Wanda (personaj legendar)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wanda
Moartea prințesei Wanda, pictură de Maksimilian Piotrowski, 1859.

Wanda (probabil a trăit în secolul VIII în Polonia)[1] a fost fiica lui Krak, fondatorul legendar a orașului Kraków. După moartea tatălui ei, ea a devenit regină a polonezilor, dar s-a sinucis pentru a evita un mariaj nedorit.

Legende[modificare | modificare sursă]

Prima menționare scrisă a legendei despre Wanda a fost făcută cronicarul polonez Wincenty Kadłubek. Conform versiunii lui, Wanda a condus Polonia după moartea conducătorului polonez Krak. Când pământul ei a fost invadat de „Aleman tiranul”, care a încercat să profite de moartea conducătorului precedent, Wanda și-a condus trupele ca să-l înfrunte. Văzând frumusețea ei, trupele germane au refuzat să lupte și liderul lor s-a sinucis. Spre sfârșitul istoriei Kadłubek spune că oamenii statelor „în numele cărora este denumit râul Vandalus” sunt numiți „Vandali”, inclusiv și poporul polonez.[2] În această versiune Wanda a rămas necăsătorit și a avut o viață lungă.

Versiunile ulterioare[modificare | modificare sursă]

Versiunile ulterioare ale poveștii diferă în mod semnificativ. În varianta din Marea Cronică Poloneză (poloneză: Kronice wielkopolskiej), liderul german, Rytygier, a dorit să se căsătorească cu Wanda, în cazul în care ea-l refuza era să invadeze ținuturile. În această versiune, el a murit în timpul luptei care a urmat, după care Wanda s-a sinucis în semn de recunoștință zeilor păgâni pentru victoria obținută. În alte versiuni ale poveștii, Wanda se sinucide aruncându-se în râul Vistula, pentru că ea știe că atâta timp cât ea este în viață, sunt pretendenți la aceste pământuri, care nu vor folosi în caz că moare refuzul ei de a se căsători ca un pretext pentru o invazie.

Istoriografie[modificare | modificare sursă]

Povestirea despre Wanda a fost pentru prima dată descrisă de un episcop și istoric polonez medieval (secolele XII-XIII), Wincenty Kadłubek, și se presupune că majoritatea povestirilor au fost inventat de el, bazându-se probabil pe miturile și legendele slave,[3][4] deși unii istorici cred legenda își are rădăcinile din tradițiile scandinave sau din Roma Antică (poate Grecia).[5]

Un lucru interesant, în versiunea Kadłubek prințul german, nu Wanda, se sinucide: conform lui Kadłubek, prințesa a trăit o viață lungă și fericită, fiind pentru totdeauna o fecioară.[3] Aceasta s-a întâmplat în secolele XIII-XIV în conformitate cu Marea Cronică Poloneză unde Wanda s-a sinucis, această vesiune a fost popularizată în secolul al-XV-lea de istoricul Jan Długosz.[6]

Influența în cultură[modificare | modificare sursă]

Bustul Wandei din Palatul Krasiński, Ursynów.

Conform tradiției se spune că ea este îngropată sub Movila lui Wanda (poloneză: Kopiec Wandy). Un obicei observat până în secolul al XIX-lea a fost că la Rusalii se aprindeau focuri pe această movilă, situată la periferia Cracoviei în Nowa Huta, district industrial înființat în 1949. Construcția cartierului Nowa Huta a început de onomastica Wandei (23 iunie), ea fiind un patron semi-oficial al districtului, care are un centru comercial, stradal, pod și un stadion care poartă numele ei.

Poetul german Zacharias Werner a scris o dramă intitulată Wanda, care sub conducerea prietenului său Goethe a fost pusă în scenă în 1809.

În literatura poloneză, legendele despre Wanda a servit ca sursă de inspirație pentru multe lucrări, subliniind adesea temele independenței Polonie și conflictul victorios cu Germania.

Poetul polonez C.K. Norwid a vizitat movila în 1840. El a compus ulterior poemul narativ Wanda, în onoarea vechii prințese.

Dramaturgul croat Matija Ban a făcut-o pe Wanda simbolul Poloniei în piesa lui din 1868, Wanda, regina poloneză.

Antonín Dvořák a compus a cincea din cele 11 opere ale sale, tragedia Vanda în jurul acestui episod din legendele istoriei poloneze. Scrisă în 1875, el a transpus povestea ca o luptă între slavii păgâni și germanii creștini.[7]

În 1890, o statue proiectată de artistul polonez Jan Matejko reprezentând un vultur care se îndreaptă spre vest, a fost montată în partea superioară a movilei. La baza statuii a fost sculptată inscripția WANDA, împreună cu două săbii și o furcă.

Savanții Albina Kruszewska și Marion Coleman au descris-o pe Wanda ca având „castitatea pură Elainei, devotamentul filial a Cordeliei și voința de fier a reginei Boudica.”[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Brooklyn Museum "Dinner party" database
  2. ^ Vincent Kadlubek legend of Wanda, who lived in the land of the Wandalen, Vandals, page 56,57
  3. ^ a b K. Kumaniecki, Podanie o Wandzie w świetle źródeł starożytnych, Pamiętnik Literacki 22–23 (1925–26).
  4. ^ K. Römer, Podanie o Kraku i Wandzie, Biblioteka Warszawska 1876.
  5. ^ G. Labuda, Studia nad początkami państwa polskiego, t. II, Poznań 1988.
  6. ^ J. Banaszkiewicz, Rüdgier von Bechelaren, którego nie chciała Wanda. Przyczynek do kontaktu niemieckiej Heldenepik z polskimi dziejami bajecznymi, Przegląd Historyczny, 75, 1984.
  7. ^ Wanda, Alkor.
  8. ^ Albina I. Kruszewska, Marion M. Coleman, American Slavic and East European Review, 1947 The Wanda Theme in Polish Literature and Life. http://links.jstor.org/sici?sici=1049-7544%28194705%296%3A1%2F2%3C19%3ATWTIPL%3E2.0.CO%3B2-U&size=LARGE&origin=JSTOR-enlargePage. Accesat la 12 octombrie 2007. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anstruther & Sekalski, Old Polish Legends, Hippocrene Books; 2nd edition, May, 1997.
  • Kraków District Guide, OAG Cities Guides, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wanda (personaj legendar)