Elisabeta de York

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta de York
Elizabeth of York from Kings and Queens of England.jpg
Regină a Angliei
Domnie 18 ianuarie 1486 - 11 februarie 1503
Încoronare 25 noiembrie 1487
Căsătorit(ă) cu Henric al VII-lea al Angliei
Urmași
Arthur, Prinț de Wales
Margareta, regină a Scoției
Henric al VIII-lea al Angliei
Maria Tudor, regină a Franței
Edmund Tudor, Duce de Somerset
Edward Tudor
Katherine Tudor
Casa regală Casa de York (prin naștere)
Casa Tudor (prin căsătorie)
Tată Eduard al IV-lea
Mamă Elizabeth Woodville
Naștere 11 februarie 1466(1466-02-11)
Palatul Westminster
Deces 11 februarie 1503(1503-02-11)
(&&&&&&&&&&&&&&37.&&&&&037 ani, &&&&&&&&&&&&&&-1.10000000 zile)
Palatul Richmond
Înmormântare Westminster Abbey

Elisabeta de York (n. 11 februarie 1466 – d. 11 februarie 1503) a fost fiica regelui Eduard al IV-lea al Angliei, sora regelui Eduard al V-lea, nepoata regelui Richard al III-lea, soția regelui Henric al VII-lea și mama regelui Henric al VIII-lea.

Fiica regelui[modificare | modificare sursă]

Elisabeta de York s-a născut la Palatul Westminster, cel mai mare copil al regelui Eduard al IV-lea și a reginei lui, Elizabeth Woodville. Botezul ei a fost sărbătorit la Abația Westminster.

În 1469, ea a fost logodită pentru scurt timp cu George Neville, fiul lui John Neville, conte de Northumberland, care l-a sprijinit inițial pe Eduard al IV-lea împotriva rebeliunii verișorului său Richard Neville, Conte de Warwick, care mai târziu s-a alăturat rebeliunii lui Warwick. Ca urmare, logodna a fost anulată. În 1475, Ludovic al XI-lea a fost de acord cu căsătoria Elisabetei de Yoek și a fiului său, Carol, Delfinul Franței. Cu toate acestea, în 1482, Ludovic și-a renegat promisiunea.

Sfârșitul războiului civil[modificare | modificare sursă]

În 1483 Eduard al IV-lea a murit iar fratele mai mic al Elisabetei, Eduard, a devenit rege. Unchiul ei, Richard, Duce de Gloucester a fost numit regent și protector al nepoților săi. La scurt timp după moartea fratelui său, Richard a început să ia măsuri pentru a-și izola nepoții de relațiilor lor din Woodville.

La 22 iunie 1483 căsătoria lui Eduard al IV-lea a fost declarată invalidă. Acest lucru a făcut ca urmașii rezultați din căsătorie să nu fie eligibili pentru succesiunea la tron. Parlamentul a emis un proiect de lege, Titulus Regius pentru a sprijini această poziție: copii lui Eduard al IV-lea au fost declarați bastarzi iar Richard numit rege.

În 1484, Elisabeta și familia ei au părăsit Westminster Abbey și s-au întors la curtea lui Richard. Au existat zvonuri că Richard dorea să se căsătorească cu nepoata lui. Dar curând, Henric Tudor, care a plecat din Harfleur a debarcat la Milford Haven cu două mii de soldați englezi. Țara Galilor s-a pronunțat în favoarea lui pentru că familia Tudor era galeză. Henric s-a întâlnit cu Richard în bătălia de la Bosworth în 1485. Richard s-a avântat în luptă și a fost ucis.

Regină[modificare | modificare sursă]

Elisabeta ca regină

Henric era moștenitor al Casei Lancaster. Deși știa că trebuie să se căsătorească cu Elisabeta pentru a-și asigura stabilitatea tronului, nu a avut intenția ca drepturile lui să fie puse sub semnul întrebării: dorea să domnească ca un rege-cuceritor și nu ca soț al Elisabetei, nu avea nici o intenție de a împărți puterea cu ea.

Henric al VII-lea a recunoscut necesitatea de a se căsători cu Elisabeta de York pentru a asigura stabilitatea domniei sale și de a slăbi pretențiile altor membrii supraviețuitori ai Casei de York, însă a insistat să fie rege și să guverneze singur, fără să aibă intenția de a împărți puterea cu noua sa soție.

Henric al VII-lea a abrogat Titulus Regius, legitimizând astfel copiii lui Eduard al IV-lea și recunoscându-l pe Eduard al V-lea ca prodecesor al său. După procurarea dispensei papale, Cardinalul Bourchier, Arhiepiscopul de Canterbury, i-a căsătorit pe Henric al VII-lea și pe Elisabeta de York pe 18 ianuarie 1486, la Abația Westminster, iar primul lor fiu, prințul Arthur se naște la 20 septembrie 1486.

Elisabeta a fost încoronarată regină pe 25 noiembrie 1487. După încoronare, ea a dat naștere la cinci copiii, însă doar trei au supraviețuit: Margareta, Henric și Maria.

În ciuda faptului că la început fusese doar un simplu aranjament politic, căsătoria celor doi s-a dovedit a fi una de succes și ambii parteneri par să fi fost meniți să se iubească unul pe altul. Ca regină, Elisabeta de York, nu a exercitat o mare influență politică, din cauza puternicei sale soacre, Lady Margaret Beaufort, însă a fost raportată ca fiind o persoană blândă și bună, generoasă cu rudele sale, cu slujitorii și cu binefăcătorii ei. Ea a trăit o viață liniștită în mare măsură, departe de politică și cu cei trei copiii ai săi, la Palatul Eltham. Elisabeta de York s-a bucurat de muzică și dans, precum și de jocuri cu zaruri.

La 14 noiembrie 1501, băiatul ei în vârstă de 15 ani, Arthur, s-a căsătorit cu Catherine de Aragon, fiica lui Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabellei I de Castilia, iar cei doi au fost trimiși la castelul Ludlow, reședința tradițională a Prințului de Wales. Cinci luni mai târziu, Arthur a murit subit în aprilie 1502. Vestea morții lui Arthur i-a cauzat lui Henric al VII-lea o mare durere, temându-se pentru dinastia sa.

Elisabeta de York a rămas însărcinată din nou, iar în ulimele luni de sarcină, ea s-a retras în Turnul Londrei. Pe 2 februarie 1503, Elisabeta de York a dat naștere unei fete, Caterina, dar copilul a murit la câteva zile după aceea. Cedând la o infecție după naștere, Elisabeta de York, a murit la 11 februarie, chiar în ziua când împlinea 37 de ani.

Este posibil ca Henric al VII-lea să fi murit din cauza inimii zdrobite: există dovezi că durerea lui pentru Elisabeta a durat timp de ani de zile. În fiecare an, el declara o slujbă imensă, unde clopotele răsunau în tot orașul și 100 de lumânări erau aprinse în onoarea Elisabetei de York.

Moștenirea[modificare | modificare sursă]

Elisabeta de York a fost o frumusețe de renume, moștenind părul și tenul părinților ei. Toți membrii monarhiei Tudor au moștenit părul ei roșu auriu și trăsăturile. Elisabeta și Henric al VII-lea au avut împreună șapte copii:

Sursă[modificare | modificare sursă]

  • Morgan, Kenneth O., (1988), The Oxford History of Britain, Oxford University Press. (ISBN 0-19-285202-7)
  • Okerlund, Arlene Naylor, (2009), Elizabeth of York', Palgrave Macmillan. (ISBN 978-0-230-61827-5)
  • Williams, Neville, (1977), 'Henry VII', in Fraser, Antonia (ed), The Lives of the Kings and Queens of England, Futura. (ISBN 0-8600-7449-8)