Mircea Șerbănescu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Șerbănescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Cernăuți, România Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mircea Șerbănescu (n. 14 octombrie 1919, Cernăuți, d. 21 iulie 2012, Timișoara), prozator și publicist român, a fost autorul a numeroase lucrări de proză scurtă, romane, antologii de anticipație, articole și memorialistică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în Cernăuți (actualmente în Ucraina), a fost fiul Corneliei (născută Popescu) și al lui Petre Șerbănescu, inspector vamal.[2]

A urmat școala primară în Turnu Severin ,unde a început și liceul (1924-1930), pe care l-a continuat în Craiova (1930-1932) și apoi în Timișoara, la Liceul „C. D. Loga" (1935-1938), când a debutat cu povestirea Bătrânul lăutar la revista „Colț de țară", urmată în același an (1937) de volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant.

După absolvirea studiilor universitare la Academia de Înalte Studii Comerciale din București (1938-1942), a revenit în Timișoara, unde s-a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută în perioada 1940-1941 la publicația „Vestul". Între anii 1942 și 1944 a efectuat stagiul militar, fiind mobilizat pe frontul din Bucovina, după care a lucrat ca ziarist, dar și ca redactor, la „Românul" (1945), „Făclia Banatului" (1945-1948), „Drapelul roșu" (1948-1950), colaborând și la publicațiile „Colț de țară", „Fruncea", „Scrisul Bănățean" (devenită apoi „Orizont", „România literară" etc., în perioada tulbure de tranziție a puterii politice spre regimul comunist. Cu toate că unele din publicațiile la care a lucrat erau patronate politic („Românul" de către Partidul Național Liberal, „Făclia Banatului" de către Partidul Social-Democrat, iar mai târziu "Luptătorul bănățean" sub egida Partidului Comunist Român), în ciuda vicisitudinilor vieții și a presiunilor politice, Mircea Șerbănescu nu s-a angajat în niciun partid, nedevenind membru nici măcar al Partidului Comunist.[3]

Activitate, operă[modificare | modificare sursă]

A fost membru fondator al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979.

Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc.

Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost angajată și considerată moralizatoare; aceleași tendințe moralizatoare se reflectă, de altfel, și în multele lucrări dedicate copiilor și tineretului.

În mod particular, scriitorul, s-a remarcat și ca autor de literatură științifico-fantastică (romane și povestiri în colecțiile “Fantastic Club”, "Povestiri științifico-fantastice", ”Clubul temerarilor” sau în volume de anticipație colective, cu lucrări ca: Uluitoarea transmigrație, Misterioasa sirenă) [4], participând la activitatea cenaclurilor de anticipație din Timișoara[5][6]

În memorialistică, Mircea Șerbănescu s-a evidențiat prin evocarea istoriei literare și culturale a orașului Timișoara (Timișoara, memorie literară 1919-1947 și […] 1949-2000).

În 1980 a publicat Mic dicționar al literaturii științifico-fantastice românești în revista Paradox nr. 4.[7]

Pentru activitatea sa literară, scriitorul a fost distins cu premiile Asociației Scriitorilor din Timișoara în 1972 (pentru volumul Misterioasa sirenă) și 1976 (pentru volumul Descoperirea de sine), precum și cu Premiul special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (2000), Diploma de excelență a Direcției județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Timiș (2001), Ordinul Național "Serviciul Credincios" în gradul de "Cavaler" (2001), Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial" (2000), "Cetățean de onoare al Municipiului Timișoara".

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Volume colective[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dușan Baiski. Ziarul Agenda, nr. 4, ianuarie 2005.
  • Paul Eugen Banciu, Aquilina Birăescu. Timișoara literară - Dicționar biobibliografic. Editura Marineasa, Timișoara, 241-2;2007.
  • Mircea Șerbănescu. Timișoara, memorie literară, I: 1919-1947. Istorie literară și amintiri. Editura Augusta, Timișoara, 2000
  • Mircea Șerbănescu. Timișoara, memorie literară, II: 1949-2000. Istorie literară și amintiri. Editura Augusta, Timișoara, 2004

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mircea Șerbănescu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ crispedia.ro - accesat 11 octombrie 2012
  3. ^ „Dușan Baiski. Drumul presei timișorene a fost, de regulă, unul anevoios. Publicat pe situl personal, 28 decembrie 2009”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Dorin Davideanu. Science-fiction în Banat. Partea 1 până în 1990, publicat pe situl cenaclului H. G. Wells - accesat 11 octombrie 2012
  5. ^ Adrian Rogoz. Colecția “Povestiri știinșifico-fantastice”, nr. 301, Anul XIII, 1 iunie 1967, pag. 2.
  6. ^ Cenaclul H.G.Wells, Timișoara: prima întrunire din 2011, sâmbătă 8 ianuarie, ora 12.30, publicat pe blogul Cultural SF and Movie Learnings. 6 ianuarie 2011.
  7. ^ Mic dicționar al literaturii științifico-fantastice românești, isfdb.org
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mircea_Șerbănescu&oldid=15579719