Casa de York

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Roza albă, simbolul heraldic al Casei de York

Casa de York a fost o ramură a Casei Plantagenet, coborâtă din Edmund de Langley, primul Duce de York, al patrulea fiu (supraviețuitor) al regelui Eduard al III-lea.[1] Trei dintre membrii săi au devenit Regi ai Angliei, în secolul al XV-lea.

Origine[modificare | modificare sursă]

Edmund de Langley, primul Duce de York, primul Conte de Cambridge, a fost fiul cel mic al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a Philippei de Hainault, al patrulea dintre cei cinci fii ai lor, care au trăit până la maturitate. El a fost fondatorul Casei de York, prin căsătoria fiului său mai mic, Richard cu Ana de Mortimer.

Edmund a avut doi fii, Eduard și Richard de Coinsburgh. Eduard a moștenit ducatul în 1402 însă a fost ucis în Bătălia de la Agincourt în 1415, fără să aibă moștenitori. Richard s-a căsătorit cu Ana de Mortimer, o stră-strănepoata a lui Lionel de Antwerp, al doilea fiu al lui Eduard al III-lea al Angliei. Ana a devenit moștenitoarea titlului de Conte de March, după ce fratele ei, Edmund, a murit în 1425. În calitate de moștenitoare a tatălui său, Roger Mortimer, Edmund a fost moștenitorul lui Roger Mortimer la tron, insa l-a numint prezumtiv pe Richard al II-lea.

Richard de Conisburgh a fost executat în urma implicării sale în complotul de la Southampton care avea drept scop deposedarea lui Henric al V-lea al Angliei în favoarea Contelui de March.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
'
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Casa de York
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Eduard al III-lea,
Regele Angliei

1312-1377
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Lionel,
Duce de Clarence

1338–1368
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Philippa, Contesă de Ulster
1355-1382
 
 
 
 
 
 
Edmund, Duce de York
1341-1402
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Roger,
Conte de March

1374-1398
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Anne de Mortimer
1390-1411
 
 
 
 
Richard,
Conte de Cambridge

1375-1415
 
Edward,
Duce de York

1373-1415
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Richard,
Duce de York

1411-1460
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Eduard al IV-lea,
Regele Angliei

1442-1483
 
Edmund,
Conte de Rutland

1443-1460
 
George,
Duce de Clarence

1449-1478
 
Richard al III-lea,
Regele Angliei

1452-1485
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Edward al V-lea,
Regele Angliei

1470-?
 
Richard,
Duce de York

1473-?
 
 
 
Edward,
Conte de Warwick

1475-1499
 
Edward,
Prinț de Wales

1473-1484

Războiul celor două roze[modificare | modificare sursă]

Ilustrație a bǎtaliei de la Barnet, Războiului celor Două Roze

În ciuda statutului său, Richard Plantagenet a refuzat un post în guvern, oferit de către consilierii slabului Henric al VI-lea al Angliei, în special de John Beaufort, Duce de Somerset și de regină, Margareta de Anjou. Deși a servit ca protector în timpul lui Henric al VI-lea al Angliei, în anii 1453-1454, atunci când acesta era incapabil în urma unei căderi nervoase, reformele sale au fost inversate de către Somerset, o dată ce regele și-a revenit.

Războiul celor Două Roze a început în anul următor, cu prima Bătălie de la Albans. Inițial, Richard era menit doar să elimine adversarii săi politici din Casa de Lancaster, care dețineau poziții de influență asupra regelui. Până în octombrie 1460 nu a avut nici o pretenție la tron. În acel an, Yorkiști l-au capturat pe rege în Bătălia de la Northampton, însă vitoria a fost de scurtă durată. Richard și cel de-al doilea fiu al său, Edmund, au fost uciși în Bătălia de la Wakefield, pe 30 decembrie.

Aspirația lui Richard pentru tron i-a revenit fiului său Eduard. Cu sprijinul lui Richard Neville, Conte de Warwick (supranumit și Făcătorul de Regi), Eduard, care arătase deja că este un lider, i-a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. În timp ce Henric al VI-lea și Margareta de Anjou se alfau în campanie în nord, Warwick a obținut controlul asupra capitalei și l-a declarat pe Eduard rege la Londra, în 1461. Eduard și-a întărit poziția cu victoria decisivă în Bătălia de la Towton în același an, în cursul căreia, aramata Lancesterilor a fost practic distrusă.

Domniile regilor Yorkisti[modificare | modificare sursă]

Domnia timpurie a lui Eduard al IV-lea al Angliei a fost marcată de comploturile Lancasterilor și de revoltele în favoarea lui Henric al VI-lea al Angliei. Chiar și Warwick a schimbat taberele, și a sprijinit-o pe Margareta de Anjou și pe fratele ei George, Duce de Clarence, în restabilirea lui Henric în 1470 - 1471. Cu toare acestea, Eduard a recâștigat tronul iar Casa de Lancaster era distrusă, când ultimul bărbat, chiar Henric al VI-lea al Angliei, a fost omorât în Turnul Londrei în 1471.

În 1478, problemele continue ale lui Clarence i-au cauzat moartea, acesta fiind executat în Turnul Londrei, iar un mit spune că acesta a fost înecat într-un butoi cu vin înainte.

La moartea lui Eduard în 1483, coroana a trecut la fiul său de 12 ani, Eduard al V-lea al Angliei. Fratele său mai mic, Richard, Duce de Gloucester, a fost numit Protector, și l-a escortat pe tânărul său frate, în Turnul Londrei. Nu au mai fost văzuți niciodată ieșind de acolo. Cu toate acestea, nu se știe exact dacă au fost uciși și cine i-a ucis. Parlamentul declarase, în documentul Titulus Regius, ca cei doi băieți erau nelegitimi, pe motiv că mariajul lui Eduard al IV-lea al Angliei nu a fost valid și ca atare, Richard era moștenitorul tronului. Richard al III-lea al Angliei a fost încoronat în iulie 1483.

Înfrângerea Casei de York[modificare | modificare sursă]

Trandafirul Tudor: o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York

Richard al III-lea avea mulți dușmani, în principal susținători ai Lancasterilor, care s-au adunat în tabăra lui Henric Tudor (Casa Tudor și Casa de Lancaster având o legătură strânsă). Prima încercare de lovitură de stat asupra sa, a eșuat la sfârșitul lui 1483, dar în 1485, Richard l-a întâlnit pe Henric Tudor, la Bătălia de la Bosworth Field. În timpul bătăliei, câțiva susținători importanți ai lui Richard au schimbat taberele ori s-au retras. Richard a fost ucis, acesta fiind ultimul rege din Casa Plantageneților și ultimul rege din Anglia care avea să moară pe câmpul de luptă.

Henric Tudor s-a autoproclamatr rege, s-a căsătorit cu Elisabeta de York, fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea al Angliei, unind simbolic cele doua case: York și Lancaster. S-a urcat pe tron cu numele de Henric al VII-lea al Angliei, și a fost fondatorul Casei Tudor care a domnit până în 1603.


Yorkist—Duci de York[modificare | modificare sursă]

Duce Naștere Căsătorie Deces
Edmund de Langley, primul Duce de York
(Fondatorul Casei de York)
1385–1402
5 iunie 1341
Kings Langley
fiul lui Eduard al III-lea al Angliei și al Filipei de Hainault
Isabella de Castilia
1372
3 copii

Joan de Holland
fără copii
1 august 1402
Kings Langley
61 de ani
Eduard de Norwich, al 2-lea Duce de York
1402–1415
1373
Norwich
fiul lui Edmund de Langley, primul Duce de York și al Isabellei de Castilia
necăsătorit 25 octombrie 1415
Agincourt
42 de ani
Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York
1415–1460
21 septembrie 1411
fiul lui Richard de Conisburgh, al 3-lea Conte de Cambridge și al Annei de Mortimer
Cecily Neville
1437
13 copii
30 decembrie 1460
Wakefield
42 de ani
Eduard Plantagenet
1460–1461
28 aprilie 1442
Rouen
fiul lui Richard Plantagenet și al Ceciliei Neville
Elizabeth Woodville
1 mai 1464
10 copii
9 aprilie 1483
Westminster
40 de ani

Eduard Plantagenet a devenit regele Eduard al IV-lea al Angliei în 1461 și astfel titlul de Duce de York s-a împletit cu Coroana Angliei.

Yorkist—Regi ai Angliei[modificare | modificare sursă]

Monarh Portret Naștere Căsătorie Deces
Eduard IV
4 martie 1461
3 octombrie 1470

11 aprilie
1471–1483[2]
Edward IV 28 aprilie 1442
Rouen
fiul lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York și al Ceciliei Neville[2]
Elizabeth Woodville
Grafton Regis
1 mai 1464
10 copii[2]
9 aprilie 1483
Palatul Westminster
40 de ani[2]
Eduard V
9 aprilie25 iunie 1483[3]
Edward V 2 noiembrie 1470
Westminster
fiul lui Eduard IV și al Elisabetei Woodville[3]
necăsătorit c. 1483
Londra
în jur de 12 ani (ucis)[4]
Richard III
26 iunie
1483–1485[5]
Richard III 2 octombrie 1452
Castelul Fotheringhay
fiul lui Richard Plantagenet și al Ceciliei Neville[6]
Anne Neville
Westminster Abbey
12 iulie 1472
1 fiu[6]
22 august 1485
Bosworth Field
32 de ani (ucis în bătălie)[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ House of York”. 1911Encyclopedia.org. http://www.1911encyclopedia.org/House_Of_York. Accesat la 4 octombrie 2007. 
  2. ^ a b c d Edward was briefly deposed during his reign by Henry VI. thePeerage.com - Person Page 10164. http://www.thepeerage.com/p10164.htm#i101635. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  3. ^ a b Edward V was deposed by Richard III, who usurped the throne on the grounds that Edward was illegitimate. EDWARD V - Archontology.org. http://www.archontology.org/nations/england/king_england/edward5.php. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  4. ^ thePeerage.com - Person Page 10165. http://www.thepeerage.com/p10165.htm#i101645. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  5. ^ RICHARD III - Archontology.org. http://www.archontology.org/nations/england/king_england/richard3b.php. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  6. ^ a b c thePeerage.com - Person Page 10163. http://www.thepeerage.com/p10163.htm#i101628. Accesat la 25 octombrie 2007. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]