Osteoporoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puțin dense, prin pierdere de substanță osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată - asemenea unei țesături vechi, cu urzeala subțiată și pe alocuri ruptă.

După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanța sa, un fenomen normal și natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" inițială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanță osoasă se face prea repede. Rezultatul este creșterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obișnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau șoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Osteoporoza o boală care afectează peste 40 la sută din femei și 20 la sută din bărbații cu vârste de peste 50 de ani.[1]

Factori de risc[modificare | modificare sursă]

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienții cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, și chiar și mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Alți factori de risc:

  • vârsta peste 65 de ani
  • tratament cronic cu corticosteroizi
  • aport inadecvat de calciu alimentar
  • activitate fizică insuficientă
  • greutate corporală prea mică

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca o scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviații standard față de media persoanelor tinere de același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de tratament al osteoporozei, prevenția este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonală, femeile sunt mai expuse decât bărbații, mai ales în primele decade după menopauză.

Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepția situației în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălțime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi vertebrale.

Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:

  • tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și greu accesibilă, nu s-a impus încă în diagnosticul de rutină al osteoporozei
  • absorbțiometrie duală (DEXA) - este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului
  • densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractură, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluția bolii și a evita fracturile:

Aportul de calciu și vitamina D[modificare | modificare sursă]

Calciul este necesar pentru edificarea osului. Un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza. Aportul inadecvat de calciu poate însă accentua tendința de demineralizare a osului. Pentru absorbția calciului și fixarea sa în os, este necesară vitamina D. Un adult are nevoie zilnic de 1000-1500 mg calciu și 400-800 UI vitamina D. Dacă aportul alimentar de calciu și vitamina D este insuficient, se indică utilizarea unui supliment nutritiv. Recomandabil 1000 mg calciu/zi la persoanele sub 50 de ani și 1200 mg calciu/zila persoanele peste 50 de ani. Vitamina D 51-70 de ani 400 UI/zi si la varstnicii peste 70 ani 600 UI/zi. Daca absorbția este inefecienta se administreaza tratament adjuvant cu bifosfonați.(Epidemiology, Diagnosis Prevention and Management of Osteoporotic Fractures Kenneth A. Egol, MD NYU-Hospital For Joint Diseases Created March 2004; Revised May 2006)

Activitatea fizică[modificare | modificare sursă]

Nu orice tip de activitate fizică protejează față de osteoporoză - munca depusă acasă sau la serviciu este de regulă ineficientă. Activitățile fizice care protejează față de osteoporoză sunt cele de tip "portant" sau "de impact" - baschet, volei, jogging, aerobic, săritul corzii, mersul rapid. Aceste exerciții trebuie adaptate posibilităților fiecărui individ în parte și efectuate sistematic.

Medicație specifică[modificare | modificare sursă]

Înainte de a folosi oricare din medicamentele de mai jos, trebuie consultat un medic pentru a lămuri avantajele și riscurile fiecăruia dintre ele.

  • substituția hormonală - în principal are indicație la femeile aflate la menopauză, care au simptome specifice acestei perioade
  • modulatorii selectivi de receptori estrogenici - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală
  • bifosfonații - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală, de radius și de șold
  • calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienții cu fracturi vertebrale dureroase
  • parathormonul - introdus recent în tratamentul osteoporozei

Prevenirea căderilor și protectoarele de șold[modificare | modificare sursă]

Aceste metode se adresează mai mult vârstnicilor și urmăresc rezolvareaa problemelor legate de:

  • iluminat: insuficient, întrerupătoare inaccesibile, lipsa iluminatului "de veghe"
  • podele și holuri: obstrucționări, obiecte plasate pe jos, podele alunecoase, covoare mobile, uzate sau "cu urechi", praguri
  • baie și bucătărie: lipsa mânerelor, cabină de duș sau vană inaccesibile, podea udă
  • scări interioare: balustrade instabile sau cu priză inadecvată, trepte alunecoase sau deteriorate
  • mobilier: scaune prea joase, fără sprijin pentru coate, pat prea jos sau prea înalt
  • acces: rafturi prea joase sau prea înalte

Persoanele vârstnice trebuie să rezolve acele probleme medicale care determină căderi, cum ar fi cele legate de acuitatea vizuală, tensiunea arterială, spondiloza cervicală, etc.

Activitatea fizică, efectuată în mod adecvat, este benefică și pentru vârstnici - prin menținerea tonusului muscular se reduce riscul de cădere.

Protectoarele de șold reprezintă practic niște pernițe din burete care amortizează impactul la acest nivel. Nu sunt foarte populare din motive estetice și de confort, dar s-a demonstrat că sunt eficiente pentru prevenirea fracturilor de șold.

Problema osteoporozei trebuie discutată în primul rând cu medicul de familie. Acesta poate evalua riscul de osteoporoză și, în plus, recomandarea sa este necesară pentru densitometrie DEXA sau densitometrie ultrasonică. Examinarea trebuie însă efectuată de personal calificat, cu un aparat calibrat corespunzător. Nu mai puțin important, rezultatul examinării trebuie interpretat de un medic cu experiență în densitometrie.

Prevenirea osteoporozei[modificare | modificare sursă]

Indiferent de sex și vârstă, osteoporoza poate fi prevenită printr-o activitate fizică adecvată și un aport de calciu corespunzător.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dieta recomandată în osteoporoză, 2 iulie 2010, Liana Hainăroșie, Adevărul, accesat la 3 aprilie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]