Anacreon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anacreon (bust) la Louvre

Anacreon - în greaca veche Ανακρεων - (n. ca. 550 î. Hr., după alții 570 sau 580 - d. 488 sau 464 sau 495) a fost poet liric grec antic, celebru prin ale sale imnuri și cântece de banchet. Mai târziu a fost inclus în lista canonică a celor nouă poeți (alături de Alcman, Sappho, Alceus, Stesihoros, Ibicos, Simonides, Pindar, Bacchylide).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Anacreon s-a născut la Teos, un oraș ionic pe costele Asiei Mici. Nu prea se cunosc detalii din viața sa.

În anul 540 î.Hr., ca urmare a invaziei trupelor persane[1], a fost nevoit să se refugieze, o dată cu majoritatea localnicilor, în Abdera[2],Tracia.

Mai târziu îl vedem pe Anacreon în preajma tiranului Polycrates (insula Samos), ca poet de curte. Aici și-a petrecut o mare parte a vieții, bucurându-se de un deosebit respect, mai ales că beneficia de protecție din partea tiranului. Acestuia i-a dedicat multe ode.

După moartea lui Polycrates (522 î.Hr), este invitat de către tiranul Hipparchus la Atena. Aici frecventează cercul artiștilor de seamă, printre care Xanthippa[3] și Simonides[4], cu care poartă relații de prietenie.

După asasinarea lui Hipparchus, Anacreon se întoarce în Teos. Acolo se stinge din viață și este înmormântat.

Opera[modificare | modificare sursă]

Stilul și forma[modificare | modificare sursă]

Anacreon a scris în dialectul ionic. Ca majoritatea poemelor lirice ale vremii, poeziile sale se recitau acompaniate de liră. Muzicalitatea era conferită și de modul de pronunție al dialectului ionic[5].

Poemele sale aveau o măsură metrică deosebită, măsură ce ulterior a fost imitată de mulți poeți universali.

Datorită acestor subtilități, poemele sale sunt greu de tradus în limbile moderne.

Teme și subiecte[modificare | modificare sursă]

Temele erau cele obișnuite în acea vreme: dragoste, dezamăgire, petrecere, serbare, ospăț. Poemele sale au devenit atât de populare pentru că se adresau omului de rând.

Anacreon a mai compus cântece de banchet, erotice, imnuri religioase. Din toate cele cinci cărți de poeme lirice ne-au rămas numai câteve fragmente și numele a două din ele: "Suda" și "Atheneus".

Posteritatea[modificare | modificare sursă]

Anacreon a influențat poezia universală încă din perioada elenistică.

Numeroși au fost cei care l-au imitat. În 1554 a fost publicată o traducere latină a scrierii Anacreonteia, un manuscris din secolul al X-lea ce cuprindea o culegere de imitații, autorii fiind anonimi.

Artiști care i-au împrumutat numele:

  • Anacreon al Pictorilor - Francesco Albani (1578-1660), pictor baroc italian
  • Anacreon al Persiei - poetul persan Hafiz
  • Anacreon al Suediei - poetul și compozitorul suedez Carl Michael Bellman (1740-1795)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Trupele invadatoare erau conduse de Harpagus, unul din generalii lui Cyrus al II-lea cel Mare.
  2. ^ Emigrația a fost urmată de o perioadă de prosperitate pentru Abdera. Totuși și acest oraș a fost cucerit de perși (512 î.Hr. sau 513 î.Hr.)
  3. ^ Om de stat atenian, tatăl lui Pericle.
  4. ^ Simonides din Ceos (556 î.Hr. - 468 î.Hr.)- poet liric.
  5. ^ Vezi și dialecte grecești.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Scriitori greci și latini. Mic dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
  • Scriitori străini. Mic dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]