Baryton
.jpg)
Barytonul (în italiană viola di bordone) este un instrument cu coarde și arcuș asemănător cu viola, utilizat în secolele XVII–XXVIII, astăzi învechit.[1][2] Tipic, are șase coarde de catgut frecate cu arcușul, acordate ca la viola da gamba, și nouă coarde metalice de rezonanță; cele din urmă se află sub gâtul instrumentului, ca la viola d'amore(en)[traduceți], și pot fi ciupite cu degetul mare de la mâna stângă.
Cu privire la originile barytonului, Pamplin sugerează că „instrumentul probabil a apărut în Anglia la începutul secolului al XVII-lea, când caracteristicile a două instrumente, viola da gamba și bandora(en)[traduceți], au fost combinate într-un singur instrument hibrid.” Instrumentul nu a fost niciodată foarte popular, dar compozițiile lui Joseph Haydn i-au conferit un anumit prestigiu în unele cercuri nobile, mai ales în Germania de sud și Austria. La începutul secolului al XIX-lea el ieșise din modă și nu mai atrăgea noi compoziții.[3][4][5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Musiklexikon: Bariton, Baritono, Baryton (1882) (accesat în 13 mai 2021)
- ^ Baryton, mai 2014 (accesat în 13 mai 2021)
- ^ Der Haydn-Sound, Magazin der Gesellschaft der Musikfreunde in Wien, martie 2009 (accesat în 13 mai 2021)
- ^ Terence M. Pamplin: Baryton, în David Wyn Jones (editor): Oxford Composer Companions: Haydn, Oxford: Oxford University Press, Oxford, 2009. ISBN 978-0-19-955452-2 (accesat în 13 mai 2021)
- ^ Guido Fischer: Maddalena and The Prince (Trios für Baryton u.a.), RONDO, Nr. 1200/08, 14 mai 2021 (accesat în 13 mai 2021)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- What is a Baryton and Who is Joseph Haydn?, Smithsonian Music (accesat în 13 mai 2021)