Czesław Miłosz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Medalia Premiului Nobel

Czesław Miłosz Nobel prize medal.svg

Czeslaw Milosz 1998 by Kubik.jpg
Czesław Miłosz, Cracovia (Polonia), Decembrie 1998
Naștere 30 iunie 1911
Šeteniai, Imperiul Rus, astăzi Lituania
Deces 14 august 2004 (93 de ani)
Cracovia, Polonia
Ocupație poet, prozator
Naționalitate poloneză Polonia
Activitatea literară
Specie literară poezie, proză
Note
Premiul Nobel pentru Literatură, 1980

Czesław Miłosz (n. 30 iunie 1911, Šeteniai, Imperiul Rus, astăzi Lituania - d. 14 august 2004, Cracovia, Polonia) poet și romancier polonez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980. În motivația juriului care i-a acordat premiul Nobel se amintește: "a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiția precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde".

Cariera poetică[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Lituania în familia unor nobili polonezi. A debutat în 1930, la Vilnius, într-o revistă universitară. În 1936 a început să lucreze la postul de radio polonez din Vilnius, dar anul următor a fost concediat din cauza vederilor sale de stânga. S-a angajat apoi la postul național din Varșovia, iar la începutul războiului a fost trimis pe front, în calitate de reporter. După ocuparea Poloniei s-a întors la Vilnius, de unde a fost în scurtă vreme obligat să fugă din calea trupelor sovietice: a întreprins o îndrăzneață și periculoasă călătorie prin liniile sovietice și germane, revenind în Varșovia ocupată de naziști. A rămas aici până în 1944, lucrând ca om de serviciu la Universitate și colaborând la diverse publicații clandestine. După război a acceptat să intre în diplomație și a fost numit atașat cultural la ambasada din Paris a Poloniei comuniste (1946–1950). Ajuns pe lista neagră a regimului, în decembrie 1950 i-a fost confiscat pașaportul, însă două luni mai târziu i s-a permis să plece la Paris, unde a cerut azil politic. În 1953 a primit Premiul literar european.

Interdicția de publicare a cărților sale – care au circulat însă în samizdat – a fost ridicată abia după ce a primit Premiul Nobel. În 1960 a fost invitat să ocupe un post de profesor de slavistică la University of California (Berkeley). Aici a compus o celebră istorie a literaturii poloneze în care condamnă toate alunecările ideologice și compromisurile politice ale scriitorilor polonezi din țara proprie. A predat aici până în 1984, când s-a pensionat. În 1981, după 30 de ani de exil, s-a întors în Polonia: a avut parte de o primire triumfală la Gdansk, unde s-a întâlnit cu Lech Walesa, iar primul său volum de versuri publicat cu binecuvântarea oficialităților a dispărut din librării în câteva zile, pentru a fi apoi din nou interzis, odată cu decretarea legii marțiale.

Selecție din volumele publicate[modificare | modificare sursă]

  • Trzy zimy, (Trei ierni), 1936
  • Ocalenie, (Salvare), 1945
  • Zniewolony umysł, eseu (Gândirea captivă, Humanitas, 1999), 1953
  • Światło dzienne, (Lumina zilei), 1954
  • Traktat poetycki, (Tratat de poetică), 1955
  • Król Popiel i inne wiersze, (Regele Popiel și alte versuri), 1962
  • The History of Polish Literature, (Istoria literaturii poloneze), 1969
  • Gdzie wschodzi słońce i kędy zapada, (Unde răsare și apune soarele), 1974
  • Ziemia Ulro, (Tinutul Ulro, All, 2002), 1977
  • Ogród nauk, (Gradina științei), 1979
  • The Witness of Poetry, (Martorul poeziei), 1983
  • Kroniki, (Cronici), 1987
  • Dalsze okolice ,(Împrejurimi îndepărtate), 1991
  • Metafizyczna pauza, (Pauza metafizică), 1995
  • Życie na wyspach, (Viața în insule), 1997 s.a.