Simone Weil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Simone Weil, 1921

Simone Weil (3 februarie, 1909, Paris, Franța24 august, 1943, Ashford, Marea Britanie) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henri al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga -era numită chiar "fecioara roșie" - (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, a participat la grevele muncitorești din 1933), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept". Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați. "Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A murit prematur la vârsta de numai 34 ani, în sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratată de tuberculoză. Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului său (Andre Gide, Albert Camus, la noi Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea să afirme că o nouă Europă postbelică va trebui să țină cont de exigențele gândirii sale. (referință: McLellan, David (1990). Utopian Pessimist: The Life and Thought of Simone Weil. Poseidon Press.)

Iubirea aproapelui

“Cine poate fi binefăcător al lui Christos, dacă nu Christos însuși? Cum poate un om să dea de mâncare lui Christos, dacă nu este ridicat cel puțin pentru o clipă la acea stare despre care vorbește sfântul Pavel, în care nu el trăiește, ci doar Christos trăiește în el?” (p. 17)

"Pentru că Dumnezeu ne iubește, trebuie și noi să ne iubim pe noi înșine" (citate din opera Simonei Weil)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Texte publicate în timpul vieții

  • Ne recommencons pas la guerre de Troie, Nouveaux Cahiers, 1937
  • L'Illiade ou le poeme de la force, Les Cahiers du Sud, 1940-1941
  • Reflexions a propos de la theorie des quanta, Les Cahiers du Sud, 1942

Volume publicate postum

  • La pensanteur et la grace (1947)
  • L'Enracinement (1949)
  • Attente de Dieu (1950)
  • Lettre à un religieux (1951)
  • Les Intuitions pré-chrétiennes (Paris: Les Editions de la Colombe, 1951)
  • La Source greque (Paris: Gallimard,1952)
  • Oppression et Liberté (1955)
  • Note sur la suppression générale des partis politiques (Paris: Climats), 2006

Traduceri în limba română

  • Greutatea și harul (La pesanteur et la grâce), Humanitas, 2003
  • Autobiografie spirituală (Autobiographie spirituelle), Humanitas, 2004
  • Forme implicite de iubire a lui Dumnezeu, Humanitas, 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]