Asediul Acrei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al cruciadei a treia, începând pe data de 28 august 1189 şi terminându-se pe 12 iulie 1191, şi pentru prima dată în istoria cruciadelor regele a fost nevoit să se îngrijească personal de apărarea Ţării Sfinte. A fost de asemenea şi evenimentul cu cele mai multe pierderi din toată perioada cruciadelor, pentru clasa conducătoare creştină din est.[1]
Cuprins |
[modifică] Context
După ce Saladin i-a învins decisiv pe cruciaţi în bătălia de la Hattin pe 4 iulie 1187, el a reuşit să cucerească o mare parte din Regatul Ierusalimului aproape fără să întâlnească opoziţie, printre care şi oraşele Acra şi (pe 2 octombrie) Ierusalimul însuşi. Ca urmare, cruciaţii controlau numai Tir, Tripoli şi Antiohia, pe care Saladin a atacat-o de asemenea în 1188, deşi fără succes. Veşti ale pierderii Ierusalimului şi Palestinei au fost şocante pentru Europa şi în curând au apărut cereri pentru organizarea unei noi cruciade, susţinute de către papa Grigore al VIII-lea în octombrie 1187 şi de către succesorul său papa Clement al III-lea.
[modifică] Tir
În Tir, Conrad de Montferrat se fortificase şi reuşise să reziste cu succes asaltului lui Saladin până spre sfârşitul anului 1187. Sultanul apoi şi-a îndreptat atenţia către alte treburi, însă pe urmă a încercat să negocieze predarea oraşului printr-un tratat, deoarece pe la mijlocul anului 1188 primele întăriri din Europa sosiseră la Tir pe mare. În termenii tratatului, Saladin trebuia, printre alte lucruri, să îl elibereze pe regele Guy, pe care îl capturase la Hattin. Acest lucru ar fi sporit conflictul dintre Guy, care era considerat vinovat pentru catastrofa Hattin, şi Conrad, care apărase cu succes Tirul în faţa invaziei ulterioare. Guy a fost eliberat şi înfăţişat în faţa oraşului, însă Conrad nu l-a lăsat să intre, susţinând că el îl administra până când regii vor sosi pe mare pentru a stabili succesiunea. Aceasta era în concordanţă cu testamentul lui Balduin al IV-lea: el era ruda cea mai apropiată pe linie paternă a lui Balduin al V-lea. Guy a plecat înainte de a apărea din nou în faţa oraşului cu soţia sa, regina Sibila, care deţinea titlul legal al regatului, însă a fost din nou respins de Conrad, ridicându-şi astfel tabăra în afara porţilor oraşului.
Aproape de sfârşitul verii anului 1188, William al II-lea de Sicilia a trimis o flotă cu 200 de cavaleri; pe 6 aprilie 1189, Ubaldo Lanfranchi, arhiepiscop de Pisa, a sosit cu 52 de nave. Guy a reuşit să atragă ambele contingente de partea sa. În august, Conrad a refuzat din nou să-i permită intrarea, aşa că a strâns tabăra şi a pornit spre sud pentru a ataca Acra; el şi trupele sale au călătorit de-a lungul coastei, în timp ce pisanii şi sicilienii au navigat pe mare. Guy avea nevoie urgent de o bază fermă de unde putea organiza un contraatac împotriva lui Saladin, şi din cauză că nu putea folosi oraşul Tir, şi-a îndreptat planurile către Acra, la 50 de km spre sud. Astfel, Guy şi Conrad erau aliaţi împotriva lui Saladin.
[modifică] Acra
[modifică] Bătălia de la Acra
[modifică] Dublul asediu
[modifică] Regii la Acra
[modifică] Execuţia prizonierilor
[modifică] Consecinţe
[modifică] Referinţe
[modifică] Lucrări citate
- ^ Rickard, J (12 noiembrie 2001), "Asediul Acrei, august 1189 - 12 iulie 1191", accesat în data de 12 octombrie, 2007
