Diana (zeiţă)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Subiecte în Mitologia Romană | ||
|---|---|---|
| Mitologie Romană | ||
| Zei importanţi: | ||
| Istorie legendară: | ||
| Aeneid | ||
| Religia romană | ||
| Mitul grec/roman comparat | ||
Diana este zeiţa vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta romană a zeiţei Artemis din mitologia greacă.
Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile, fiind zeiţa vânătorii, şi cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, graţia atletică şi frumuseţea sa.
Era fiica lui Jupiter şi a Latonei. S-a născut în insula Delos şi era soră geamănă cu Apollo. La început a avut aceleaşi caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Diana îşi secondează fratele în numeroase acţiuni: îl însoţeşte în exil atunci când Apollo ispăşeşte omorârea Pythonului, este alături de el în războiul troian, participă împreună cu el la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Diana este identificată cu Selene (Luna). Mai târziu, Diana capătă calităţi de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiţă a vânătorii, era înfăţişată ca o fecioară sălbatică, singuratică şi care cutreiera pădurile însoţită de o haită de câini, dăruiţi de Pan, ucigând animalele cu arcul şi cu săgeţile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toţi cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece şi stranie.
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003
