Henric al IV-lea cel Drept

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henric al IV-lea cel Drept
Portret de Aleksander Lesser
Portret de Aleksander Lesser
Mare Duce al Poloniei
Domnie 1288–1290
Predecesor Leszek al II-lea cel Negru
Succesor Przemysł al II-lea
Duce de Silezia-Wrocław
Domnie 1266–1290
Predecesor Henric al III-lea cel Alb
Succesor Henric al V-lea cel Gras
Casa regală Dinastia Piast
Tată Henric al III-lea cel Alb
Mamă Judith de Masovia
Naștere 1257/1258
Deces 23 June 1290, Wrocław, Regatul Poloniei

Henric al IV-lea cel Drept - în poloneză: Henryk IV Probus sau Prawy - (1258 - 23 iunie 1290), a fost Duce de Silezia la Wrocław din 1266 și Mare Duce al Poloniei din 1288 până la moartea sa în 1290.

Viața[modificare | modificare sursă]

Fiind minor la moartea timpurie a tatălui său în 1266, Henric al IV-lea a fost plasat sub tutela unchiului său patern, Arhiepiscopul Vladislav de Salzburg. Arhiepiscopul considera că drumurile constante între Cracovia și Salzburg erau nepotrivite pentru un copil, astfel în 1267, l-a trimis pe Henric la Praga pentru a fi ridicat la curtea regelui Ottokar al II-lea al Boemiei. După moartea lui Vladislav în 1270, Ottokar a preluat Cracovia.

La scut timp după moartea unchiului său (care l-a lăsat moștenitor universal al său), Henric a revenit la Cracovia, unde s-a aflat sub îngrijirea directă a unuia dintre cei mai apropiați consilieri ai tatălui său, Simon Gallicusa. Henric a primit o educație atentă, ceea ce poate explica interesul său pentru cultură și poezie. Cooperarea dintre Henric și Regele Ottokar al II-lea a fost exemplară. În 1271, Henric a participat la o expediție armată împotriva Ungariei, care a adus un atac la Wroclaw, de către prinții Árpád și aliații lor, Ducele Poloniei Mari și Mici.

În 1273, Henric a fost proclamat oficial un adult și și-a asumat guvernarea sa în Ducatul Silezia la Wroclaw, care însă, după ruptura dintre Opole, Legnica și Głogów, a cuprins doar partea de est a terenurilor din Silezia de Jos. El a început să urmeze o politica care era mai independentă de Boemia, inclusiv în ceea ce privea relațiile de prietenie cu verișorii săi din Silezia Superioară, Ducele Vladislav de Opole, și de asemenea, Ducele Przemysl al II-lea din Polonia Mare

Răpirea lui Henric de către Boleslav al II-lea cel Pleșuv[modificare | modificare sursă]

Henric l-a sprijinit pe Regele Ottokar al II-lea în conflictul său feroce cu Regele Rudolf al Germaniei în 1276, oferind mâncare și adăpost pentru trupele din Boemia. Când Ottokar a fost pus sub interdicție imperială, Ducele Boleslav al II-lea cel Pleșuv din Legnica a profitat de ocazie, l-a pus pe nepotul său să ocupe regiunea Jelcz și l-a închis în anul 1277.

Din fericire pentru Henric, reacția închiderii sale a dus la indignare. Aliații lui Ottokar, Ducele Henric al III-lea de Głogów și Ducele Przemysl al II-lea din Polonia Mare, au încercat să pună în aplicare eliberarea lui Henric. Regele Boemiei a trimis numai apeluri febrile și cerei de eliberare. Alianții lui Henric au fost învinși de către fiul lui Boleslav al II-lea, Henric al V-lea cel Gras, în sângeroasa bătălie de la Stolec (24 aprilie 1277), unde au fost capturați atât ducele Przemysl al II-lea cât și Henric al III-lea.

Henric al IV-lea a putut obține eliberarea sa abia la sfârșitul anului, atunci când a decis în cele din urmă să capituleze după ce auzise de înfrângerea aliatului său principal, Regele Ottokar al II-lea împotriva trupelor imperiale și maghiare la Bătălia de la Marchfeld din 1278. Henric al IV-lea a fost nevoit să-i dea lui Boleslav al II-lea o treime din ducatele sale, inclusiv orașele Środa Śląska și Strzegom, și a fost forțat să lase gaj regiunea Krosno Odrzanskie, pe care a o obținuse de la Ducele de Głogów în 1273-1274, în scopul de a obține banii pentru raăcumpărarea sa.

Încercarea de a obține regența Boemiei[modificare | modificare sursă]

În timp ce Henric însuși nu a luat parte la bătălia de la Marchfeld, el i-a trimis întăriri Regelui Ottokar al II-lea, a cărui moarte a fost o lovitură serioasă pentru Ducele de Wrocław. După ce a auzit vestea morții lui Ottokar, Henric a mers în Praga și a încercat să obțină tutela fiului regelui, Wenceslaus al II-lea, ca una dintre rudele sale apropiate și ca aliat (bunica paternă a lui Henric, Ana de Boemia, o fiica Regelui Ottokar I).

Cu toate acestea el nu a avut succes din cauza acțiunilor regelui Rudolf al Germaniei, care, în calitate de rege al romanilor, a dat domnia Boemiei Margrafului Ascanian Otto al V-lea din Brandenburg. Ca o compensație, regele german i-a dat lui Henric regiunea Kladsko din Boemia, ca feudă.

La moartea aliatului său din Boemia, Henric al IV-lea s-a împăcat cu Regele Rudolf I și în 1280 a mers la tribunalul austriac din Viena, unde a încercat să obțină pentru sine coroana regală poloneză.

Unii istorici au crezut că Ducele de Wroclaw a avut posibilitatea unui omagiu a Regelui Rudolf pentru a-l expune posibilității de a deveni rege al Poloniei. La acea vreme, el a făcut o alianță cu Ducele Vladislav de Opole, care a promis să-l ajute pe Henric, cu condiția ca fiica sa (probabil numită Constanța), care se căsătorise curând cu Henric, să fie încoronată împreună cu el ca regină poloneză, dacă acesta avea să obțină invetura de rege.

Încercarea de a obține autortatea supremă a regiunii Silezia și Poloniei[modificare | modificare sursă]

Relația lui Henric cu rudele sale din Silezia nu a fost una bună. În 1280, a fost atacat din nou de invazia Ducelui Henric al V-lea cel Gras de Legnica, care a fost susținută de Margraful de Brandenburg.

În scopul de a normaliza situația, în luna februarie a anului următor, Henric a organizat o întâlnire la Sądowel, un sat situat în Ducatul Wroclaw, în scopul de a găsi modalități de cooperare reciprocă între Ducii Silezia. Cu toate acestea, Henric al IV-lea a avut alte planuri: imediat l-a capturat pe dușmanul său, Henric al V-lea, precum și pe proprii săi aliați, Ducele Hernic al III-lea de Głogów și Przemysl al II-lea al Poloniei Mari, în scopul de a obține concesii politice de la ei. Przemysł al II-lea a fost forțat să ofere teritoriul din Polonia de Jos, Wieluń (cunoscut și ca Ruda) și să-i recunoască suzeranitatea lui Henric al IV-lea, plătindu-i omagiu.

Cu toate acestea, nu toți ducii din Silezia i-au acceptat autoritatea: Ducele Bolko I cel Strict, Conrad al II-lea de Hunchback și trei dintre fii lui Vladislav Opole, Cazimir de Bytom, Mieszko I de Cieszyn și Przemysław de Racibórz, erau complet împotriva politicii lui Henric. Cu ducii de Opole, situația a fost mai delicată: în 1287, Henric a obținut anularea căsătoriei sale cu sora lor, care a fost trimisă înapoi în țara ei. Al patrulea fiu a lui Vladislav, Bolko I, a rămas fidel politicii lui Henric.

Prima încercare a lui Henric de a prelua Provincia Seniorată la Cracovia a fost în 1280 - 1281, ca un răspuns pentru invazia pe care Marele Duce Leszek al II-lea cel Negru a făcut-o împotriva lui Wrocław. Cu toate acestea, expediția s-a încheiat fără succes.

Henric al IV-lea, Mare Duce al Poloniei[modificare | modificare sursă]

La data de 30 septembrie 1288, Leszek al II-lea cel Negru, Duce de Sieradz și Mare Duce al Poloniei, a murit fără moștenitori. Acest eveniment a deschis oportunitatea pentru Henric, pentru a-și finaliza planurile sale ambițioase de a obține Cracovia și titlul de Mare Duce. În acest scop, el a început să găsească aliații potriviti din 1287, când s-a împăcat cu Przemysl al II-lea, căruia îi returnase regiunea Wieluń.

Concurenții majori ai lui Henric la tronul din Cracovia erau, fratele vitreg a lui Vladislav I Leszek al II-lea și Ducele Boleslav al II-lea de Płock, care conta pe suportul nobilimii din Polinia Mică. Cu toate acestea, Ducele de Płock nu a reușit să obțină sprijinul castelanului Sulk Ursul, care era guvernatorul orașului. Pe 26 februarie 1289, sângeroasa bătălie de la Siewierz a avut loc între trupele ducelui Płock și Kuyavia și trupele lui Henric al IV-lea, susținut de regele Rudolf I și de ducii Opole, Głogów și Ścinawa. Bătălia s-a încheiat cu o victorie pentru coaliția Masovia-Kuyavia, iar doi dintre aliații lui Heric au fost uciși: Duke Przemko de Ścinawa a fost ucis în luptă, și Duke Bolko I Opole a fost grav rănit și capturat de către Vladislav I.

În ciuda acesui succes, Ducele Boleslav al II-lea de Płock a demisionat în mod neașteptat, lăsând moștenirea Cracoviei lui Vladislav I. Pe măsură ce războiul s-a transformat în favoarea sa, Vladislav I, cu sprijinul episcopului de Cracovia, Paul de Półkozic (care mai târziu a fost închis după ce s-a răzvrătit împotriva lui), a reușit să asedieze și să captureze castelul Wawel și a forțat trupele din Silezia să se retragă la Skala.

Cu toate acestea, Henric a regrupat forțele și a mărșăluit împotriva Cracoviei, în august 1289. Mulțumita trădării oștenilor din Cracovia și cu ajutorul franciscanilor (care l-au ascuns în mănăstirea lor), Henric a preluat cetatea și a fost recunoscut ca Mare Duce. În ciuda voinței sale, Henric a decis să rămână în Sandomierz.

Politica internă[modificare | modificare sursă]

În timpul domniei sale, Henric a reușit să consolideze puterea peste ducatul său, cât și îmbunătățirea economiei. Ea a susținut progresul de minerit a orașelor, multe dintre ele primind legi germane sau diverse privilegii. De asemenea, fiind un om educat, vorbea fluent mai multe limbi și a sprijinit în mod activ cultură. Henric a fost un poet talentat, iar două dintre poemele sale au dost înregistrate în Codex Manesse.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Henric al IV-lea a murit subit în anul 1290, la vârsta de nici 32 de ani. Detaliile morții sale, redate de cronicarul Ottokar de Styria, sunt văzute de unii istorici ca foarte fiabile și de alții ca detalii îndoielnice.

Anul morții sale este acceptat, iar confrimarea acestuia poate fi găsită în numeroase surse. Cu toate acestea, ziua exactă a fost oferită de mai multe surse. Prima, oferită de Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, este aceea de 23 iunie. Există totuși și alte propuneri, cum ar fi 24 iunie, 22 iulie sau chiar în aprilie.

Otrăvirea[modificare | modificare sursă]

Despre moartea reală a lui Henric, au existat mai multe surse independente, acestea fiind mormintele ducilor Silezia, Cronica lui Jan Dlugosz, și cronicarii de mai târziu, cum ar fi Cronica Boemia și Cronica lui Ottokar de Styria.

Potrivit lui Ottokar de Styria, care pare să aibă cele mai precise detalii, Henric al IV-lea a aspirat la titlul de Rege al Poloniei, cerându-i Papei permisiunea pentru încoronare. Negocierile au avut succes și Henric a trimis la Roma, suma de 12.000 de grzywna, cadou pentru Papa. Când trimisul său a ajuns în Italia s-a constatat că 400 de grzywna au fost furați în timpul călătoriei, iar Papa, care s-a înfuriat, a anulat toate negocierile cu Henric. Deși trimisul a fost capabil să scape de furia Papei și de justiția Dogilor din Veneția, Henric a vrut să-l pedepsească. În scopul de a preveni răzbunarea iminentă a Ducelui, acesta a decis să scape de el: un avocat fals (fratele unuia dintre medicii ducelui), a fost angajat la curtea de la Wroclaw, și l-a otrăvit treptat pe Henric. În timp ce un alt medic numit Guncelin, care a recunoscut simptomele intoxicației, a reușit să-l salveze pe duce de la o moarte iminentă, provocând vărsături severe care să-i curețe organismul. Asasinul nu fusese descoperit, astfel acesta a pus otrava pe cuțitul folosit de Henric pentru a tăia pâinea. Otrava a fost în cele din urmă detectată dar era prea târziu pentru a-l mai salva pe duce. Henric a murit, decizând să nu mai urmărească penal sau să pedepească criminalii.

Asasinii[modificare | modificare sursă]

În urma versiunii lui Ottokar de Styria, trebuiau căutați în oraș, doi frați, unul care era avocat și celălalt care era medic. Singurele persoane care au putut fi identificate erau John (care era consilierul ducal și avocat) și Jakob ( un medic cunoscut sub numele de Magister), fii lui Goćwina, care a fost medicul din instanța de judecată a lui Henric al III-lea ce Alb. Se crede că aceștia au acționat în numele lui Hernic al V-lea cel Gras, care voia să obțină coroana din Cracovia și titlul de Mare Duce, însă nu a existat nici o dovadă care să susțină acest lucru. Nu a existat nici o altă persoană care să profite de pe urma morții ducelui, și care să fie legata de condițiile morții acestuia.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

În martie 1280, Henric s-a căsătorit cu fiica ducelui Vladislav de Opole, numită probabil Constanța. După aproape șapte ani de căsătorie fără copii, ducele de Wroclaw a obținut anularea sub motive de sterilitate, deși acest fapt este contestat de istoricii moderni.

În 1288, Henric s-a căsătorit a doua oară cu Matilda, fiica Margrafului Otto al V-lea cel Înalt de Brandenburg-Salzwedel. Nici aceștia nu au reușit să facă copii. Profesorul și istoricul Ewa Maleczyńska a afirmat că motivul real al divorțului lui Henric a fost faptul că menținuse o aventură cu Matilda, cu care a dorit să se căsătorească.

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Szerzej o tych wydarzeniach zobacz Bronisław Nowacki: Przemysł II, książę wielkopolski, król Polski 1257-1295, Poznań1995, s. 62-68, por. Kronikę książąt polskich, oprac. Z. Węglewski w: MPH, t. III, Lwów 1878, s. 496.
  • Kronika książąt polskich ..., s. 496.
  • Jerzy Sperka, Poczet królów polskich, Wydawnictwo Twoje Książki, Chorzów 2007, s. 63. ISBN 978-83-7738-254-7
  • Zygmunt Boras, Książęta piastowscy Śląska, Wydawnictwo "Śląsk", Katowice 1974, s. 129-130.
  • zob. Waśko Anna, Henryk IV Prawy (Probus), w: Piastowie. Leksykon Biograficzny, Kraków 1999, s. 428.
  • Oswald Balcer, Genealogia Piastów,Kraków 1895, s. 333.
  • Por. Jasiński Kazimierz, Rodowód Piastów Śląskich, t. I, Wrocław 1975, s. 161 – 163.
  • Waśko Anna, Henryk IV ..., s. 431, Autorka nie podaje jednak bliższego uzasadnienia tej datacji
  • Kronika książąt polskich, w: MPH, t. II, s. 500.
  • "Piastowie. Leksykon biograficzny", Cracovia, 1999.