sursă]

Până atunci era cosiderată valabilă teoria lui Galen, îmbunătățită de Avicenna. Aceasta susținea că sângele ajunge în partea dreaptă a inimii, trece prin niște "pori" prin septul cardiac și ajunge în partea stângă, unde se amestecă cu aer preluând acel "spirit divin" pentru a-l transporta în tot trupul. Mai mult, la Galen, sistemul venos era separat de cel arterial, singura zonă de contact era formată din acei "pori" invizibili.

Ibn al-Nafis arată că această doctrină este eronată, astfel că:[2]

  • Infirmă existența porilor invizibili din septul interventricular.
  • Arată că sângele care vine din ventriculul drept către plămâni, interacționează cu aerul trecând prin venele pulmonare.
  • Infirmă teoria conform căreia sângele, combinat cu așa-zisul "spirit", ar trece din plămâni spre ventriculul stâng, când de fapt lucrurile se petrec invers.
  • Demonstrează că există numai două ventricule, nu trei, cum susținea Avicenna.
  • Susține că ventriculele sunt alimentate de sângele provenind din mici vase sanguine (ulterior vor fi numite vase coronare) și nu de către sângele depozitat în ventriculul drept
  • Observă că venele pulmonare primesc sânge din arterele pulmonare, de aici și presupunerea că există o legătură directă între cele două sisteme sanguine, ceea ce mai târziu va conduce la descoperirea circulației capilare.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Al-Shamil fi al-Tibb: comentarii aspra Canonului de medicină a lui Avicenna[3]
  • Kitab al-Mujiz or Mujiz al-Qanun: o ediție pentru studenți a celebrului Canon
  • Kitab al-Mukhtar fi al-Aghdhiya: despre efectele dietei asupra sănătății
  • Risalat al-A'ada'a: un fel de eseu asupra organelor
  • diverse alte comentarii în ceea ceprivește medicina și dreptul

Dreptul teologic[modificare | modificare sursă]

Lingvistică[modificare | modificare sursă]

În domeniul lingvisticii arabe, Ibn al-Nafis a scris două cărți:

  • Tareeq al-Fasaha ("Drumul către elocvență")
  • Comentarii asupra lucrării Al-Fusous ("Segmentele") a lingvistului arab Said bin al-Hassan al-Rab'i al-Baghdadi

Logică[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește logica, savantul arab a scris două lucrări:

  • Comentarii asupra operelor Al-Isharat ("Semnele") și Al-Hidayah ("Călăuzirea") ale lui Avicenna.
  • Al-Wurayqat ("Documentele"): sunt studiate lucrările de logică și retorică, precum și celebrul Organon ale lui Aristotel.

Filozofie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Albert Z. Iskandar, "Ibn al-Nafis", in Helaine Selin (1997), Encyclopaedia of the History of Science, Technology, and Medicine in Non-Western Cultures, Kluwer Academic Publishers, ISBN 0-7923-4066-3
  2. ^ Dr. Paul Ghalioungui (1982), "The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation", Symposium on Ibn al-Nafis, "A Doua Conferință Internațională asupra Medicinei Islamice": Islamic Medical Organization, Kuwait (cf. The West denies Ibn Al Nafis's contribution to the discovery of the circulation, Encyclopedia of Islamic World)
  3. ^ Mohamad S. M. Takrouri (Spitalul Universitar King Khalid din Riyadh), Medical aspects of Ala al-Din Abu'l-Hasan Ali Ibn Abi'l-Haram al-Qurashi (Ibn al-Nafis)'s contributions to science

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]