Jan Matejko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jan Matejko
Jan Matejko-Auto portrait.jpg
Autoportret, 1892
Nume la naștere Jan Alojzy Matejko
Născut 24 iunie 1838
Cracovia, Orașul liber Cracovia
Decedat 1 noiembrie 1893 (55 de ani)
Cracovia, Austro-Ungaria
Naționalitate Flag of Poland.svg polonez
Domeniu artistic Pictură, Desen
Pregătire Școala de Arte Frumoase din Cracovia
Mișcare artistică istoria picturii
Opere importante Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk
A influențat pe Stanisław Wyspiański

Jan Alojzy Matejko (n. 24 iunie 1838, Cracovia - d. 1 noiembrie 1893, Cracovia) a fost un pictor polonez, renumit pentru picturile sale care reprezintă personaje și scene din istoria Poloniei.[1][2] A făcut parte din Grupul de la Munchen.

Jan Matejko s-a concentrat, în pictură, pe principalele subiecte din istoria Poloniei și pe identificarea surselor de documentare în vederea realizării cu minuțiozitate a imaginilor pictate. El a creat două categorii de picturi istorice. Prima categorie a fost cea îndreptată contra magnaților polonezi a căror lipsă de patriotism a cauzat în opinia sa căderea Poloniei. Această direcție în pictura sa a fost începută prin realizarea picturii Stańczyk („Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk”) în anul 1862. Stanczyk, a fost un bufon la curtea regelui Sigismund I (1437 - 1548), căruia, Matejko i-a dat alte însușiri artistice. Bufonul este reprezentat ca un simbol al conștiinței națiunii: el stă posomorât într-un scaun aparte de celelalte elemente de mobilier pictate, el prevăzând că evenimentele din timpul războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „Predica de Piotr Skarga” (poloneză Kazanie Skargi, 1864) și „Reytan” din 1866.

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Jan Matejko s-a născut la 24 iunie 1938 în Orașul liber Cracovia[1], pe atunci provincie autonomă aparținând Austriei. Tatăl său, Franciszek Ksawery Mateiko, profesor de muzică[1], era ceh originar din Boemia, mama, Joanna Karolina Rossberg[1], provenea dintr-o familie cu rădăcini germane. Arătând de timpuriu înclinații spre desen și pictură, Jan este înscris în anul 1851 la Școala de Arte Frumoase din orașul natal. Profesori la școală în acea vreme erau Wojciech Korneli Statter și Władysław Łuszkiewicz. În 1858, primește o bursă de studii la München. Aici are ocazia să viziteze bogata colecție de tablouri din Pinacotecă; este fascinat în special de Rubens, Van Dyck și Paul Delaroche.[1]

După întoarcerea la Cracovia, închiriază pe strada Krupnicza un atelier atât de strâmt, încât tablourile de dimensiuni mai mari este nevoit să le desfășoare și să le picteze pe bucăți. În schimb este foarte ambițios. Când, în 1862, Societatea Artelor Frumoase îi oferă 1000 de florini pentru tabloul "Kochanowski cu fiica sa Urszula moartă", cu condiția să-și continue studiile la Viena, refuză, jignit că este tratat ca un începător. Are dreptate, pentru că în același an va picta unul din cele mai frumoase tablouri ale sale, "Bufonul în timpul balului, aflând știrea căderii orașului Smolensk".

Pe 22 ianuarie 1863, se declanșează o insurecție a "popoarelor polonez, lituanian și ucrainean", chemate la luptă împotriva guvernului austro-ungar. Detașamentele cracoviene sunt învinse. Matejko are douăzeci și șase de ani. Termină de pictat "Predica lui Skarga" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21 noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, călătoresc împreună la Praga, Dresda, Köln și la Paris, unde tabloul Predica lui Skarga este prezentat în cadrul Salonului (1865), obținând medalia de aur.

Revenit la Cracovia, termină tabloul "Rejtan" (1866), care va fi cumpărat de împăratul Franz Josef. Tabloul declanșează o serie de discuții privind trecutul istoric al Poloniei, discuții care prevalează asupra valorii artistice. Însuși Matejko își consideră operele ca o contribuție în polemica pe tema istoriei.

În anul 1869, după ce pictează tabloul "Uniunea de la Lublin", primește în Franța Legiunea de Onoare. Tabloul va fi achiziționat prin contribuții publice, devenind proprietatea orașului Cracovia.

În anul 1873, lui Matejko i se propune să preia conducerea Academiei din Praga, unde se construiește și un Palat al Artei. La Cracovia, în schimb, guvernatorul orașului intenționează să închidă Școala de Arte Frumoase. Deși atractivă din punct de vedere artistic și financiar, Matejko refuză oferta primită și preferă să rămână în Cracovia. Hotărârea lui provoacă o acțiune de protest a studenților, în urma căreia decizia de închidere a Școlii este revocată, iar Matejko este numit directorul ei.

Din străinătate sosesc numeroase dovezi de recunoaștere, Matejko devine membru de onoare al Academiilor din Paris, Berlin, Praga și Viena, precum și al "Academiei Rafaelite" din Urbino. Surprinde prin neobosita lui activitate. Pictează tablouri cu scene din istoria Poloniei, înțelegând importanța propagandei în politică. Dorește ca prin pictura sa să promoveze problematica Poloniei în opinia publică europeană. În anul 1878, pictează tabloul "Bătălia de la Grünwald", considerat și astăzi o capodoperă a picturii pe teme istorice. Urmează Galeria regilor și prinților polonezi (1890-1892), care reunește 44 de desene, înfățișându-i pe conducătorii polonezi, desene care vor ilustra o Istorie a Poloniei scrisă de istoricul cracovian Stanislaw Smolka. În 1892, pictează cunoscutul "Autoportret" (reprodus aici la începutul articolului).

În 1893, pleacă la Bochnia, unde trebuie să restaureze capela Sf. Kinga. La 30 octombrie, Matejko se mai străduiește încă să picteze, dar nu mai are puterea să-și continue lucrul. În ziua următoare face o hemoragie puternică. Moare la 1 noiembrie 1893, în vârstă de 55 de ani.

Activitatea artistică[modificare | modificare sursă]

Jan Matejko în dorința sa de a promova toate domeniile de interes în domeniul istoriei, a publicat în anul 1860 un album ilustrat „Îmbrăcăminte tradițională din Polonia” (poloneză Ubiory w Polsce), vizând intensificarea sentimentelor patriotice ale poporului polonez. Un exemplu în plus în acest sens stând și expoziția pe care a deschis-o în anul 1861, ca s-a intitulat „Otrăvirea reginei Bony” (poloneză Otrucie królowej Bony). În acești ani, Matejko credea că vocația sa era să se dedice exclusiv picturilor istorice, astfel, el a abandonat pictura religioasă creștină. De fapt, el a creat o viziune a istoriei poloneze pe care nu o putem nega în ciuda tuturor criticilor care au venit, ulterior, din partea specialiștilor. Jan Matejko de multe ori a reprezentat în picturile sale personaje care în realitate nu au participat la evenimentele pictate de el, cum au fost de exemplu Hugo Kołłątaj și generalul Józef Wodzicki în „Bătălia de la Racławice”. Pictorul era interesat de crearea unei sinteze istorico - filozofice și nu reprezentarea istorică a evenimentelor. Munca pe care Matejko a exercitat-o în întreaga sa viață trebuie apreciată nu numai artistic, ci și din perspectiva funcției sociale pe care a avut-o și încă o mai are și astăzi. El a privit istoria ca o reprezentare a prezentului și viitorului prin prisma trecutului. Picturile sale nu sunt ilustrații istorice, ci, mai degrabă, ele sunt o expresie puternică a atitudinii artistului față de lume.

Teme istorice[modificare | modificare sursă]

Portretul Hatmanului Ostafij Daszkiewicz.

Jan Matejko în toată activitatea sa ulterioară părăsirii tematicii biblice, s-a concentrat pe principalele subiecte din istoria Poloniei și pe identificarea surselor de documentare în vederea realizării cu minuțiozitate a imaginilor pictate. El a creat două categorii de picturi istorice. Prima categorie a fost cea îndreptată contra magnaților polonezi a căror lipsă de patriotism a cauzat în opinia sa căderea Poloniei. Această direcție în pictura sa a fost începută prin realizarea picturii Stańczyk („Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk”) în anul 1862. Stanczyk, a fost un bufon la curtea regelui Sigismund I (1437-1548), căruia, Matejko i-a dat alte însușiri artistice. Bufonul este reprezentat ca un simbol al conștiinței națiunii: el stă posomorât într-un scaun aparte de celelalte elemente de mobilier pictate, el prevăzând că evenimentele din timpul războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „Predica de Piotr Skarga” (poloneză Kazanie Skargi, 1864) și „Reytan” din 1866.

A doua categorie este dedicată evenimentelor celebre din istoria Poloniei, pictate după înfrângerea rebeliunii din 22 ianuarie 1863 (poloneză powstanie styczniowe). Jan Matejko a pictat numeroase evenimente și bătălii din istoria Poloniei. Lucrarea sa cea mai faimoasă este „Bătălia de la Grunwald” (poloneză (Bitwa pod Grunwaldem din 1878) ce ilustrează victoria polono - lituaniană din anul 1410 asupra cavalerilor teutoni, o pictură care i-a adus o recunoaștere internațională ca „simbol de neegalat al naționalismului polonez”.[3] Alte picturi din această categorie includ „Uniunea de la Lublin” (poloneză Unia Lubelska, 1869), „Stefan Batory, la asediul Pskov” (poloneză Stefan Batory pod Pskowem, 1872), „Astronomul Copernic discutând cu Dumnezeu” (poloneză Kopernik), „Zygmunta” în 1874, „HOLD Pruski” în 1882, „Sobieski pod Wiedniem” în 1883, „Wernyhora”, „Kościuszko pod Racławicami” în 1888, „Dzieje Cywilizacji w Polsce” în 1889, și „Konstytucja 3 Maja” din 1891. În perioada 1890 - 1892, Matejko a pictat portretele regilor polonezi adunate în cartea sa „Portretele regilor Poloniei” publicată în 1890, pasiunea sa pentru detaliu fiind demonstrată la realizarea schițelor de cranii cu ocazia deschiderii sarcofagului reginei Jadwiga în anul 1887.[4]

Printre alte portrete, se mai pot enumera ca fiind celebre: „Soția in rochia de mireasă” (poloneză Zona w sukni ślubnej, 1879), „A. Potoki” din 1879, „S. Tarnowski” din 1890, „Autoportret” din 1892. Matejko a realizat un total de 320 de picturi în ulei și câteva mii de desene și acuarele. Ca lucrări monumentale realizate, se desprinde policromia monumentală din Bazilica Sfintei Marii din Cracovia (Mariachi) făcută în colaborare cu Stanisław Wyspiański în perioada 1889 - 1891. Picturile cele mai importante au fost ascunse în timpul celui de al doilea război mondial („Bitwa pod Grunwaldem” a fost îngropat în Lublin ). Majoritatea picturilor sale sunt astăzi expuse la Muzeul Național din Varșovia. Lucrările sale, executate în mii de reproduceri au devenit ilustrații standard la toate evenimentele importante din istoria Poloniei.

Studenți celebrii[modificare | modificare sursă]

Jan Matejko a avut ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Cracovia, pe o mulțime de viitori artiști ce au devenit celebrii, cum sunt: Maurycy Gottlieb, Jacek Malczewski, Józef Mehoffer, Witold Pruszkowski, Leon Wyczółkowski, Stanisław Wyspiański, Ephraim Moses Lilien și Antoni Piotrowski.

Lucrări celebre[modificare | modificare sursă]

În cele ce urmează sunt enumerate cele mai celebre tablouri, în ordine cronologică:

# Pictura Anul Tehnică și dimensiune Locație Imagine
1. Stańczyk (Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk) 1862 ulei pe pânză
120 × 88 cm
Muzeul Național din Varșovia Matejko Stańczyk.jpg
2. Predica lui Skarga 1864 ulei pe pânză
224 × 397 cm
Castelul Regal din Varșovia Kazanie Skargi.jpg
3. Polonia
(Zakuwana Polska)
1864?
1879
ulei pe pânză
156 × 232 cm
Muzeul Czartoryski din Cracovia Rok 1863 Polonia.JPG
4. Rejtan - Căderea Poloniei 1866 ulei pe pânză
282 × 487 cm
Castelul Regal din Varșovia Rejtan Upadek Polski Matejko.jpg
5. Uniunea de la Lublin 1869 ulei pe pânză
298 cm × 512 cm
Muzeul din Lublin Unia Lubelska.JPG
6. Stephen Báthory la Pskov 1872 ulei pe pânză
322 × 545 cm
Castelul Regal din Varșovia Jan Matejko-Batory pod Pskowem.jpg
7. Astronomul Copernic discutând cu Dumnezeu 1873 ulei pe pânză
225 × 315 cm
Colegiul Novum Jan Matejko-Astronomer Copernicus-Conversation with God.jpg
8. Spânzurarea lui Sigismund Bell 1874 ulei pe lemn
94 × 189 cm
Muzeul Național din Varșovia Matejko Hanging of the Zygmunt bell.jpg
9. Śmierć króla Przemysła II 1875 Galeria de artă din Zagreb Śmierć króla Przemysła II.jpg
10. Bătălia de la Grunwald 1878 ulei pe pânză
426 × 987 cm
Muzeul Național din Varșovia Matejko Battle of Grunwald.jpg
11. Hołd pruski 1880-82 ulei pe pânză
388 × 875 cm
Muzeul Național din Cracovia Prussian Homage.jpg
12. Jan III Sobieski pod Wiedniem 1883 Muzeul din Vatican Sobieski Sending Message of Victory to the Pope.jpg
13. Wernyhora 1883-84 ulei pe pânză
290 × 204 cm
Muzeul Național din Cracovia Matejko Wernyhora.jpg
14. Założenie Akademii Lubrańskiego w Poznaniu 1886 Muzeul Național din Poznań JMatejko Akademia Lubrańskiego.JPG
15. Bitwa pod Racławicami 1888 ulei pe pânză
450 × 890 cm
Muzeul Național din Cracovia Bitwa pod Raclawicami.jpg
16. cycle Dzieje cywilizacji w Polsce 1888
17. Christianization of Poland A.D. 966 1889 ulei pe lemn
79 × 120 cm
Muzeul Național din Varșovia Zaprowadzenie chrzescijanstwa 965 Matejko.JPG
18. Adoptarea Constituției din 1791 1891 ulei pe pânză
247 cm × 446 cm
Castelul Regal din Varșovia Konstytucja 3 Maja.jpg
19. Țarul rus Vasili IV obligat să îngenuncheze în fața regelui polon Sigismund III Vasa 1892 ulei pe lemn
42 cm × 63 cm
Casa Jan Matejko din Cracovia Carowie Szujscy na sejmie warszawskim Jan Matejko 18 century.jpeg

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Alte materiale[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e http://miasta.gazeta.pl/krakow/1,35798,1193740.html
  2. ^ http://info-poland.buffalo.edu/classroom/Szyszko.html#Matejko
  3. ^ Brettell, Richard R. (1999). Modern Art 1851-1929. Oxford University Press. p. 202.
  4. ^ Mendelsohn, Ezra (2002). Painting a People. UPNE. p. 3. ISBN 1-58465-179-2.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jan Matejko