Catedrala Mitropolitană din Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Catedrala Ortodoxă din Sibiu)

Salt la: Navigare, căutare

Catedrala Mitropolitană din Sibiu - faţada principală

Catedrala Mitropolitană din Sibiu este o biserică ortodoxă construită între anii 1902-1906 în orașul Sibiu, pe locul unei biserici grecești din 1778 care a servit până atunci drept catedrală episcopală. A fost ctitorită de mitropolitul Ioan Mețianu și a fost construită de către arhitecții Virgil Nagy și Iosif Kamner din Budapesta. În prezent, ea servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Sibiului și a Mitropoliei Ardealului

Ea prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine fiind o copie la scară redusă a Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. Biserica se află situată pe strada Mitropoliei nr. 33-35.

Catedrala Mitropolitană "Sf. Treime” din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12147. ^[1]

[modificare] Istoric

[modificare] Construirea catedralei

Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i se datorează mitropolitului Andrei Șaguna, care în toamna anului 1857 a cerut împăratului Franz Joseph I permisiunea de a trimite o circulară în eparhia sa, în care solicita preoților și enoriașilor să organizeze o colectă în acest scop. El a trimis scrisoarea (circulara nr. 980 din decembrie 1857) în acel an, înainte de Crăciun, iar primul donator a fost chiar împăratul, care a dăruit 1.000 de monezi de aur, urmat de guvernatorul Transilvaniei cu 50, Șaguna cu 2.000 de florini și mulți alții. Donațiile au continuat să vină și după moartea lui Șaguna în 1873.

S-a organizat un concurs de proiecte de construcție a catedralei, la care au participat 31 de proiecte; majoritatea proiectelor au fost trimise de arhitecți din Ungaria și Austria și doar patru de arhitecți din Ardeal, Bucovina și Regatul României. A fost ales planul întocmit de arhitecții Josef Kamner și Vergilius Nagy, profesori la Politehnica din Budapesta. Planul catedralei se inspira din Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, dar a suferit modificări prin adăugarea celor două turnuri masive de la intrare.

Terenul pe care s-a construit catedrala s-a format prin unirea a cinci loturi de teren de pe strada Mitropoliei și a trei de pe strada Xenopol (unde se află o intrare în curtea catedralei). Pentru eliberarea acelui teren au trebuit să fie demolate opt clădiri învecinate, precum și mica biserică grecească construită în 1778 care servise anterior drept catedrală.^[2]

Piatra de temelie a fost pusă la 18 august 1902 (ziua de naștere a împăratului Francisc Iosif I), când mitropolit era Ioan Mețianu (1899-1916). Lucrările de construire, coordonate de inginerul orașului Sibiu, Iosif Schussnig, au început în 1902 și au fost finalizate în 1904, când a fost pus acoperișul din cupru. În primăvara anului 1904, biserica a fost tencuită în interior. La 13 decembrie 1904, cele patru clopote (turnate de firma Friederic Seltenhofer din Sopron) au fost sfințite și așezate în cele două turnuri. În turnul nordic a fost așezat un clopot de 1.345 Kg, iar în turnul sudic au fost amplasate celelalte trei clopote (de 790 kg, 723 kg și 164 kg). În perioada Primului Război Mondial, Armata Austro-Ungară a rechiziționat cele trei clopote din turnul vestic pentru a le transformat în tunuri; acestea au fost înlocuite abia în 1926, prin grija mitropolitului Nicolae Bălan.^[3]

[modificare] Inaugurarea

Catedrala Mitropolitană din Sibiu a fost sfințită la 30 aprilie 1906 de mitropolitul Ioan Mețianu, împreună cu episcopul sufragan al Aradului, Ioan Papp, și cu un sobor de preoți și diaconi. Printre oaspeții de seamă au fost istoricul Nicolae Iorga(care a donat un engolpion din argint și o icoană valoroasă), Dr. Friederich Teutsch și autoritățile locale din acea vreme.

Cu acest prilej, a fost amplasată în stânga intrării o placă cu următoarea inscripție: "Ziditu-s'a această sfântă catedrală a „Arhiepiscopiei ortodoxe române din Transilvania” cu hramul „Preasfintei Treimi” dela 1902-1906 în zilele M.S. Prea'înălțatului Împărat și Rege FRANCISC IOSIF I. prin neobosita stăruință a I.P.S. Sale arhiepiscopului și metropolitului Românilor dreptcredincioși din Ungaria și Transilvania IOAN MEȚIANU și a Conzistorului arhidiecezan, parte din mijloacele fondului, anume întemeiat încă la 1858 de cătră marele și providențialul arhiereu și nemuritorul reîntemeietor al vechei metropolii răsăritene române din Transilvania și Ungaria ANDREIŬ baron de ȘAGUNA, episcop și dela 1864 arhiepiscop și metropolit, sporit în măsură însemnată sub îndelungata și'nțeleapta păstorire a fericitului arhiepiscop și metropolit MIRON ROMANUL, pare dintr'o colectă benevolă, făcută sub conducerea arhipăstorului Ioan Mețianu cu cel mai bun succes, distingându-se cu frumoase contribuiri - pe lângă preoțimea din arhidieceză - și alți fii ai bisericei în frunte cu ilustra familie Mocsonyi, iară în Dumineca din 30 Aprile 1906, sfințindu-se cu solemnitatea cuvenită, s'a predat sfintei sale destinațiuni: ca să fie multe veacuri spre preamărirea lui Dumnezeu, spre întărirea credinței și a legii strămoșești și spre mângăierea sufletească a tuturor celor cu credință și cu dragoste vor intra într'însa. Amin."

În dreapta intrării se află o placă în care sunt înscriși membrii Consistoriului arhidiecezan din timpul zidirii catedralei. Aceștia sunt împărțiți în trei categorii:

membrii senatului bisericesc (arhimandrit dr. Ilarion Pușcariu - vicar arhiepiscopesc, ieromonah dr. Elie Miron Cristea, protopresbiterii Nicolae Ivan, Moisă Lazăr, Mateiu Voileanu, Bartolomeiu Baiulescu, Ioan Papiu și Ioan Tipeiu, protosinghelul dr. Eusebiu R. Roșca);
membrii senatului școlar (protopresbiterii Vasile Damian și Grigore Pletosu, avocatul dr. Liviu de Lemeny și Ioan de Preda, Virgil Onițiu, dr. George Proca, Lazăr Triteanu, Arseniu Vlaicu);
membrii senatului epitropesc (protopresbiterii Ioan Droc, Galaction Șagău și Vasile Voina, Mihail Gîrlea, Partenie Cosma, cpt. (r) Pantilimon Lucuța, dr. Ioan Mihu, Ștefan Stroia, dr. Nicolae Vecerdea).

[modificare] Reparații și modernizări

Icoanele de pe iconostas și cupola (reprezentându-l pe Hristos Pantocrator înconjurat de îngeri și de cei patru evangheliști) au fost pictate în stil neo-bizantin de Octavian Smigelschi (1866-1912), originar din satul apropiat Ludoș.^[2] Smigelschi nu a putut termina lucrarea, acesta murind în 1912. Pictura catedralei a fost continuată și terminată abia în perioada păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967). Inițial a fost angajat pictorul bănățean Anastase Demian care a pictat numai altarul și absidele laterale acestuia, renunțând din motiv de boală. Apoi a fost angajat pictorul Iosif Köber din Târgu Jiu care a definitivat pictura catedralei.^[2]

Cu sprijinul financiar al Departamentului Cultelor, în anul 2007 s-a început spălarea și refacerea picturii și confecționarea unui vitraliu monumental în arcada corului.

[modificare] Arhitectură

Catedrala are 53,10 m lungime și 25,40 m lățime în centru, cupola are 24,70 m înălțime (34,70 m în exterior) și 15 m diametru, în timp ce turnurile au 43 m înălțime (45 m cu tot cu crucile).^[3]

Catedrala este împodobită în exterior cu cărămidă colorată, cinci rânduri de cărămidă galbenă alternând cu trei rânduri de cărămidă roșie. Nava spațioasă este acoperită de mici acoperișuri sferice și de patru turnuri: două mai mici, de formă octogonală, și alte două mai mari de secțiune pătrată la bază și octogonală la camera clopotelor. Acoperișul turnurilor sunt în formă de bulb dublu, având deasupra câte o cruce aurită.

Intrarea principală se face printr-un portic cu trei arcade susținute de fascicole de câte patru coloane alipite, deasupra cărora se află un balcon cu alte coloane mici. Deasupra intrării principale este un amplu vestibul semicircular cu ferestre vitrate.^[2] La partea superioară a acestuia sunt amplasate cinci mozaicuri executate la München, după desenele lui Ludovic Kandler. Intrarea de pe fațada vestică se face prin trei uși semicirculare. Pe peretele exterior unde se află intrarea principală se află plăcile cu inscripțiile ctitoriei.

Mobilierul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. iconostasul și tronul arhieresc au fost executate de Constantin Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de Emil Pătruțiu din Sibiu. Iconostasul este fabricat din lemn de tei aurit.

Printre obiectele existente în catedrală sunt de menționat următoarele: un candelabru aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena; chivotul din metal aurit, cu o lungime de 70 cm și înălțime de 56 cm, lucrat în Württemberg; crucile de pe cele două turnuri, cu înălțimea de 1,5 m, care au fost confecționate la Sibiu și aurite la Viena.