Cazimir Restauratorul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cazimir
Duce al Poloniei
Casimir I of Poland.PNG
Domnie 1040–1058
Predecesor Mieszko al II-lea Lambert
Succesor Boleslav al II-lea al Poloniei
Urmași
Boleslav al II-lea
Vladislav I
Mieszko
Otto
Swietoslawa, prima regină a Boemiei
Casa regală Dinastia Piast
Tată Mieszko al II-lea Lambert
Mamă Richeza de Lotharingia
Naștere 25 iulie 1016(1016-07-25)
Cracovia, Polonia
Deces 28 noiembrie 1058(1058-11-28)
(&&&&&&&&&&&&&&42.&&&&&042 ani, &&&&&&&&&&&&&126.&&&&&0126 zile)
Poznań, Polonia

Cazimir Restauratorul (poloneză: Kazimierz I Odnowiciel; n. Cracovia, 25 iulie 1016 - d. Poznań, 28 noiembrie 1058) a fost un Duce al Poloniei din dinastia Piast și monarhul de facto al întregii țări din 1034 până la moartea sa.

El a fost singurul fiu al lui Mieszko al II-lea Lambert și al prințesei Richeza, fiica contelui Palatin Ezzo de Lotharingia (Ezzonen) și nepoata împăratului Otto al II-lea.

Cazimir este cunoscut sub numele de Restauratorul, deoarece a reușit să reunească toate părțile Regatului polonez, după o perioadă de mari frământări. El a recuperat Mazovia, Silezia și Pomerania. Cu toate acestea, nu a reușit să se încoroneze ca rege al Poloniei, în principal din cauza amenințărilor interne și externe față de domnia sa.

Viața[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Se cunosc puține detalii despre prmii ani ai lui Cazimir. E posibil să-și fi petrecut copilăria la curtea regală a Ploniei, în Gniezno. În scopul de a dobândi o educație corespunzătoare, el a fost trimis la una dintre mănăstirile poloneze în 1026. Potrivit unor surse mai vechi, el a vrut inițial să aibă o carieră în Biserică și chiar a cerut o dispensă de a deveni călugăr. El a părăsit biserica în 1031.

Fuga[modificare | modificare sursă]

Tatăl lui Cazmir, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege al Poloniei în 1025, după moartea tatălui său, Boleslav I cel Viteaz. Magnații țării s-au temut că noul guvern nu va fi la fel de puternic precum cel de sub conducerea lui Bolislau I. Acest lucru a dus la neînțelegeri între rege și nobilime.

Profitând de situația precară a regelui, frații lui Mieszko al II-lea, Bezprym și Otto, s-au întors împotriva lui și s-au aliat cu Împăratul Conrad al II-lea, ale cărui forțe au atacat țara, recâștigând Lusatia. Au durat ani de haos și conflicte, în care Mieszko a murit (1034) în condiții suspecte, după ce a fost forțat să abdice.

La momentul morții tatălui său, Cazimir se afla în Germania, la curtea unchiului său Hermann al II-lea, Arhiepiscop de Koln. În 1037, atât tânărul prinț cât și mama sa s-au întos în Polonia și au încercat să preia tronul. Acest lucru a dus la o rebeliune a baronilor locali, care împreună cu așa-numita Reacție Păgână a oamenilor de rând, l-au forțat pe Cazimir și pe mama sa să fugă în Saxonia.

Cu toate acestea, Cazimir s-a reîntors curând în Polonia și în 1038, a încercat încă o dată să-și recâștige puterea cu ajutorul influenței mamei sale. A eșuat din nou si a trebuit să fugă, de data asta spre Regatul Ungariei, unde a fost închis de Ștefan I. Regina văduvă a rămas în Germania, unde a devenit călugăriță, până la moartea sa, în 1063.

Lupta pentru tron[modificare | modificare sursă]

Interregnum[modificare | modificare sursă]

Părțile centrale ale Poloniei erau controlate de Bezprym. Districtul central din Wielkopolska s-a revoltat împotriva nobilimii și clerului catolic. Districtul Masovia s-a separat, iar un lord local, Miecław, a format un stat pentru el. O situație similară a avut loc și în Pomerania. Profitând de haosul și slăbiciunea lui Bezprym, ducele Bratislaus I al Boemiei a invadat și devastat țara: Polonia Mică și Mare au fost grav jefuite, Poznań a fost capturat și Bretislaus a demis Gniezno, luând moaștele Sfântului Adalbert, Redim Gaudentius și a altor cinci eremiți. În drumul său de întoarcere, acesta a cucerit o parte din Silezia, inclusiv Wrocław, a jefuit mormântul lui Mieszko I și a distrus clădirile religioase, care au fost construite de Mieszko I, în timpul sărbătoririi de converțire a Poloniei.

Restaurarea[modificare | modificare sursă]

Întoarcerea lui Cazimir Restauratorul în Polonia, de Wojciech Gerson. Pictura a fost făcută în momentul când Polonia a fost împărţită şi şi-a pierdut independenţa.

După ce a reușit să scape din Ungaria, Cazimir a plecat în Germania, unde în 1039, ruda sa, Împăratul Henric al III-lea (care se temea de puterea crescută a domnitorului din Boemia), l-a sprijinit militar și financiar. Cazimir a primit o forță de 1.000 de pedestrași și o cantitate semnificantă de aur pentru a-și restabili puterea în Polonia. Cazimir a semnat, de asemenea, o alianță cu Iaroslav I cel Înțelept, Prințul Rusiei, care se lega prin căsătorie cu sora lui Iaroslav, Maria Dobronega. Cu acest sprijin, Cazimir s-a întors în Polonia și a reușit să preia multe din domeniile sale. În 1041, Bretislaus a învins a doua invazie a sa asupra Împăratul Henric al III-lea și a semnat un tratat la Regensburg, în care a renunțat la toate pretențiile sale pentru toate teritoriile din Polonia, cu excepția regiunii Silezia, care făcea parte din Împărăția Boemiei. Cazimir a reușit cu succes să întărească puterea regală și să termine trupele interne, aducându-i numele de Restauratorul.

Tratatul i-a adus lui Cazimir o perioadă de pace de la granița de sud, iar capitala Poloniei a fost mutată la Cracovia, singurul oraș polonez important, neatis de războaie. Împăratul Roman a fost mulțumit de echilibrul de putere restaurată în regiune și l-a forțat pe Cazimir să nu se încoroneze rege al Poloniei. În 1046, Împăratul Henric al III-lea deținea terenuri regale și imperiale la Merseburg și Meissen, care a dus la încheierea certurilor între Ducele Bretislaus de Boemia și Cazimir I.

În 1047, Cazimir, ajutat de cumnatul său rus, a început un război împotriva Masoviei și a confiscat pământul. Acest lucru i-a securizat puterea în Polonia centrală. Trei ani mai târziu, împotriva voinței împăratului, Cazimir a confiscat Silezia, preluând astfel cea mai mare parte din domeniile tatălui său. În 1054, în Quedlinburg, Împăratul a decis ca Silezia să rămână în Polonia, în schimbul unui tribut anual de 117 kg de argint și 7 kn de aur.

Cazimir s-a concentrat pe problemele interne. Pentru a întări domnia sa, a re-creat episcopia din Cracovia și Wrocław și a ridicat o nouă catedrală, Catedrala Wawel. Una dintre reformele sale a fost introducerea în Polonia, a unui element cheie al feudalismului: acordarea de fiefuri pentru suita sa de războinici, transormându-i treptat în cavaleri medievali.

Căsătoria și copiii[modificare | modificare sursă]

Cazimir s-a căsătorit cu Maria Dobroniega, fiica Marelui Duce Vladimir I al Kievului. Cei doi au avut împreuna cinci copii:

  • Boleslav al II-lea cel Generos (1043 - 2/3 aprilie 1081/1082)
  • Vladislav I Herman (1044 - 4 iunie 1102)
  • Mieszko (16 aprilie 1045 - 28 ianuarie 1065)
  • Otto (1046-1048)
  • Swietoslawa (1048 - 1 septembrie 1126), s-a căsătorit cu Ducele Vratislaus al II-lea al Boemiei


Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Kosmas: Chronicle of the Czechs, Warsaw 1968, p. 154, note. 18, says that the rest of Silesia, included the left side of the Odra River in Wrocław and Opole remained in Bohemia; by the other hand, T. Jurek: Ryczyn biskupi, Roczniki historyczne 1994, pp. 40–44, believes that already in 1041 Poland regained the control over the rest of Silesia included Golęszyców.
  • Krzysztof Benyskiewicz, Książę Polski Władysław I Herman 1079–1102, Zielona Góra 2010, s. 34.

Vezi și[modificare | modificare sursă]