Arcer - Țibleș Bran

Arcer - Țibleș Bran
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Munții Țibleș
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Județul Maramureș România
Cel mai apropiat oraș	Dragomirești Groșii Țibleșului (sat)
Coordonate	47°29′32″N 24°04′34″E () / 47.49222°N 24.07611°E^[1]
Suprafață	150 ha
Înființare	1994, declarat în 2000
Modifică date / text

Arcer - Țibleș Bran este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a (rezervație naturală, tip mixt), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașului Dragomirești și al comunelor Groșii Țibleșului și Suciu de Sus.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în Munții Țibleș (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în extremitatea sud-estică a județului Maramureș la limita de contact cu județul Bistrița-Năsăud, la o altitudine cuprinsă între 1400 și 1840 m, atinsă în Vârful Bran (Țibleș)^[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000^[3] (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 150 hectare^[4] și se suprapune sitului Natura 2000 - Valea Izei și Dealul Solovan^[5].

Aria naturală reprezintă o zonă muntoasă (în Munții Țibleș, între Vârful Arcer - 1.829 m și Vârful Bran - 1.840 m), de importanță geologică, floristică și peisagistică, acoperită cu păduri de rășinoase și pajiști^[6].

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora rezervații are în componență o gamă diversă de floră spontană (arbori, arbusti, ierburi și flori); printre care se află specii endemice sau protejate la nivel european prin Directiva CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)^[7]

Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de de: molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), cireș (Prunus avium), plop tremurător (Populus tremula), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), salcie albă (Salix alba), salcie căprească (Salix caprea)^[8], păducel (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus nigra), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), mur (Rubus fruticosus), zmeur (Rubus idaeus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus L.).

În arealul rezervației vegetează mai multe rarități floristice; dintre care unele protejate la nivel european prin Directiva CE 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)^[9]; din speciile: clopoțel de munte (Campanula alpina), angelica (Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ghințură galbenă (Gentiana lutea), bulbuc de munte (Trolius europaeus), gălbenuș (Crepis jacquinii), drețe (Lysimachia nemorum), gălbinele (Lysimachia punctata)^[10], limba cucului (Botrichium lunaria)^[11], iarbă-grasă (Sedum sexangulare), lopățea (Lunaria rediviva)^[12], saxifragă (Saxifraga carpatica), plămânărică (Pulmonaria officinalis), luceafăr (Scorzonera rosea)^[13], brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), păștiță (Anemone nemerosa), frag (Fragaria vesca), margaretă (Leucanthemum vulgare), ovăscior argintiu (Trisetum flavescens), crețișoară (Alchemilla vulgaris), ghiocel (Galanthus nivalis), lușcă (Leucojum vernum), ciuboțica cucului (Primula vernis), coada șoricelului (Achillea millefolium), țintaură (Centaurium umbellatum), leurdă (Allium ursinum), coada-calului (Equisetum arvense).

Căii de acces[modificare | modificare sursă]

Drumul național DN1C pe ruta Cluj Napoca - Dej - Cășeiu. Din Cășeiu se intră în DN18B pe ruta Băsești - Rohia - Târgu Lăpuș, de unde se continuă traseul în dreapta, pe drumul județean (DJ109F) în direcția Rogoz - Suciu de Jos - Suciu de Sus - Groșii Țibleșului.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:

Biserica de lemn din Larga cu hramul „Sfântul Dumitru”, construcție anul 1771, monument istoric
Mănăstirea de călugări din orașul Dragomirești
Muzeul țărăncii române din orașul Dragomirești
Rezervația naturală Peștera din Dealul Solovan
Zona turistică „Valea Izei”

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Triada Arcer - Țibleș -Bran Arhivat în 13 aprilie 2013, la Wayback Machine.

Reportaj

Gazeta de Maramureș - Ocolul Silvic Groșii Țibleșului

Note[modificare | modificare sursă]

^ Eunis.eea.europa.eu Arcer - Tibles Bran (general information); accesat la 10 iunie 2013
^ Protectedplanet.net - Arcer - Tibles Bran Nature Reserve; accesat la 10 iunie 2013
^ Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine., accesat la 10 iunie 2013
^ Apmmm.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș; accesat la 10 iunie 2013
^ Natura 2000.mmediu.ro - Valea Izei și Dealul Solovan Arhivat în 21 octombrie 2013, la Wayback Machine.; accesat la 10 iunie 2013
^ Marasilva.ro Arii protejate din județul Maramureș - Arcer - Țibleș Bran; accesat la 10 iunie 2013
^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 23 aprilie 2015
^ Salcia căprească este cunoscută și sub denumirea populară de iovă
^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 22 aprilie 2015
^ Specia floristică Lysimachia punctata este cunoscută și sub denumirea populară de iarbă-de-lungoare
^ Limba cucului mai este cunoscută și sub denumirea de floarea dragostei
^ Specia floristicăLunaria rediviva (lopățea) este cunoscută de localnici sub denumirea populară de păstăiata
^ Specia floristică Scorzonera rosea mai este cunoscută și sub denumirea de lăptiucă

Vezi și[modificare | modificare sursă]

[1] Eunis.eea.europa.eu Arcer - Tibles Bran (general information); accesat la 10 iunie 2013

[2] Protectedplanet.net - Arcer - Tibles Bran Nature Reserve; accesat la 10 iunie 2013

[3] Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine., accesat la 10 iunie 2013

[4] Apmmm.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș; accesat la 10 iunie 2013

[5] Natura 2000.mmediu.ro - Valea Izei și Dealul Solovan Arhivat în 21 octombrie 2013, la Wayback Machine.; accesat la 10 iunie 2013

[6] Marasilva.ro Arii protejate din județul Maramureș - Arcer - Țibleș Bran; accesat la 10 iunie 2013

[autogenereted1-7] Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 23 aprilie 2015

[8] Salcia căprească este cunoscută și sub denumirea populară de iovă

[autogenerat1-9] Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 22 aprilie 2015

[10] Specia floristică Lysimachia punctata este cunoscută și sub denumirea populară de iarbă-de-lungoare

[11] Limba cucului mai este cunoscută și sub denumirea de floarea dragostei

[12] Specia floristicăLunaria rediviva (lopățea) este cunoscută de localnici sub denumirea populară de păstăiata

[13] Specia floristică Scorzonera rosea mai este cunoscută și sub denumirea de lăptiucă

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]