Antioh Dimitrievici Cantemir
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antioh Dimitrievici Cantemir (sau Kantemir, în rusă Антиох Дмитриевич Кантемир; n. 10 septembrie 1709, Constantinopol, d. 11 aprilie 1744, Paris) a fost un poet de limbă rusă, un scriitor şi diplomat rus de origine română, fiul domnitorului român Dimitrie Cantemir. Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir şi al doamnei Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino.
Nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir.
Cuprins |
[modifică] Studii
A studiat cu savanţii străini Bernoulli, Bilfinger, Baier şi Gross la Academia de Ştiinţe din Rusia, precum şi cu Ivan Ilinski. A intrat în legătură cu cărturari celebri, de pildă cu Voltaire, când se afla la Paris.
[modifică] Diplomat
A fost ambasador al Rusiei la Londra şi Paris.
[modifică] Opera literară
A fost unul dintre iniţiatorii clasicismului în literatura rusă, a militat pentru progresul ştiinţei şi al culturii de pe poziţiile iluminismului. A tradus din Horaţiu, Anacreon, Montesquieu, Fontenelle.
A scris un poem epic encomiastic intitulat Petrida sau descrierea în stihuri a morţii lui Petru cel Mare, împăratul întregii Rusii, rămas din nefericire neterminat, şi a publicat un volum de Satire (printre care Minţii mele sau Celor ce hulesc ştiinţa, 1729), fiind considerat un întemeietor al genului în literatura rusă.
A favorizat publicarea în engleză şi franceză a celebrei opere a tatălui său Istoria Imperiului Otoman. Este considerat părintele clasicismului în literarura rusă. Geniu precoce, Antioh Cantemir a fost primul poet rus de stil occidental.
[modifică] Bibliografie
- Neagu Djuvara - O scurtă povestire a istoriei românilor povestită celor tineri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002. ISBN 973-50-0242-6. p.139
