Conflictul interetnic de la Târgu Mureş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conflictul interetnic de la Târgu Mureş s-a concretizat în confruntările grave care au avut loc între 19 martie şi 21 martie 1990 la Târgu Mureş, în urma cărora cinci oameni şi-au pierdut viaţa, sute de oameni au fost brutalizaţi şi răniţi, iar convieţuirea interetnică în Târgu Mureş a fost alterată considerabil pentru o perioadă de timp.
Cuprins |
[modifică] Desfăşurare
În data de 15 martie 1990 în localităţile cu o populaţie semnificativă maghiară au avut loc festivităţi pentru a marca Ziua maghiarilor de pretutindeni, a 142-a aniversare a revoltei maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări şi-au anunţat prezenţa şi oficialităţi din partea statului maghiar, existând şi solicitări din partea autorităţilor maghiare ca la manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la Bucureşti.[1]
Potrivit autorităţilor din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe localitati din Ardeal, printre care Satu Mare şi Târgu Mureş, cetăţeni din Ungaria şi cetăţeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne şi drapele ungare, au înlocuit inscripţii în limba română şi au instigat populaţia românească prin lozinci şi cântece provocatoare” [2]. Totodată au fost profanate o serie de simboluri ale populaţiei româneşti, statuile lui Avram Iancu din Târgu Mureş şi Nicolae Bălcescu din Sovata”.[3]
În 19 martie 1990 ca urmare a celor întâmplate în 15 martie a fost atacat sediul UDMR, dar şi cele ale PNŢ şi PNL. Între victime s-a aflat unul din liderii comunităţii maghiare din Transilvania, scriitorul András Sütő. Acesta a fost bătut, viaţa fiindu-i pusă în pericol prin leziuni multiple.
Pe data de 20 martie ca urmare a mai multor acţiuni îndreptatate împotriva statului român, amplasarea steagului Ungariei pe clădirea primăriei municipiului Târgu Mureş, şi ocuparea sediului prefecturii de elemente turbulente maghiare care au declarat ocuparea oraşului, a fost organizat un mare miting de protest. La acest miting au participat atât membri comunităţii române cât şi memebri comunităţii maghiare. În acea zi s-au consolidat taberele adverse, compuse din români, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atât ideatic, dar şi fizic, totul culminând cu violenţe stradale deosebit de grave. Aşezarea celor două grupuri în centrul oraşului a favorizat izbucnirea violenţelor. Grupul românilor era aşezat pe partea de vest a centrului (în faţa hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, lângă statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de poliţişti.
Din motive cultural-simbolic-istorice partea dinspre hotelul Grand a încercat să ajungă în partea opusă a pieţei pentru a fi aproape de statuia lui Avram Iancu, statuie vandalizată cu câteva zile înainte, iar în acel moment părţile aflate în tensiune, care până în acel moment scandau diferite lozinci la adresa celorlalţi şi îşi exprimau propriul crez s-au ciocnit. Incitatorii nu au lipsit din niciuna din tabere, de asemenea mişcările provocatoare a liderilor ambelor tabere.
La auzul veştilor alarmiste locuitorii a două sate româneşti din Valea Gurghiului, Hodac şi Ibăneşti s-au deplasat cu autobuze la Tîrgu Mureş pentru a face "curăţenie" (acţiunile s-au desfăşurat în mod asemănător cu mineriadele). Înarmaţi ca şi răsculaţii, noii veniţi au calmat lucrurile, în opinia lor.
După bătaia generalizată a urmat un moment de acalmie, coflictul părând a se fi sfărşit. La scurt timp o masă de cetăţeni de etnie maghiară din valea Nirajului şi Sovata, aduşi prin Eremitu, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac şi Ibăneşti.[4] Grupul maghiar a reuşit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii combatanţi şi să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost agresat cu bestialitate. Unul din agresorii acestuia a fost cetăţeanul român de etnie maghiară Barabas Erno. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmate ale cameramanilor prezenţi în hotelul Grant, în faţa căruia s-au desfăşurat evenimentele.
În ziua următoare situaţia tensionată a continuat fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureş - Reghin, în localităţile Dumbrăvioara, Ernei şi Sângeorgiu de Mureş cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureş a populaţiei de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureş şi de asemenea pe ruta Târgu Mureş - Sovata, Râciu - Târgu Mureş şi Band - Târgu Mureş.[5]
[modifică] Ecou în mass-media
Subiectul Mihăilă Cofariu este interesant de amintit pentru a observa şi prezentarea mediatică a conflictelor din martie 1990. Mai întâi de toate trebuie menţionată strania prezenţă a mai multor reporteri străini înarmaţi cu aparatură video-foto cazaţi în hotelul Grand la etajele superioare de unde au înregistrat aceste evenimente foarte exact.
Revenind la Mihăilă Cofariu presa naţională şi internaţională a prezentat în primă fază un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii români au bătut cu bestialitate mai mulţi cetăţeni maghiari printre care şi un cetăţean de etnie maghiară îmbrăcat într-un pulover verde. Imaginile şocante prezentate atunci îl aveau în prim plan pe cel îmbrăcat în verde şi menţionau ura cetăţenilor români faţă de tot ce are legătură cu ungarii inclusiv culoarea verde prezentă pe steagul Ungariei.
Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate şi comentate până în momentul în care a fost dezvăluită identitatea celui bătut cu bestialitate chiar şi atunci când era căzut la pământ şi nu mai mişca: un român din Ibăneşti. Ulterior, analizând filmele prezentate agresorul a fost identificat în persoana lui Barabas Erno. La scurt timp după evenimentele din 20 martie acesta a părăsit România, fugind în Ungaria.
Despre inexactitatea datelor legate de Mihăilă Cofariu care au ţinut prima pagină a ziarelor interne şi internaţionale nu s-a dat nici o dezminţire. Probabil că în opinia unora încă persistă ideea că în România ura faţă de alte etnii este de actualitate, iar evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş sunt o dovadă în plus pentru acest lucru.
[modifică] Mai multe adevăruri?
Singurul adevăr de necontestat până în acest moment al acestor evenimente e că doi oameni au fost nenorociţi: în 19 martie Suto Andras este rănit şi îşi pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihăilă Cofariu este bătut cu bestialitate până aproape de moarte.
Rezultatul acestor confruntări poate fi descris astfel în date: 5 morţi - 2 români şi 3 maghiari, 278 de răniţi. O biserică ortodoxă incendiată, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.
Rezultatul oficial al anchetei este următorul: 30 de persoane au fost trimise în judecată, iar alte 21 au fost arestate, în cursul urmăririi penale - 12 romi, 8 maghiari şi un român. Tribunalul a pronunţat sentinţe de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) şi romi (7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat câţiva ani mai târziu: „Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnaţi. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic” [6]
La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentinţă de executare a 10 ani de închisoare, pentru Barabas Erno, cel care l-a agresat pe Mihilă Cofariu. În februarie 2007 Tribunalul Mureş a emis un mandat de arestare european pe numele lui Barabas Erno. [7] Deşi autorităţile române l-au condamnat pe Barabas Erno pentru tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului,[8] autorităţile maghiare nu doresc extrădarea acestuia, Kincses Elod, avocatul părţii urmărite, afirmând: „După mine, Barabas Erno nu va fi arestat, fiindcă organele maghiare nu-l vor extrada”[9].
[modifică] Note
- ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
- ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
- ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
- ^ http://www.zi-de-zi.ro/fullnews.php?ID=3680
- ^ http://www.zi-de-zi.ro/fullnews.php?ID=3680
- ^ http://www.revistapresei.ro/pp_articol_2559-Martie-1990-Targu-MuresUn-conflict-atipic.htm
- ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052
- ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052
- ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052
[modifică] Referinţe
- Christoffer M. Andersen, Resurgent Romanian Nationalism: In the Wake of the Interethnic Clashes in Tirgu Mures March 1990, New Anglo-American College, Praga, septembrie 2005, pag. 22 şi urm.,
- Raportul Human Rights Watch pe anul 1990
[modifică] Legături externe
- Mandat de arestare european pentru agresorul lui Cofariu Evenimentul Zilei Nr. 4943, 28 Februarie 2007
- "O comemorare" 24 Ore Mureşene, 22 martie 2005
- "15 ani de la infruntările din Târgu-Mureş" Gabriel Andreescu, Ziua, 24 martie 2005
- "Adevărul despre cele trei zile blestemate", Evenimentul Zilei, 8 august 2005
- "Adevărul despre cazul 'Târgu-Mureş'", Evenimentul Zilei, 9 august 2005
- "Două vieţi infirme la 15 ani după martie '90", Evenimentul Zilei, 10 august 2005
- "Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România", paginile 624 si 637, decembrie 2006

