Ion Nonna Otescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Nonna Ottescu.png

Ion Nonna Otescu, uneori cu grafia Ottescu, (n. 15 decembrie 1888, București - d. 25 martie 1940, București ) a fost un compozitor și dirijor român.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiile și le-a făcut la Conservatorul din București, cu Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. Și-a continuat studiile muzicale la Paris, cu Charles-Marie Widor și Vincent d'Indy.

A fost profesor la Conservatorul din București și apoi director al acestui institut. Între 1920-1940, Otescu a fost vicepreședintele Societății compozitorilor români.

La început a fost influențat de stiluri diferite, în special de impresionism. În ultimele lucrări, îndeosebi în opera comică De la Matei citire, compozitorul Otescu a pus accentul pe dezvoltarea în forme simfonic instrumentale a melosului popular românesc.

Poeme simfonice[modificare | modificare sursă]

  • Le temple de Gnide, 1908
  • La légende de la rose rouge, 1910
  • Narcisse, 1910,
  • Vrăjile Armidei, 1915 (vioară și orchestră)

Schițe simfonice pe teme populare românești[modificare | modificare sursă]

  • Din bătrâni, 1912

Balet[modificare | modificare sursă]

  • Ileana Cosânzeana, 1917

Operă comică[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Otescu, Ion Nonna” în Don Michael Randel (editor), The Harvard Biographical Dictionary of Music, Harvard University Press, 1996, ISBN: 9780674372993, p. 657.