Sinucidere: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 26 mai 2013 00:01

Clasificare și resurse externe
Suicide
The Suicide by Édouard Manet 1877–1881
Specialitate	psihiatrie psihologie
ICD-9	E950
ICD-10	X 60–X 84
ICD-11
DiseasesDB	12641
MedlinePlus	001554
eMedicine	article/288598
MeSH ID	D013405
Modifică date / text

Suicidul (în latină suicidium, de la sui caedere, "a se omorî") reprezintă acțiunea unei persoane de a-și cauza propria moarte. Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, a cărei cauză este adesea atribuită unei boli mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, alcoolismul, sau dependența de droguri.^[1] Adesea joacă un rol și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numără și restricționarea accesului la arme de foc, tratarea afecțiunilor mentale și abuzului de droguri și îmbunătățirea dezvoltării economice.

Doi soldaţi japonezi care s-au sinucis prin împuşcare, pentru a nu fi luaţi prizonieri de americani, Tarawa, Insulele Gilbert din Pacific, 1943.

Metoda utilizată cel mai des pentru sinucidere variază în funcție de țară și este parțial legată de disponibilitate. Metodele cele mai comune includ: spânzurarea, otrăvirea cu pesticide și armele de foc. Anual se sinucid între 800,000 și un milion de oameni, aceasta fiind a zecea cauză a mortalității la nivel mondial.^[1]^[2] Procentajul este mai mare la bărbați decât la femei, bărbații prezentând o probabilitate de sinucidere de trei până la patru ori mai mare în comparație cu femeile.^[3] În fiecare an au loc între 10 și 20 de milioane de tentative de suicid non-fatale.^[4] Tentativele sunt mai des întâlnite la tineri și femei.

Părerile privind sinuciderea au fost influențate de teme fundamentale ale existenţei, cum ar fi religia, onoarea și sensul vieții. Religiile abrahamice consideră în mod tradițional sinuciderea drept o ofensă adusă lui Dumnezeu ca urmare a credinței în sanctitatea vieții. În timpul erei samurailor în Japonia, seppuku era considerat drept o modalitate de ispășire în caz de eșec sau o formă de protest. Sati, practica funerară hindusă, ilegală în prezent, presupunea ca văduva să se auto-incendieze pe rugul funerar al soțului său, de bună voie sau sub presiunea familiei și societății.^[5]

Deși în trecut sinuciderea și tentativa de suicid erau pasibile de pedeapsă din punct de vedere legal, acest lucru nu mai este valabil în majoritatea statelor occidentale. Rămân însă infracțiuni penale în majoritatea țărilor islamice. În secolele al XX-lea și al XXI-lea sinuciderea prin auto-incendiere a fost utilizată ca modalitate de protest, iar kamikaze și atentatele sinucigașe cu bombă au fost utilizate drept tactici militare și de terorism.^[6]

Definiții

Suicidul, numit de asemenea și sinucidere finalizată, reprezintă „acțiunea de a-și lua viața”.^[7] Tentativa de suicid sau comportamentul suicidal non-fatal se referă la auto-rănire cu scopul de a-și lua viața, însă care nu duce la moarte.^[8] Sinuciderea asistată este atunci când o persoană o ajută pe alta să-și pună capăt vieții, în mod indirect, furnizându-i sfaturi sau mijloace pentru a se omorî.^[9] Aceasta se deosebeşte de eutanasie, în care o altă persoană joacă un rol mai activ în cauzarea decesului cuiva.^[9] Ideația suicidară se referă la gândurile unei persoane de a-şi lua viaţa.^[8]

Factori de risc

Factorii ce influențează riscul de sinucidere includ bolile psihice, abuzul de droguri, stări psihologice, situații culturale, familiale și sociale și genetica.^[11] Bolile mentale și abuzul de substanțe co-există în mod frecvent.^[12] Alți factori de risc includ tentative anterioare de suicid,^[13] disponibilitatea unui mijloc de a comite această acțiune, cazuri de suicid în familie sau existența unui traumatism cranio-cerebral.^[14] De exemplu, s-a constatat că rata sinuciderii este mai mare în casele unde există arme de foc decât în celelalte.^[15] Factori socio-economici ca șomajul, sărăcia, lipsa unui adăpost și discriminarea pot determina gânduri sinucigașe.^[16] Aproximativ 15–40% din oameni lasă un bilet de adio.^[17] Se pare că genetica determină între 38% și 55% din comportamentele suicidare.^[18] Veteranii de război prezintă un risc mai mare de sinucidere, în mare parte din cauza unei frecvențe mai ridicate a bolilor mentale și problemelor fizice legate de război.^[19]

Boli psihice

Bolile psihice sunt deseori prezente la momentul sinuciderii, cu estimări de la 27%^[20] până la mai mult de 90%.^[13] Printre cei care au fost internați într-un spital psihiatric, riscul unei sinucideri reușite pe parcursul vieții este de aproximativ 8,6%.^[13] Jumătate dintre persoanele care se sinucid pot avea tulburare depresivă majoră; această afecțiune sau altă tulburare de dispoziție cum ar fi tulburarea bipolară crește riscul sinuciderii de 20 de ori.^[21] Alte afecțiuni implicate includ schizofrenia(14%), tulburarea de personalitate (14%),^[22] tulburarea bipolară,^[21] și sindromul de stres posttraumatic.^[13] Aproximativ 5% dintre oamenii ce suferă de schizofrenie se sinucid.^[23] Tulburările de alimentație reprezintă un alt risc înalt.^[24]

Tentativele anterioare de suicid sunt cel mai important indicator al unei posibile sinucideri.^[13] Aproximativ 20% din sinucigaşi au avut o tentativă anterioară și dintre cei care au încercat să se sinucidă 1% reușesc să se sinucidă în decurs de un an ^[13] iar peste 5% se sinucid după 10 ani.^[24] Cu toate că acțiunile de auto-rănire nu sunt privite ca tentative de suicid, existența unui comportament auto-vătămător este legată de un risc mare de suicid.^[25]

În aproximativ 80% din cazurile de sinucidere reușită, persoana respectivă a consultat un medic pe parcursul anului precedent decesului,^[26] inclusiv 45% în decursul lunii precedente.^[27] Aproximativ 25–40% dintre cei care s-au sinucis au avut contact cu servicii din domeniul sănătății mentale în anul precedent.^[20]^[26]

Abuzul de substanţe

Abuzul de substanţe este al doilea factor de risc pentru suicid, după depresia majoră și tulburarea bipolară.^[28] Atât abuzul cronic de substanțe, cât și intoxicația acută sunt asociate.^[12]^[29] Atunci când se combină cu o durere personală, cum ar fi doliul, riscul crește.^[29] În plus, abuzul de substanțe este asociat cu tulburările mentale.^[12]

Majoritatea persoanelor se află sub influența substanțelor sedativ-hipnotice (cum ar fi alcoolul sau benzodiazepinele) atunci când se sinucid, ^[30] alcoolismul fiind prezent între 15% și 61% din cazuri.^[12] Țările care au mai multe cazuri de alcoolism și o densitate mai mare a barurilor au în general și o rată mai mare a sinuciderilor, ^[31] acest lucru fiind în primul rând legat de consumul de băuturi spirtoase mai degrabă decât de consumul total de alcool.^[12] În jur de 2,2–3,4% din persoanele care au fost tratate pentru alcoolism se sinucid la un moment dat. ^[31] Alcoolicii care încearcă să se sinucidă sunt de obicei bărbați, mai în vârstă, care au avut astfel de tentative și în trecut.^[12]Între 3 și 35% dintre decesele printre consumatorii de heroină sunt cauzate de suicid (de aproximativ 14 mai mult decât cei care nu consumă).^[32]

Abuzul de cocaină și metamfetamine are o legătură strânsă cu sinuciderea.^[12]^[33]În cazul consumatorilor de cocaină, riscul cel mai mare este în perioada de sevraj.^[34] Un risc semnificativ prezintă și cei care au utilizat inhalanți, aproximativ 20% având tentative de suicid la un moment dat și peste 65% gândindu-se la acest lucru.^[12] Fumatul de țigări este asociat cu riscul de sinucidere.^[35] Există puține dovezi privind această asociere; cu toate acestea, s-a vehiculat ideea că cei care sunt predispuși la fumat sunt predispuși și la sinucidere, că fumatul determină probleme de sănătate ce determină ulterior oamenii să-și ia viața și că fumatul afectează chimia creierului, ducând la tendințe suicidare.^[35] Totodată, cannabisul nu pare să crească acest risc în mod independent.^[12]

Dependenţa de jocurile de noroc

Dependenţa de jocurile de noroc este asociată cu o ideaţie suicidară şi tentative de suicid mai pronunţate faţă de populaţia generală.^[36] Între 12 şi 24% din jucătorii patologici au tentative de suicid.^[37] Rata sinuciderii în rândul soţiilor lor este de trei ori mai mare decât aceea a populaţiei generale.^[37] Alţi factori care cresc riscul în cazul dependenţilor de jocurile de noroc sunt bolile psihice, abuzul de alcool şi droguri.^[38]

Stări patologice

Există o asociere între tendinţa de suicid şi problemele de sănătate fizică, de exemplu:^[24]durerea cronică,^[39] traumatismul cranio-cerebral,^[40] cancer,^[41] hemodializă, HIV, lupus eritematos sistemic, printre altele.^[24] Diagnosticul de cancer aproape dublează riscul ulterior de suicid.^[41] Prevalenţa tendinţelor crescute de suicid a persistat după ajustarea prin includerea depresiei clinice şi a abuzului de alcool. La oamenii care au mai mult de o afecţiune medicală, riscul a fost deosebit de mare. În Japonia, problemele de sănătate sunt catalogate ca fiind principalul motiv de sinucidere.^[42]

Tulburările de somn precum insomnia^[43] şi apneea de somn sunt factori de risc pentru depresie şi sinucidere. În unele cazuri, tulburările de somn pot fi un factor de risc independent de depresie.^[44] O serie de alte afecţiuni medicale se pot manifesta ca simptome asemănătoare tulburărilor de dispoziţie, precum: hipotiroidism, boala Alzheimer, tumoare cerebrală, lupus eritematos sistemic şi efecte adverse de la o serie de tratamente medicamentoase (precum betablocante şisteroizi).^[13]

Stări psihosociale

O serie de stări psihologice cresc riscul de suicid, de exemplu: deznădejdea, pierderea plăcerii în viaţă, depresia şi anxietatea.^[21] O capacitate scăzută de a rezolva problemele, pierderea capacităţilor din trecut şi controlul slab al impulsurilor joacă, de asemenea, un rol.^[21]^[45]La adulţii mai în vârstă, percepţia că sunt o povară pentru ceilalţi este importantă.^[46]^[46]

Probleme de viaţă recente, cum ar fi pierderea unui membru al familiei sau a unui prieten, pierderea locului de muncă sau izolarea socială (precum traiul de unul singur) cresc riscul.^[21] Persoanele care nu s-au căsătorit niciodată prezintă, de asemenea, un risc mai mare.^[13] Religiozitatea poate reduce riscul de sinucidere.^[47] Acest lucru a fost atribuit poziţiei negative pe care multe religii o iau împotriva sinuciderii şi conectivităţii mai largi pe care o poate oferi religia.^[47] Musulmanii, dintre persoanele religioase, par să aibă o rată mai scăzută.^[48]

Unele persoane se pot sinucide pentru a evita intimidarea sau prejudecata.^[49] Abuzul sexual^[50] din copilărie şi timpul petrecut în adopţie temporară sunt, de asemenea, factori de risc.^[51] Se consideră că abuzul sexual contribuie cu 20% la riscul general.^[18]

O explicaţie evoluţionistă pentru suicid este că poate îmbunătăţi valoarea selectivă inclusivă. Acest lucru poate avea loc dacă persoana care se sinucide nu poate avea mai mulţi copii şi îşi privează rudele de resurse rămânând în viaţă. O obiecţie este aceea că decesul adolescenţilor sănătoşi nu este de natură să ducă la creşterea valorii selective inclusive. Adaptarea la un mediu ancestral foarte diferit poate fi dezadaptativă în condiţiile actuale.^[45]^[52]

Sărăcia este asociată cu riscul de suicid.^[53]Creşterea sărăciei relative faţă de cei din jur creşte riscul de suicid.^[54] Peste 200,000 de fermieri din India au comis suicid din 1997 încoace, o parte din cauza problemelor legate de datorii.^[55] În China, probabilitatea de suicid este de trei ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane şi se crede că, într-o anumită măsură, acest lucru se întâmplă din cauza dificultăţilor financiare din zona rurală.^[56]

Mass-media

Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important.^[11] Modul în care aceasta ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conţinutului substanţial, proeminent şi repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. ^[57]Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de sinucidere poate creşte în rândul populaţiei în ansamblu.^[58]

Acest declanşator al contagiunii sinuciderii sau suicidul mimetic este cunoscut ca efectul Werther, după numele protagonistul lui Goethe din Suferinţele tânărului Werther, care s-a sinucis.^[59] Acest risc este mai mare la adolescenţii care ar putea idealiza moartea.^[60] Reiese că, în timp ce informaţiile din mass-media au un efect semnificativ, acelea din mass-media de divertisment sunt echivoce.^[61] Opusul efectului Werther este denumit efectul Papageno, în care relatările din presă despre mecanisme eficiente de a face faţă pot avea un efect protector. Termenul este bazat pe un personaj din opera Flautul fermecat a lui Mozart, care, temându-se că îşi pierde iubita, vrea să se sinucidă, dar prietenii îl ajută să îşi revină.^[59] Când mass-media respectă normele de prezentare a faptelor, riscul de suicid poate scădea. ^[57]Totuţi, oţinerea susţinerii din partea acestui sector poate fi dificilă, mai ales pe termen lung.^[57]

Sinuciderea raţională

Sinuciderea raţională este luarea motivată a propriei vieţi,^[62] cu toate că unii sunt de părere că sinuciderea nu este niciodată logică.^[62] Actul de a-şi lua propria viaţă pentru beneficiul celorlalţi este cunoscut sub denumirea de sinucidere altruistă.^[63] Un exemplu îl reprezintă o persoană vârstnică care îşi pune capăt zilelor pentru a lăsa o cantitate de hrană mai mare membrilor mai tineri ai comunităţii.^[63] În unele culturi ale eschimoşilor, acest lucru a fost interpretat ca un act de respect, curaj sau înţelepciune.^[64]

Un atac sinucigaş este o acţiune politică prin care un atacator comite acte de violenţă împotriva altor persoane, fiind conştient că acestea vor duce la propria sa moarte.^[65] Câţiva atentatori sinucigași cu bombă au încercat să devină martiri ^[19] Misiunile Kamikaze erau îndeplinite ca o datorie pentru o cauză superioară sau obligaţie morală.^[64] Crima–sinucidere este un act de omucidere urmat în decurs de o săptămână de sinuciderea persoanei care a îndeplinit actul.^[66] Sinuciderile în masă sunt adeseori efectuate sub presiunea socială, membrii renunţând la propria autonomie în favoarea unui lider.^[67] Sinuciderile în masă pot avea loc şi cu un număr de doar două persoane, adeseori fiind cunoscute ca pact de sinucidere.^[68]

În situaţii extenuante în care continuarea vieţii ar fi intolerabilă, unii oameni folosesc sinuciderea ca modalitate de evadare.^[69] Se ştie că unii deţinuţi din lagărele de concentrare naziste s-au sinucis atingând intenţionat gardurile electrificate.^[70]

Metode

Rata mortalităţii în funcţie de metoda de sinucidere în Statele Unite.^[15]

Articol principal: Suicide methods.

Metodele principale de sinucidere variază în funcţie de ţară. Principalele metode din diferite regiuni includ spânzurarea, otrăvirea cu pesticide şi împuşcarea.^[71] Se consideră că aceste diferenţe se datorează, în parte, disponibilităţii diferitelor metode.^[58] Potrivit unui studiu realizat în 56 de ţări, spânzurarea este cea mai răspândită metodă de sinucidere în majoritatea ţărilor,^[72] cu o rată de 53% din sinuciderile în rândul persoanelor de sex masculin şi 39% din sinuciderile în cazul persoanelor de sex feminin.^[73]

La nivel global, 30% din cazurile de suicid sunt provocate de ingerarea de pesticide. Totuşi, utilizarea acestei metode variază puternic, de la 4% în Europa la peste 50% în regiunea Pacificului.^[74] Metoda este, de asemenea, obişnuită în ţările din America Latină datorită accesului uşor la pesticide al populaţiilor de fermieri.^[58] În multe ţări, supradozele de medicamente provoacă aproximativ 60% din cazurile de suicid în rândul femeilor şi 30% în rândul bărbaţilor.^[75] În numeroase cazuri, suicidul prin supradoză nu este planificat sau se produce în timpul unei perioade acute de ambivalenţă.^[58] Rata mortalităţii variază în funcţie de metodă: împuşcare 80-90%, înec 65-80%, spânzurare 60-85%, inhalare de gaze de eşapament 40-60%, aruncare de la înălţime 35-60%, asfixiere cu mangal 40-50%, pesticide 6-75%, supradoză de medicamente 1,5-4%.^[58] Metodele cel mai adesea încercate diferă de metodele cel mai adesea reuşite, până la 85% dintre tentativele de sinucidere din ţările dezvoltate fiind prin ingerarea unei supradoze de medicamente.^[24]

În Statele Unite, 57% din cazurile de suicid implică utilizarea unei arme de foc, procentajul fiind sensibil mai mare în cazul bărbaţilor decât al femeilor.^[13] A doua cauză a suicidului în rândul bărbaţilor este spânzurarea, iar în rândul femeilor, otrăvirea.^[13] Aceste metode cumulate reprezintă aproximativ 40% din cazurile de suicid în Statele Unite.^[76] În Elveţia, unde aproape toţi locuitorii posedă o armă de foc, cea mai frecventă metodă este sinuciderea prin spânzurare. ^[77] Sinuciderea prin aruncare de la înălţime este frecventă atât în Hong Kong (50%) cât şi în Singapore (80%).^[58] În China, ingestia de pesticide reprezintă metoda cea mai frecventă.^[78] În Japonia, sinuciderea prin autoeviscerare, cunoscută sub denumirea de seppuku sau harachiri se mai produce şi în prezent,^[78] însă metoda cea mai frecventă este sinuciderea prin spânzurare.^[79]

Fiziopatologie

Nu se cunoaşte fiziopatologia unică ce stă la baza suicidului sau a depresiei.^[13] Totuşi, se consideră că acestea sunt rezultatul interacţiunii mai multor factori de comportament, mediu social şi psihiatric.^[58]

Nivelul redus al factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) este asociat cu sinuciderea atât în mod direct^[80] cât şi indirect, prin rolul său în depresia majoră, tulburarea de stres post-traumatic, schizofrenie şi tulburarea obsesiv-compulsivă.^[81] În cadrul studiilor realizate post-mortem s-a observat un nivel redus de BDNF în hipocampus şi cortexul prefrontal în cazul persoanelor cu sau fără tulburări psihiatrice.^[82] Se consideră că nivelul de serotonină, un neurotransmiţător prezent în creier, este redus în cazul persoanelor care se sinucid. Acest considerent se bazează, într-o anumită măsură, pe dovezile privind nivelul crescut de receptori 5-HT2A observat după deces.^[83] Alte dovezi includ un nivel redus de acid 5-hidroxi-indoleacetic, un produs de catabolism al serotoninei, în lichidul cefalorahidian.^[84] Totuşi, este dificil de obţinut dovezi directe.^[83] Se presupune că epigenetica, studiul modificărilor expresiei genetice ca răspuns la factorii de mediu care nu afectează ADN-ul de bază, joacă de asemenea un rol în determinarea riscului de sinucidere.^[85]

Prevenţia

Articol principal: Suicide prevention.

Ca iniţiativă de prevenire a actelor sinucigaşe, acest simbol promovează un număr de telefon special disponibil de pe podul Golden Gate, care face legătura cu o linie telefonică în caz de criză.

Prevenirea suicidului este un termen utilizat pentru a desemna eforturile colective de a reduce incidenţa actelor sinucigaşe prin măsuri preventive. Reducerea accesului la anumite metode, cum ar fi armele de foc sau substanţele toxice, contribuie la reducerea riscului.^[58]^[86] Alte măsuri includ reducerea accesului la mangal şi instalarea de bariere pe poduri şi platformele de metrou.^[58] Acordarea de tratament persoanelor dependente de droguri şi alcool, persoanelor depresive şi persoanelor cu antecedente de suicid poate fi, de asemenea, eficientă.^[86] Ca strategie preventivă, s-a propus reducerea accesului la alcool (de exemplu, prin reducerea numărului de baruri).^[12] În ciuda numărului mare de linii telefonice în caz de criză, nu există dovezi suficiente pentru a se demonstra eficacitatea acestora.^[87]^[88] În cazul tinerilor adulţi cu antecedente recente de suicid, terapia cognitiv-comportamentală pare să aibă rezultate pozitive.^[89] Dezvoltarea economică, prin capacitatea sa de a reduce sărăcia, poate contribui la descreşterea ratelor sinuciderii.^[53] Eforturile de creştere a relaţiilor sociale, în special în cazul bărbaţilor în vârstă, pot fi eficiente.^[90]

Examinare

Datele existente privind efectele examinării populaţiei globale cu privire la rata sinuciderii sunt insuficiente.^[91] Din cauza numărului ridicat de persoane cu rezultate pozitive la aceste teste care însă nu prezintă risc de suicid, există temeri că examinarea globală ar putea creşte considerabil nevoia utilizării resurselor din domeniul sănătăţii mintale.^[92] Totuşi, se recomandă examinarea persoanelor cu risc crescut.^[13] Adresarea de întrebări referitoare la suicid nu pare să sporească riscul.^[13]

Boli mintale

În cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală, există o serie de tratamente care pot reduce riscul de suicid. Persoanele cu tentative active de sinucidere pot fi internate în centre de psihiatrie, fie voluntar, fie involuntar.^[13] De regulă, se elimină obiectele pe care le pot utiliza pentru a se automutila.^[24] În unele cazuri, medicii cer pacienţilor să semneze un contract de prevenire a sinuciderii prin care aceştia sunt de acord să nu îşi provoace niciun rău odată externaţi.^[13] Totuşi, dovezile existente nu indică un efect semnificativ al acestei practici.^[13] Dacă o persoană prezintă un risc redus, aceasta poate fi supusă unui tratament în calitate de pacient nespitalizat.^[24] Spitalizarea pe termen scurt nu s-a dovedit mai eficientă decât îngrijirea ambulatorie (comunitară) în vederea îmbunătăţirii rezultatelor în cazul persoanelor cu tulburări de personalitate borderline („de graniţă”) cu risc de sinucidere cronic.^[93]^[94]

Există dovezi neconfirmate conform cărora psihoterapia, îndeosebi terapia comportamentală dialectică, reduce riscul de sinucidere în rândul adolescenţilor,^[95] precum şi în cazul persoanelor cu tulburări de personalitate borderline.^[96] Totuşi, nu s-au obţinut dovezi privind o scădere a numărului de sinucideri efective.^[95]

Beneficiile versus dezavantajele antidepresivelor reprezintă un subiect controversat.^[11] În cazul persoanelor tinere, antidepresivele de ultimă generaţie cum sunt inhibitorii SSRI par să crească riscul de sinucidere de la 25 din 1000 la 40 din 1000.^[97] Totuşi, în cazul persoanelor mai în vârstă, acestea par să scadă riscul.^[13] Litiul pare să fie eficient în scăderea riscului în cazul persoanelor cu tulburare bipolară şi depresie unipolară la niveluri similare cu cele ale populaţiei obişnuite.^[98]^[99]

Epidemiologie

Articol principal: Epidemiology of suicide.

Aproximativ 0,5% - 1,4% din oameni se sinucid.^[2]^[13] La nivel mondial, în 2008/2009, suicidul constituia cea de-a zecea cauză a mortalității din punct de vedere al importanţei,^[1] cu aproximativ 800.000 - 1.000.000 de decese înregistrate anual, ceea ce înseamnă o rată a mortalității de 11,6 per 100.000 de persoane, anual.^[2] Rata sinuciderilor a crescut cu 60% din 1960 până în 2012,^[86] valori mai mari înregistrându-se în special în ţările în curs de dezvoltare.^[1] Fiecărei tentative reuşite de sinucidere îi corespund între 10 și 40 de tentative nereuşite.^[13]

Rata sinuciderilor diferă semnificativ de la o ţară la alta, dar și în timp.^[2] În 2008, se înregistra următorul procentaj al deceselor: Africa 0,5%, Asia de Sud-Est 1,9%, cele două Americi 1,2% și Europa 1,4%.^[2] Ratele înregistrate per 100.000 de locuitori erau: Australia 8,6, Canada 11,1, China 12,7, India 23,2, Regatul Unit 7,6 și Statele Unite 11,4.^[101] În 2009, suicidul constituia cea de-a 10-a cea cauză de deces în Statele Unite din punct de vedere al importanţei, cu aproximativ 36.000 de cazuri înregistrate anual.^[102] La acestea se adaugă și cele 650.000 de persoane care ajung anual la secţia de urgenţă a spitalelor în urma tentativelor de sinucidere.^[13] Lituania, Japonia și Ungaria înregistrează cele mai mari rate de suicid.^[2] Țările cu cel mai mare număr de sinucideri sunt China și India, cu peste jumătate din totalul înregistrat.^[2] În China, suicidul constituie cea de-a cincea cauză de deces din punct de vedere al importanţei.^[103]

Diferenţe în funcţie de sex

Articol principal: Gender differences in suicide.

Rata sinuciderilor per 100.000 de bărbaţi (stânga) și femei (dreapta) (date din perioada 1978–2008).

no data

< 1

1–5

5–5.8

5.8–8.5

8.5–12

12–19

19–22.5

22.5–26

26–29.5

29.5–33

33–36.5

>36.5

În Occident, rata sinuciderilor la bărbaţi este de 3-4 ori mai mare decât la femei, deşi tentativele de suicid în rândul femeilor sunt de patru ori mai numeroase.^[2]^[13] Acest lucru se datorează faptului că bărbaţii recurg la mijloace mai letale pentru a-și pune capăt vieţii.^[104] Diferenţa este și mai pronunţată la persoanele trecute de 65 de ani, la care rata sinuciderilor este de zece ori mai mare în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor.^[104] China înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de suicid în rândul femeilor la nivel mondial, fiind singura ţară în care această rată este mai mare decât în cazul bărbaţilor (raport de 0,9).^[2]^[103] În zona Mediteranei de Est se înregistrează o rată a sinuciderilor aproape egală la bărbaţi și la femei.^[2] În cazul femeilor, cea mai ridicată rată a sinuciderilor este semnalată în Coreea de Sud, cu 22 de cazuri la 100.000 de locuitori, rate ridicate fiind raportate și în Asia de Sud-Est și Pacificul de Vest, în general.^[2]

Vârsta

În multe țări, rata sinuciderilor este mai ridicată la persoanele de vârstă mijlocie^[105] sau la cele în vârstă.^[58] Cu toate acestea, cele mai multe sinucideri se înregistrează între 15 și 29 de ani, datorită numărului mai mare de persoane care aparţin acestei categorii de vârstă.^[2] În Statele Unite, cazurile de suicid sunt mai numeroase la bărbaţii albi caucazieni de peste 80 de ani, deşi tentativele de sinucidere sunt mai numeroase în cazul tinerilor.^[13] Suicidul reprezintă cea de-a doua cea mai frecventă cauză de deces la adolescenţi,^[11] iar la bărbaţii tineri, reprezintă cea de-a doua cauză după moartea accidentală.^[105] La bărbaţii tineri din ţările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor.^[105] Valori similare se înregistrează și în ţările în curs de dezvoltare, deşi proporţia este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme.^[105] În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor prin sinucidere este mai ridicată la femeile tinere decât la cele în vârstă.^[2]

Istoric

În Atena antică, o persoană care se sinucidea fără acordul statului nu avea parte de o înmormântare normală. Persoana respectivă era înmormântată izolat, la periferia oraşului, fără niciun fel de piatră sau monument funerar.^[106] În Grecia antică și Roma, suicidul era considerat o soluţie acceptabilă după o înfrângere militară.^[107] În Roma antică, deşi iniţial a fost permis, suicidul a ajuns ulterior să fie considerat crimă împotriva statului, din cauza costurilor economice pe care le implica.^[108] Un decret penal emis de Ludovic al XIV-lea al Franţei în 1670 prevedea pedepse cu mult mai severe: corpul neînsufleţit era târât pe străzi, cu faţa în jos, iar apoi spânzurat sau aruncat la groapa de gunoi. În plus, toate bunurile persoanei respective erau confiscate.^[109]^[110] În trecut, biserica creştină excomunica persoanele care încercaseră să se sinucidă, în timp ce sinucigașii erau înmormântați în afara cimitirelor.^[111] La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, tentativa de suicid era considerată echivalentul crimei cu premeditare și putea fi pedepsită cu spânzurătoarea.^[111] În Europa secolului al XIX-lea, nu s-a mai crezut că suicidul este provocat de păcat, ci de nebunie.^[110]

Societate și cultură

Legislație

Articol principal: Suicide legislation.

Pumnal *tantō* pregătit pentru *seppuku*.

În majoritatea țărilor occidentale, suicidul nu mai este considerat crimă,^[112] așa cum s-a întâmplat în cele mai multe dintre țările vest-europene, din Evul Mediu și până în anii 1800, cel puțin.^[113] În multe țări islamice, suicidul este considerat infracțiune.^[48]

În Australia, suicidul nu este considerat infracțiune.^[114] Cu toate acestea, îndemnarea, incitarea, încurajarea sau instigarea unei alte persoane la suicid sunt considerate infracțiuni, iar legea permite în mod explicit oricărei persoane să utilizeze „forța necesară” pentru a împiedica o altă persoană să se sinucidă.^[115] Pentru o perioadă scurtă, între 1996 și 1997, sinuciderea asistată a fost legală în Teritoriul de Nord al Australiei.^[116]

În prezent, nicio țară din Europa nu consideră suicidul sau tentativa de suicid infracțiune.^[111] În Anglia și Țara Galilor, suicidul a încetat să mai fie considerat infracțiune în baza Suicide Act 1961, iar în Republica Irlanda în 1993.^[111] Verbul „a comite” era folosit pentru a arăta că sinuciderea era ilegală, dar multe organizații s-au opus utilizării acestui termen din cauza conotațiilor sale negative. ^[117]^[118]

În India, suicidul este ilegal, iar familia persoanei care se sinucide poate întâmpina probleme de natură legală.^[119] În Germania, eutanasia este ilegală, iar persoana care asistă la o sinucidere poate fi chemată în judecată pentru că nu a reușit să ofere ajutor într-o situație de urgenţă.^[120] Elveția a luat recent măsuri pentru legalizarea sinuciderii asistate pentru bolnavii psihici cronici. Tribunalul din Lausanne, printr-o hotărâre judecătorească din 2006, a permis unei persoane, rămasă anonimă, care suferea de mult timp de o afecțiune psihică gravă, să își pună capăt vieții.^[121]

În Statele Unite, suicidul nu este ilegal, dar persoanele care încearcă să se sinucidă pot fi pedepsite.^[111] Sinuciderea asistată medical este legală în Oregon^[122] și Washington.^[123]

Perspectiva religioasă

Articol principal: Religious views on suicide.

În majoritatea formelor de creștinism, sinuciderea este considerată un păcat, în special datorită scrierilor gânditorilor creștini importanți dinEvul Mediu, precum Sfântul Augustin și Sfântul Toma din Aquino; pe de altă parte, suicidul nu era considerat un păcat în perioada bizantină, atunci când a apărut Codul lui Iustinian.^[124]^[125] În doctrina catolică, raționamentul se bazează pe porunca „Să nu ucizi” (reiterată de Isus prin Noul legământ în Matei 19:18), precum și pe ideea că viața este un dar de la Dumnezeu, care nu trebuie nesocotit, și că sinuciderea contravine „ordinii naturale” și zădărnicește lucrarea lui Dumnezeu.^[126]

Totuşi, se consideră că afecţiunile psihice sau frica excesivă de suferinţă diminuează responsabilitatea unei persoane care comite un act sinucigaş.^[127] Printre argumente se numără următoarele: faptul că o traducere mai exactă a celei de a şasea porunci este „să nu ucizi”, fără a se aplica în mod necesar propriei persoane; concepţia conform căreia Dumnezeu a dat oamenilor liberul arbitru; ideea că luarea propriei vieţi nu încalcă Legea lui Dumnezeu într-o măsură mai mare decât vindecarea unei boli; şi faptul că Biblia menţionează numeroase sinucideri comise de credincioşi, fără repercusiuni grave.^[128]

Iudaismul se axează pe importanţa valorificării acestei vieţi şi, prin urmare, suicidul este echivalent cu negarea naturii divine a lui Dumnezeu. În ciuda acestei credinţe, în situaţii extreme în care singurele soluţii aparente erau fie de a fi omorâţi, fie forţaţi să îşi trădeze religia, evreii au recurs la suicidul individual sau la suicidul colectiv (a se vedea Masada, Prima persecuţie a evreilor de către francezi şi Castelul York pentru exemple), iar ca amintire sumbră a tragediei, liturghia iudaică conţine o rugăciune pentru cei care pier „în numele Domnului”, cu „cuţitul la gât” (a se vedea Martiriul). Aceste acte au provocat reacţii împărţite din partea autorităţilor evreieşti, fiind privite de unii ca exemple de patimi eroice, în timp ce alţii consideră greşită luarea propriei vieţii în anticiparea martiriului.^[129]

Suicidul nu este permis în islamism.^[48] În hinduism, suicidul nu este acceptat, fiind considerat în societatea hindusă contemporană un păcat echivalent cu omorul. Scripturile hinduse menţionează că o persoană care se sinucide intră în lumea spiritelor, bântuind pământul până în momentul în care ar fi murit de moarte naturală, dacă nu ar fi comis suicidul.^[130] Totuşi, hinduismul acceptă dreptul unei persoane de a-şi lua propria viaţă prin practica non-violentă a sinuciderii prin post, cunoscută sub denumirea de Prayopavesa.^[131] Prayopavesa este însă strict limitată la persoanele care nu mai au nicio dorinţă sau ambiţie şi nicio responsabilitate în această lume.^[131] Jainismul are o practică similară denumită Santhara. Sati, sau autoimolaţia văduvelor era o practică foarte răspândită în societatea hindusă în Evul Mediu.

Filosofie

Articol principal: Philosophy of suicide.

Filosofia suicidului ridică o serie de întrebări, inclusiv ce anume constituie suicid, dacă suicidul poate reprezenta o alegere raţională, precum şi întrebări legate de permisivitatea morală a suicidului.^[132] Argumentele filosofice privind acceptabilitatea morală a suicidului variază de la opoziţie puternică (suicidul fiind considerat ca neetic şi imoral) la percepţia conform căreia suicidul este un drept sacrosanct al oricărei persoane (chiar şi al persoanelor tinere şi sănătoase) care decide în mod raţional şi conştient să îşi ia viaţa.

Printre opozanţii suicidului se numără filosofi creştini, cum sunt Sfântul Augustin şi Toma din Aquino,^[132] Immanuel Kant^[133] şi, discutabil, John Stuart Mill – accentul lui Mill pe importanţa libertăţii şi autonomiei indică faptul că acesta respinge alegerile care ar împiedica o persoană să ia decizii viitoare autonome.^[134] Alţii consideră suicidul o alegere legitimă, personală. Partizanii acestei idei susţin că nimeni nu trebuie forţat să sufere împotriva propriei voinţe, îndeosebi în cazuri de boli incurabile, afecţiuni psihice sau bătrâneţe, pentru care nu există vreo posibilitate de ameliorare. Aceştia resping ideea potrivit căreia suicidul este întotdeauna iraţional, argumentând că actul poate fi o soluţie de ultimă instanţă pentru persoanele care suferă dureri extreme sau traume.^[135] O abordare mai puternică susţine ideea conform căreia oamenii trebuie să aibă dreptul de a alege să moară, în mod autonom, indiferent dacă suferă sau nu. Printre partizanii de seamă ai acestei şcoli de gândire se numără filosoful scoţian David Hume, adept al empirismului,^[132] şi americanul Jacob Appel, un adept al bioeticii.^[121]^[136]

Susţinere

Vezi și: Advocacy of suicide.

Suicidul este un act susţinut în numeroase culturi şi subculturi. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză încuraja şi glorifica atacurile kamikaze, care erau atacuri sinucigaşe comise de aviatorii militari din Imperiul Japonez împotriva navelor aliate în etapele finale ale campaniei din Pacific. Societatea japoneză în ansamblu este descrisă ca fiind „tolerantă” faţă de suicid^[138] (a se vedea Suicidul în Japonia).

Căutările de informaţii pe Internet referitoare la suicid scot la iveală pagini care încurajează sau facilitează tentativele de suicid în 10-30% din cazuri. Există o anumită îngrijorare că site-urile de acest gen pot stimula persoanele predispuse să se sinucidă. Unele persoane încheie pacte de sinucidere online, fie cu prieteni existenţi, fie cu persoane pe care le-au întâlnit de curând în camere de chat sau pe forumuri. Totuşi, Internetul poate contribui la prevenirea suicidului, oferind un grup social persoanelor izolate.^[139]

Locuri

Vezi și: List of suicide sites.

Câteva obiective de pe glob au devenit cunoscute pentru numărul ridicat de cazuri de tentative de suicid.^[140] Printre acestea se numără podul Golden Gate din San Francisco, pădurea Aokigahara din Japonia,^[141] stânca Beachy Head din Anglia^[140] şi viaductul Bloor Street din Toronto.^[142]

Începând din anul construcţiei podului Golden Gate, 1937, până în anul 2010, peste 1.300 de persoane s-au sinucis sărind de pe acesta.^[143] Numeroase puncte cunoscute pentru frecvenţa ridicată a actelor sinucigaşe au fost prevăzute cu bariere de protecţie.^[144] Printre acestea se numără sistemul Luminous Veil din Toronto^[142] şi barierele din vârful Turnului Eiffel din Paris şi Empire State Building din New York.^[144] În anul 2011, s-a construit o barieră de-a lungul podului Golden Gate.^[145] Se pare că barierele sunt, în general, foarte eficiente.^[145]

Alte specii

Deoarece suicidul presupune o încercare voită de a muri, unii consideră că nu poate fi întâlnit în cazul altor specii animale.^[107] Comportamentul sinucigaş a fost observat în cazul salmonelei în încercarea de a lupta cu bacteriile concurente prin declanşarea unui răspuns al sistemului imunitar împotriva acestora.^[146] De asemenea, s-a observat comportamentul sinucigaş în scop de apărare al furnicilor lucrătoare din specia Forelius pusillus din Brazilia, în care un grup de furnici părăseşte siguranţa cuibului pentru a-l sigila din exterior în fiecare seară.^[147]

Afidele, dacă sunt ameninţate de o buburuză, îşi pot provoca explozia propriului corp, protejându-şi semenii şi uneori chiar omorând buburuza.^[148] Unele specii de termite sunt protejate de „soldaţi” care explodează, împrăştiind asupra inamicilor o substanţă lipicioasă.^[149]^[150]

Unele anecdote menţionează acte de suicid comise de câini, cai şi delfini, însă nu există dovezi concludente în acest sens.^[151] Studiile ştiinţifice asupra comportamentului sinucigaş al animalelor sunt limitate.^[152]

Cazuri renumite

Un exemplu notoriu este sinuciderea în masă din "Jonestown" din anul 1978, în care 918 membri ai Templului Poporului, o sectă americană condusă de Jim Jones, şi-au luat viaţa după ce au consumat băuturi Flavor Aid otrăvite cu cianură.^[153]^[154]^[155] Peste 10.000 de civili japonezi s-au sinucis în ultimele zile ale Bătăliei de la Saipan din 1944, dintre care unii au sărit de pe „Stânca Sinuciderii” şi de pe „Stânca Banzai”.^[156]

Grevele foamei din 1981, conduse de Bobby Sands, s-au soldat cu 10 morţi. Cauza morţii a fost înregistrată de către medicul legist ca „inaniţie autoimpusă”, nu suicid; aceasta a fost ulterior modificată în „inaniţie” pe certificatele de naştere, în urma protestelor familiilor greviştilor.^[157] În timpul celui de-al doilea război mondial, s-a descoperit că Erwin Rommel avea cunoştinţă despre atentatul de la 20 iulie asupra lui Hitler şi a fost ameninţat cu judecata publică, execuţia şi represaliile asupra familiei sale dacă nu îşi va lua viaţa.^[158]

Referinţe

^ ^a ^b ^c ^d Hawton K, van Heeringen K (2009). „Suicide”. Lancet. 373 (9672): 1372–81. doi:10.1016/S0140-6736(09)60372-X. PMID 19376453.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m Värnik, P (2012 Mar). „Suicide in the world”. International journal of environmental research and public health. 9 (3): 760–71. doi:10.3390/ijerph9030760. PMC 3367275 . PMID 22690161. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Meier, Marshall B. Clinard, Robert F. (2008). Sociology of deviant behavior (ed. 14th ed.). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 169. ISBN 978-0-495-81167-1. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Bertolote JM, Fleischmann A (2002). „Suicide and psychiatric diagnosis: a worldwide perspective”. World Psychiatry. 1 (3): 181–5. PMC 1489848 . PMID 16946849.
^ „Indian woman commits sati suicide”. Bbc.co.uk. 7 august 2002. Accesat în 26 august 2010.
^ Aggarwal, N (2009). „Rethinking suicide bombing”. Crisis. 30 (2): 94–7. doi:10.1027/0227-5910.30.2.94. PMID 19525169.
^ Stedman's medical dictionary (ed. 28th ed.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. 2006. ISBN 978-0-7817-3390-8. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ ^a ^b Krug, Etienne (2002). World Report on Violence and Health (Vol. 1). Genève: World Health Organization. p. 185. ISBN 978-92-4-154561-7.
^ ^a ^b Gullota, edited by Thomas P. (2002). The encyclopedia of primary prevention and health promotion. New York: Kluwer Academic/Plenum. p. 1112. ISBN 978-0-306-47296-1.
^ Karch, DL (2011 Aug 26). „Surveillance for violent deaths—National Violent Death Reporting System, 16 states, 2008”. Morbidity and mortality weekly report. Surveillance summaries (Washington, D.C. : 2002). 60 (10): 1–49. PMID 21866088. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d Hawton, K (2012 Jun 23). „Self-harm and suicide in adolescents”. Lancet. 379 (9834): 2373–82. doi:10.1016/S0140-6736(12)60322-5. PMID 22726518. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Vijayakumar, L (2011 May). „Substance use and suicide”. Current opinion in psychiatry. 24 (3): 197–202. doi:10.1097/YCO.0b013e3283459242. PMID 21430536. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v Chang, B (2011 Sep). „The depressed patient and suicidal patient in the emergency department: evidence-based management and treatment strategies”. Emergency medicine practice. 13 (9): 1–23; quiz 23–4. PMID 22164363. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Simpson, G (2007 Dec). „Suicidality in people surviving a traumatic brain injury: prevalence, risk factors and implications for clinical management”. Brain injury : [BI]. 21 (13–14): 1335–51. doi:10.1080/02699050701785542. PMID 18066936. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Miller, M (2012 Apr). „Suicide mortality in the United States: the importance of attending to method in understanding population-level disparities in the burden of suicide”. Annual review of public health. 33: 393–408. doi:10.1146/annurev-publhealth-031811-124636. PMID 22224886. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Qin P, Agerbo E, Mortensen PB (2003). „Suicide risk in relation to socioeconomic, demographic, psychiatric, and familial factors: a national register-based study of all suicides in Denmark, 1981–1997”. Am J Psychiatry. 160 (4): 765–72. doi:10.1176/appi.ajp.160.4.765. PMID 12668367.
^ Gilliland, Richard K. James, Burl E. Crisis intervention strategies (ed. 7th ed.). Belmont, CA: Brooks/Cole. p. 215. ISBN 978-1-111-18677-7. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ ^a ^b Brent, DA (2008 Jun). „Familial transmission of suicidal behavior”. The Psychiatric clinics of North America. 31 (2): 157–77. doi:10.1016/j.psc.2008.02.001. PMC 2440417 . PMID 18439442. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Rozanov, V (2012 Jul). „Suicide among war veterans”. International journal of environmental research and public health. 9 (7): 2504–19. doi:10.3390/ijerph9072504. PMC 3407917 . PMID 22851956. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b University of Manchester Centre for Mental Health and Risk. „The National Confidential Inquiry into Suicide and Homicide by People with Mental Illness” (PDF). Accesat în 25 iulie 2012.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Chehil, Stan Kutcher, Sonia (2012). Suicide Risk Management A Manual for Health Professionals (ed. 2nd ed.). Chicester: John Wiley & Sons. pp. 30–33. ISBN 978-1-119-95311-1. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Bertolote, JM (2004). „Psychiatric diagnoses and suicide: revisiting the evidence”. Crisis. 25 (4): 147–55. PMID 15580849.
^ van Os J, Kapur S. Schizophrenia. Lancet. 2009;374(9690):635–45. doi:10.1016/S0140-6736(09)60995-8. PMID 19700006.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Tintinalli, Judith E. (2010). Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide (Emergency Medicine (Tintinalli)). New York: McGraw-Hill Companies. pp. 1940–1946. ISBN 0-07-148480-9.
^ Whitlock J, Knox KL (2007). „The relationship between self-injurious behavior and suicide in a young adult population”. Arch Pediatr Adolesc Med. 161 (7): 634–40. doi:10.1001/archpedi.161.7.634. PMID 17606825.
^ ^a ^b Pirkis, J (1998 Dec). „Suicide and recency of health care contacts. A systematic review”. The British journal of psychiatry : the journal of mental science. 173: 462–74. PMID 9926074. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Luoma, JB (2002 Jun). „Contact with mental health and primary care providers before suicide: a review of the evidence”. The American Journal of Psychiatry. 159 (6): 909–16. PMID 12042175. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Perrotto, Jerome D. Levin, Joseph Culkin, Richard S. (2001). Introduction to chemical dependency counseling. Northvale, N.J.: Jason Aronson. pp. 150–152. ISBN 978-0-7657-0289-0.
^ ^a ^b Fadem, Barbara (2004). Behavioral science in medicine. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. p. 217. ISBN 978-0-7817-3669-5.
^ Youssef NA, Rich CL (2008). „Does acute treatment with sedatives/hypnotics for anxiety in depressed patients affect suicide risk? A literature review”. Ann Clin Psychiatry. 20 (3): 157–69. doi:10.1080/10401230802177698. PMID 18633742.
^ ^a ^b Sher, L (2006 Jan). „Alcohol consumption and suicide”. QJM : monthly journal of the Association of Physicians. 99 (1): 57–61. doi:10.1093/qjmed/hci146. PMID 16287907. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Darke S, Ross J (2002). „Suicide among heroin users: rates, risk factors and methods”. Addiction. 97 (11): 1383–94. doi:10.1046/j.1360-0443.2002.00214.x. PMID 12410779.
^ Darke, S (2008 May). „Major physical and psychological harms of methamphetamine use”. Drug and alcohol review. 27 (3): 253–62. doi:10.1080/09595230801923702. PMID 18368606. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Jr, Frank J. Ayd, (2000). Lexicon of psychiatry, neurology, and the neurosciences (ed. 2nd ed.). Philadelphia [u.a.]: Lippincott Williams & Wilkins. p. 256. ISBN 978-0-7817-2468-5. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ ^a ^b Hughes, JR (2008 Dec 1). „Smoking and suicide: a brief overview”. Drug and alcohol dependence. 98 (3): 169–78. doi:10.1016/j.drugalcdep.2008.06.003. PMID 18676099. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Pallanti, Stefano; Rossi, Nicolò Baldini; Hollander, Eric (2006). „11. Pathological Gambling”. În Hollander, Eric; Stein, Dan J. Clinical manual of impulse-control disorders. American Psychiatric Pub. p. 253. ISBN 978-1-58562-136-1.
^ ^a ^b Oliveira, MP (2008 Jun). „[Pathological gambling and its consequences for public health]”. Revista de saude publica. 42 (3): 542–9. PMID 18461253. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Hansen, M (2008 Jan 17). „[Gambling and suicidal behaviour]”. Tidsskrift for den Norske laegeforening : tidsskrift for praktisk medicin, ny raekke. 128 (2): 174–6. PMID 18202728. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Manthorpe, J (2010 Dec). „Suicide in later life: public health and practitioner perspectives”. International journal of geriatric psychiatry. 25 (12): 1230–8. doi:10.1002/gps.2473. PMID 20104515. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Simpson GK, Tate RL (2007). „Preventing suicide after traumatic brain injury: implications for general practice”. Med. J. Aust. 187 (4): 229–32. PMID 17708726.
^ ^a ^b Anguiano, L (2012 Jul–Aug). „A literature review of suicide in cancer patients”. Cancer nursing. 35 (4): E14–26. doi:10.1097/NCC.0b013e31822fc76c. PMID 21946906. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Yip, edited by Paul S.F. (2008). Suicide in Asia : causes and prevention. Hong Kong: Hong Kong University Press. p. 11. ISBN 9789622099432. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)
^ Ribeiro, JD (2012 Feb). „Sleep problems outperform depression and hopelessness as cross-sectional and longitudinal predictors of suicidal ideation and behavior in young adults in the military”. Journal of Affective Disorders. 136 (3): 743–50. doi:10.1016/j.jad.2011.09.049. PMID 22032872. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Bernert, RA (2005 Sep). „Suicidality and sleep disturbances”. Sleep. 28 (9): 1135–41. PMID 16268383. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Joiner TE, Jr (2005). „The psychology and neurobiology of suicidal behavior”. Annual review of psychology. 56: 287–314. doi:10.1146/annurev.psych.56.091103.070320. PMID 15709937.
^ ^a ^b Van Orden, K (2011 Jun). „Suicides in late life”. Current psychiatry reports. 13 (3): 234–41. doi:10.1007/s11920-011-0193-3. PMC 3085020 . PMID 21369952. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Koenig, HG (2009 May). „Research on religion, spirituality, and mental health: a review”. Canadian journal of psychiatry. Revue canadienne de psychiatrie. 54 (5): 283–91. PMID 19497160. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c Lester, D (2006). „Suicide and islam”. Archives of suicide research : official journal of the International Academy for Suicide Research. 10 (1): 77–97. doi:10.1080/13811110500318489. PMID 16287698.
^ Cox, William T. L.; Abramson, Lyn Y.; Devine, Patricia G.; Hollon, Steven D. (2012). „Stereotypes, Prejudice, and Depression: The Integrated Perspective”. Perspectives on Psychological Science. 7 (5): 427–449. doi:10.1177/1745691612455204.
^ Wegman, HL (2009 Oct). „A meta-analytic review of the effects of childhood abuse on medical outcomes in adulthood”. Psychosomatic Medicine. 71 (8): 805–12. doi:10.1097/PSY.0b013e3181bb2b46. PMID 19779142. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Oswald, SH (2010 Jun). „History of maltreatment and mental health problems in foster children: a review of the literature”. Journal of pediatric psychology. 35 (5): 462–72. doi:10.1093/jpepsy/jsp114. PMID 20007747. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Confer, Jaime C. (1 ianuarie 2010). „Evolutionary psychology: Controversies, questions, prospects, and limitations”. American Psychologist. 65 (2): 110–126. doi:10.1037/a0018413. PMID 20141266.
^ ^a ^b Stark, CR (2011). „A conceptual model of suicide in rural areas”. Rural and remote health. 11 (2): 1622. PMID 21702640.
^ Daly, Mary (Sept 2012). „Relative Status and Well-Being: Evidence from U.S. Suicide Deaths” (PDF). Federal Reserve Bank of San Francisco Working Paper Series. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Lerner, George (Jan 5,2010). „Activist: Farmer suicides in India linked to debt, globalization”. CNN World. Accesat în 13 February 2013. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Law, S (2008 Feb). „Suicide in China: unique demographic patterns and relationship to depressive disorder”. Current psychiatry reports. 10 (1): 80–6. PMID 18269899. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c Bohanna, I (2012). „Media guidelines for the responsible reporting of suicide: a review of effectiveness”. Crisis. 33 (4): 190–8. doi:10.1027/0227-5910/a000137. PMID 22713977.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Yip, PS (2012 Jun 23). „Means restriction for suicide prevention”. Lancet. 379 (9834): 2393–9. doi:10.1016/S0140-6736(12)60521-2. PMID 22726520. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Sisask, M (2012 Jan). „Media roles in suicide prevention: a systematic review”. International journal of environmental research and public health. 9 (1): 123–38. doi:10.3390/ijerph9010123. PMC 3315075 . PMID 22470283. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Stack S (2005). „Suicide in the media: a quantitative review of studies based on non-fictional stories”. Suicide Life Threat Behav. 35 (2): 121–33. doi:10.1521/suli.35.2.121.62877. PMID 15843330.
^ Pirkis J (iulie 2009). 72X „Suicide and the media” Verificați valoarea |url= (ajutor). Psychiatry. 8 (7): 269–271. doi:10.1016/j.mppsy.2009.04.009.
^ ^a ^b Loue, Sana (2008). Encyclopedia of aging and public health : with 19 tables. New York, NY: Springer. p. 696. ISBN 978-0-387-33753-1.
^ ^a ^b Moody, Harry R. (2010). Aging : concepts and controversies (ed. 6th ed.). Los Angeles: Pine Forge Press. p. 158. ISBN 978-1-4129-6966-6. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ ^a ^b Hales, edited by Robert I. Simon, Robert E. The American Psychiatric Publishing textbook of suicide assessment and management (ed. 2nd ed.). Washington, DC: American Psychiatric Pub. p. 714. ISBN 978-1-58562-414-0.
^ editor, Tarek Sobh, (2010). Innovations and advances in computer sciences and engineering (ed. Online-Ausg.). Dordrecht: Springer Verlag. p. 503. ISBN 978-90-481-3658-2.
^ Eliason, S (2009). „Murder-suicide: a review of the recent literature”. The journal of the American Academy of Psychiatry and the Law. 37 (3): 371–6. PMID 19767502.
^ Smith, William Kornblum in collaboration with Carolyn D. Sociology in a changing world (ed. 9e [9th ed].). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 27. ISBN 978-1-111-30157-6.
^ Campbell, Robert Jean (2004). Campbell's psychiatric dictionary (ed. 8th ed.). Oxford: Oxford University Press. p. 636. ISBN 978-0-19-515221-0. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Veatch, ed. by Robert M. (1997). Medical ethics (ed. 2. ed.). Sudbury, Mass. [u.a.]: Jones and Bartlett. p. 292. ISBN 978-0-86720-974-7.
^ Gutman, Yisrael (1998). Anatomy of the Auschwitz death camp (ed. 1st pbk. ed.). Bloomington: Publ. in association with the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, D.C. by Indiana University Press. p. 400. ISBN 978-0-253-20884-2. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Ajdacic-Gross V; Weiss MG; Ring M; et al. (2008). „Methods of suicide: international suicide patterns derived from the WHO mortality database”. Bull. World Health Organ. 86 (9): 726–32. doi:10.2471/BLT.07.043489. PMC 2649482 . PMID 18797649.
^ Ajdacic-Gross, Vladeta, et al."Methods of suicide: international suicide patterns derived from the WHO mortality database"PDF (267 KB). Bulletin of the World Health Organization 86 (9): 726–732. September 2008. Accessed 2 August 2011.Archived 2 August 2011. Seehtml version. The data can be seen here [1]
^ O'Connor, Rory C.; Platt, Stephen; Gordon, Jacki, ed. (1 iunie 2011). International Handbook of Suicide Prevention: Research, Policy and Practice. John Wiley and Sons. p. 34. ISBN 978-1-119-99856-3.
^ Gunnell D, Eddleston M, Phillips MR, Konradsen F (2007). „The global distribution of fatal pesticide self-poisoning: systematic review”. BMC Public Health. 7: 357. doi:10.1186/1471-2458-7-357. PMC 2262093 . PMID 18154668.
^ Geddes, John. Psychiatry (ed. 4th ed.). Oxford: Oxford University Press. p. 62. ISBN 978-0-19-923396-0. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ „U.S. Suicide Statistics (2005)”. Accesat în 24 martie 2008.
^ Eshun, edited by Sussie (2009). Culture and mental health sociocultural influences, theory, and practice. Chichester, U.K.: Wiley-Blackwell. p. 301. ISBN 9781444305814.
^ ^a ^b Krug, Etienne (2002). World Report on Violence and Health, Volume 1. Genève: World Health Organization. p. 196. ISBN 9789241545617. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)
^ (editor), Diego de Leo (2001). Suicide and euthanasia in older adults : a transcultural journey. Toronto: Hogrefe & Huber. p. 121. ISBN 9780889372511.
^ Pjevac, M (2012 Oct). „Neurobiology of suicidal behaviour”. Psychiatria Danubina. 24 Suppl 3: S336–41. PMID 23114813. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Sher, L (2011). „The role of brain-derived neurotrophic factor in the pathophysiology of adolescent suicidal behavior”. International journal of adolescent medicine and health. 23 (3): 181–5. PMID 22191181.
^ Sher, L (2011 May). „Brain-derived neurotrophic factor and suicidal behavior”. QJM : monthly journal of the Association of Physicians. 104 (5): 455–8. doi:10.1093/qjmed/hcq207. PMID 21051476. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Dwivedi, Yogesh (2012). The neurobiological basis of suicide. Boca Raton, FL: Taylor & Francis/CRC Press. p. 166. ISBN 978-1-4398-3881-5.
^ Stein, edited by George (2007). Seminars in general adult psychiatry (ed. 2. ed.). London: Gaskell. p. 145. ISBN 978-1-904671-44-2.
^ Autry, AE (2009 Nov 1). „Epigenetics in suicide and depression”. Biological Psychiatry. 66 (9): 812–3. doi:10.1016/j.biopsych.2009.08.033. PMC 2770810 . PMID 19833253. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c „Suicide prevention”. WHO Sites: Mental Health. World Health Organization. Aug 31,2012. Accesat în 2013-01-13. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Sakinofsky, I (2007 Jun). „The current evidence base for the clinical care of suicidal patients: strengths and weaknesses”. Canadian Journal of Psychiatry. 52 (6 Suppl 1): 7S–20S. PMID 17824349. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ „Suicide”. The United States Surgeon General. Accesat în 4 septembrie 2011.
^ Robinson, J (2011 Jan). „Preventing suicide in young people: systematic review”. The Australian and New Zealand journal of psychiatry. 45 (1): 3–26. doi:10.3109/00048674.2010.511147. PMID 21174502. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Fässberg, MM (2012 Mar). „A systematic review of social factors and suicidal behavior in older adulthood”. International journal of environmental research and public health. 9 (3): 722–45. doi:10.3390/ijerph9030722. PMC 3367273 . PMID 22690159. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Williams, SB (2009 Apr). „Screening for child and adolescent depression in primary care settings: a systematic evidence review for the US Preventive Services Task Force”. Pediatrics. 123 (4): e716–35. doi:10.1542/peds.2008-2415. PMID 19336361. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Horowitz, LM (2009 Oct). „Suicide screening in schools, primary care and emergency departments”. Current Opinion in Pediatrics. 21 (5): 620–7. doi:10.1097/MOP.0b013e3283307a89. PMC 2879582 . PMID 19617829. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Paris, J (iunie 2004). „Is hospitalization useful for suicidal patients with borderline personality disorder?”. Journal of personality disorders. 18 (3): 240–7. doi:10.1521/pedi.18.3.240.35443. PMID 15237044.
^ Goodman, M (2012 Feb). „Suicidal risk and management in borderline personality disorder”. Current psychiatry reports. 14 (1): 79–85. doi:10.1007/s11920-011-0249-4. PMID 22113831. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Canadian Agency for Drugs and Technologies in Health, (CADTH) (2010). „Dialectical behaviour therapy in adolescents for suicide prevention: systematic review of clinical-effectiveness”. CADTH technology overviews. 1 (1): e0104. PMC 3411135 . PMID 22977392.
^ Stoffers, JM (2012 Aug 15). „Psychological therapies for people with borderline personality disorder”. Cochrane database of systematic reviews (Online). 8: CD005652. doi:10.1002/14651858.CD005652.pub2. PMID 22895952. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Hetrick, SE (2012 Nov 14). „Newer generation antidepressants for depressive disorders in children and adolescents”. Cochrane database of systematic reviews (Online). 11: CD004851. doi:10.1002/14651858.CD004851.pub3. PMID 23152227. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Baldessarini, RJ (2003). „Lithium treatment and suicide risk in major affective disorders: update and new findings”. The Journal of clinical psychiatry. 64 Suppl 5: 44–52. PMID 12720484.
^ Cipriani, A (2005 Oct). „Lithium in the prevention of suicidal behavior and all-cause mortality in patients with mood disorders: a systematic review of randomized trials”. The American Journal of Psychiatry. 162 (10): 1805–19. doi:10.1176/appi.ajp.162.10.1805. PMID 16199826. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ „WHO Disease and injury country estimates”. World Health Organization. 2009.
^ „Deaths estimates for 2008 by cause for WHO Member States”. World Health Organization. Accesat în 10 februarie 2013.
^ Haney, EM (2012 Mar). „Suicide Risk Factors and Risk Assessment Tools: A Systematic Review”. PMID 22574340. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Weiyuan, C (2009 Dec). „Women and suicide in rural China”. Bulletin of the World Health Organization. 87 (12): 888–9. doi:10.2471/BLT.09.011209. PMC 2789367 . PMID 20454475. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Sue, David Sue, Derald Wing Sue, Diane Sue, Stanley. Understanding abnormal behavior (ed. Tenth ed., [student ed.]). Belmont, CA: Wadsworth/Cengage Learning. p. 255. ISBN 978-1-111-83459-3.
^ ^a ^b ^c ^d Pitman, A (2012 Jun 23). „Suicide in young men”. Lancet. 379 (9834): 2383–92. doi:10.1016/S0140-6736(12)60731-4. PMID 22726519. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Szasz, Thomas (1999). Fatal freedom : the ethics and politics of suicide. Westport, Conn.: Praeger. p. 11. ISBN 978-0-275-96646-1.
^ ^a ^b Maris, Ronald (2000). Comprehensive textbook of suicidology. New York [u.a.]: Guilford Press. pp. 97–103. ISBN 978-1-57230-541-0.
^ Dickinson, Michael R. Leming, George E. Understanding dying, death, and bereavement (ed. 7th ed.). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 290. ISBN 978-0-495-81018-6. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Durkheim's Suicide : a century of research and debate (ed. 1. publ.). London [u.a.]: Routledge. 2000. p. 69. ISBN 978-0-415-20582-5. |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor)
^ ^a ^b Maris, Ronald (2000). Comprehensive textbook of suicidology. New York [u.a.]: Guilford Press. p. 540. ISBN 978-1-57230-541-0.
^ ^a ^b ^c ^d ^e McLaughlin, Columba (2007). Suicide-related behaviour understanding, caring and therapeutic responses. Chichester, England: John Wiley & Sons. p. 24. ISBN 978-0-470-51241-8.
^ White, Tony (2010). Working with suicidal individuals : a guide to providing understanding, assessment and support. London: Jessica Kingsley Publishers. p. 12. ISBN 978-1-84905-115-6.
^ Paperno, Irina (1997). Suicide as a cultural institution in Dostoevsky's Russia. Ithaca: Cornell university press. p. 60. ISBN 978-0-8014-8425-4.
^ al.], David Lanham ... [et (2006). Criminal laws in Australia. Annandale, N.S.W.: The Federation Press. p. 229. ISBN 978-1-86287-558-6.
^ Duffy, Michael Costa, Mark (1991). Labor, prosperity and the nineties : beyond the bonsai economy (ed. 2nd ed.). Sydney: Federation Press. p. 315. ISBN 978-1-86287-060-4. Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Quill, Constance E. Putnam ; foreword by Timothy E. (2002). Hospice or hemlock? : searching for heroic compassion. Westport, Conn.: Praeger. p. 143. ISBN 978-0-89789-921-5.
^ Holt, Gerry."When suicide was illegal". BBC News. 3 August 2011. Accessed 11 August 2011.
^ „Guardian & Observer style guide”. Guardian website. The Guardian. Accesat în 29 noiembrie 2011.
^ Srivastava, editors, Nitish Dogra, Sangeet. Climate change and disease dynamics in India. New Delhi: The Energy and Resources Institute. p. 256. ISBN 978-81-7993-412-8.
^ "German politician Roger Kusch helped elderly woman to die"Times Online July 2, 2008
^ ^a ^b Appel, JM (2007). „A Suicide Right for the Mentally Ill? A Swiss Case Opens a New Debate”. Hastings Center Report. 37 (3): 21–23. doi:10.1353/hcr.2007.0035. PMID 17649899.
^ „Chapter 127.800–995 The Oregon Death with Dignity Act”. Oregon State Legislature.
^ „Chapter 70.245 RCW, The Washington death with dignity act”. Washington State Legislature.
^ Dr. Ronald Roth, D.Acu. „Suicide & Euthanasia – a Biblical Perspective”. Acu-cell.com. Accesat în 6 mai 2009.
^ „Norman N. Holland, Literary Suicides: A Question of Style”. Clas.ufl.edu. Accesat în 6 mai 2009.
^ „Catechism of the Catholic Church – PART 3 SECTION 2 CHAPTER 2 ARTICLE 5”. Scborromeo.org. 1 iunie 1941. Accesat în 6 mai 2009.
^ „Catechism of the Catholic Church – PART 3 SECTION 2 CHAPTER 2 ARTICLE 5”. Scborromeo.org. 1 iunie 1941. Accesat în 6 mai 2009.
^ „The Bible and Suicide”. Religioustolerance.org. Accesat în 6 mai 2009.
^ „Euthanasia and Judaism: Jewish Views of Euthanasia and Suicide”. ReligionFacts.com. Accesat în 16 septembrie 2008.
^ Hindu Website. Hinduism and suicide
^ ^a ^b „Hinduism –Euthanasia and Suicide”. BBC. 25 august 2009.
^ ^a ^b ^c „Suicide (Stanford Encyclopedia of Philosophy)”. Plato.stanford.edu. Accesat în 6 mai 2009.
^ Kant, Immanuel. (1785) Kant: The Metaphysics of Morals, M. Gregor (trans.), Cambridge: Cambridge University Press, 1996. ISBN 978-0-521-56673-5. p177.
^ Safranek John P (1998). „Autonomy and Assisted Suicide: The Execution of Freedom”. The Hastings Center Report. 28 (4): 33.
^ Raymond Whiting: A natural right to die: twenty-three centuries of debate, pp. 13–17; Praeger (2001) ISBN 0-313-31474-8
^ Wesley J. Smith, Death on Demand: The assisted-suicide movement sheds its fig leaf, The Weekly Standard, June 5, 2007
^ „The Suicide”. The Walters Art Museum.
^ Ozawa-de Silva, C (2008 Dec). „Too lonely to die alone: internet suicide pacts and existential suffering in Japan”. Culture, medicine and psychiatry. 32 (4): 516–51. doi:10.1007/s11013-008-9108-0. PMID 18800195. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Durkee, T (2011 Oct). „Internet pathways in suicidality: a review of the evidence”. International journal of environmental research and public health. 8 (10): 3938–52. doi:10.3390/ijerph8103938. PMC 3210590 . PMID 22073021. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Robinson, edited by David Picard, Mike. Emotion in motion : tourism, affect and transformation. Farnham, Surrey: Ashgate. p. 176. ISBN 978-1-4094-2133-7.
^ Robinson, ed. by Peter (2010). Research themes for tourism. Oxfordshire [etc.]: CABI. p. 172. ISBN 978-1-84593-684-6.
^ ^a ^b Dennis, Richard (2008). Cities in modernity : representations and productions of metropolitan space, 1840 – 1930 (ed. Repr.). Cambridge [u.a.]: Cambridge Univ. Press. p. 20. ISBN 978-0-521-46841-1.
^ McDougall, Tim (2010). Helping children and young people who self-harm : an introduction to self-harming and suicidal behaviours for health professionals. Abingdon, Oxon: Routledge. p. 23. ISBN 978-0-415-49913-2.
^ ^a ^b Bateson, John (2008). Building hope : leadership in the nonprofit world. Westport, Conn.: Praeger. p. 180. ISBN 978-0-313-34851-8.
^ ^a ^b Miller, David (2011). Child and Adolescent Suicidal Behavior: School-Based Prevention, Assessment, and Intervention. p. 46. ISBN 978-1-60623-997-1.
^ Chang, Kenneth (25 august 2008). „In Salmonella Attack, Taking One for the Team”. New York Times.
^ Tofilski,Adam; Couvillon, MJ;Evison, SEF; Helantera, H; Robinson, EJH; Ratnieks, FLW (2008). „Preemptive Defensive Self-Sacrifice by Ant Workers” (PDF). The American Naturalist. 172 (5): E239–E243. doi:10.1086/591688. PMID 18928332.
^ Larry O'Hanlon (10 d.Hr.). „Animal Suicide Sheds Light on Human Behavior”. Discovery News.
^ <Please add first missing authors to populate metadata.>. „Life In The Undergrowth”. BBC.
^ Bordereau, C; Robert, A.; Van Tuyen, V.; Peppuy, A. (August, 1997). „Suicidal defensive behaviour by frontal gland dehiscence in Globitermes sulphureus Haviland soldiers (Isoptera)”. Insectes Sociaux. Birkhäuser Basel. 44 (3): 289. doi:10.1007/s000400050049. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Nobel, Justin (Mar. 19, 2010). „Do Animals Commit Suicide? A Scientific Debate”. Time. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Stoff, David; Mann, J. John (1997). „Suicide Research”. Annals of the New York Academy of Sciences. Annals of the New York Academy of Sciences. 836 (Neurobiology of Suicide, The : From the Bench to the Clinic): 1–11. Bibcode:1997NYASA.836....1S. doi:10.1111/j.1749-6632.1997.tb52352.x.
^ Hall 1987, p.282
^ "Jonestown Audiotape Primary Project." Alternative Considerations of Jonestown and Peoples Temple. San Diego State University.Arhivat la ianuarie 2011 la WebCite
^ "1978:Leaves 900 Dead". Retrieved 9 November 2011.
^ John Toland, The Rising Sun: The Decline and Fall of the Japanese Empire 1936–1945, Random House, 1970, p. 519
^ Suicide and Self-Starvation, Terence M. O'Keeffe, Philosophy, Vol. 59, No. 229 (Jul., 1984), pp. 349–363
^ Watson, Bruce (2007). Exit Rommel: The Tunisian Campaign, 1942–43. Stackpole Books. p. 170. ISBN 978-0-8117-3381-6.

Legături externe

Institutul național de criminologie - Abordarea psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței, Analiză documentară
De la Brutus, la Hitler. Poveștile politicienilor care s-au sinucis, 21 iunie 2012, Sorin Breazu, Evenimentul zilei
Cine sunt POLITICIENII români care s-au SINUCIS!, 21 iunie 2012, Andrei Stanca, România liberă
De ce se sinucideau bucurestenii acum un secol?, 10 iulie 2004, Evenimentul zilei

Acest articol despre psihologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !

Format:Legătură AB

[Hawton2009-1] Hawton K, van Heeringen K (2009). „Suicide”. Lancet. 373 (9672): 1372–81. doi:10.1016/S0140-6736(09)60372-X. PMID 19376453.

[Var2012-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m Värnik, P (2012 Mar). „Suicide in the world”. International journal of environmental research and public health. 9 (3): 760–71. doi:10.3390/ijerph9030760. PMC 3367275 . PMID 22690161. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[3] Meier, Marshall B. Clinard, Robert F. (2008). Sociology of deviant behavior (ed. 14th ed.). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 169. ISBN 978-0-495-81167-1. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[4] Bertolote JM, Fleischmann A (2002). „Suicide and psychiatric diagnosis: a worldwide perspective”. World Psychiatry. 1 (3): 181–5. PMC 1489848 . PMID 16946849.

[5] „Indian woman commits sati suicide”. Bbc.co.uk. 7 august 2002. Accesat în 26 august 2010.

[6] Aggarwal, N (2009). „Rethinking suicide bombing”. Crisis. 30 (2): 94–7. doi:10.1027/0227-5910.30.2.94. PMID 19525169.

[7] Stedman's medical dictionary (ed. 28th ed.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. 2006. ISBN 978-0-7817-3390-8. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[Krug2002-8] Krug, Etienne (2002). World Report on Violence and Health (Vol. 1). Genève: World Health Organization. p. 185. ISBN 978-92-4-154561-7.

[Gullota2002-9] Gullota, edited by Thomas P. (2002). The encyclopedia of primary prevention and health promotion. New York: Kluwer Academic/Plenum. p. 1112. ISBN 978-0-306-47296-1.

[10] Karch, DL (2011 Aug 26). „Surveillance for violent deaths—National Violent Death Reporting System, 16 states, 2008”. Morbidity and mortality weekly report. Surveillance summaries (Washington, D.C. : 2002). 60 (10): 1–49. PMID 21866088. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Hawton2012-11] Hawton, K (2012 Jun 23). „Self-harm and suicide in adolescents”. Lancet. 379 (9834): 2373–82. doi:10.1016/S0140-6736(12)60322-5. PMID 22726518. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Drug2011-12] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Vijayakumar, L (2011 May). „Substance use and suicide”. Current opinion in psychiatry. 24 (3): 197–202. doi:10.1097/YCO.0b013e3283459242. PMID 21430536. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[EB2011-13] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v Chang, B (2011 Sep). „The depressed patient and suicidal patient in the emergency department: evidence-based management and treatment strategies”. Emergency medicine practice. 13 (9): 1–23; quiz 23–4. PMID 22164363. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[14] Simpson, G (2007 Dec). „Suicidality in people surviving a traumatic brain injury: prevalence, risk factors and implications for clinical management”. Brain injury : [BI]. 21 (13–14): 1335–51. doi:10.1080/02699050701785542. PMID 18066936. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Miller_393–408-15] Miller, M (2012 Apr). „Suicide mortality in the United States: the importance of attending to method in understanding population-level disparities in the burden of suicide”. Annual review of public health. 33: 393–408. doi:10.1146/annurev-publhealth-031811-124636. PMID 22224886. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[16] Qin P, Agerbo E, Mortensen PB (2003). „Suicide risk in relation to socioeconomic, demographic, psychiatric, and familial factors: a national register-based study of all suicides in Denmark, 1981–1997”. Am J Psychiatry. 160 (4): 765–72. doi:10.1176/appi.ajp.160.4.765. PMID 12668367.

[17] Gilliland, Richard K. James, Burl E. Crisis intervention strategies (ed. 7th ed.). Belmont, CA: Brooks/Cole. p. 215. ISBN 978-1-111-18677-7. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[Brent2008-18] Brent, DA (2008 Jun). „Familial transmission of suicidal behavior”. The Psychiatric clinics of North America. 31 (2): 157–77. doi:10.1016/j.psc.2008.02.001. PMC 2440417 . PMID 18439442. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Martyr2009-19] Rozanov, V (2012 Jul). „Suicide among war veterans”. International journal of environmental research and public health. 9 (7): 2504–19. doi:10.3390/ijerph9072504. PMC 3407917 . PMID 22851956. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[University_of_Manchester_Centre_for_Mental_Health_and_Risk-20] University of Manchester Centre for Mental Health and Risk. „The National Confidential Inquiry into Suicide and Homicide by People with Mental Illness” (PDF). Accesat în 25 iulie 2012.

[Che2012-21] Chehil, Stan Kutcher, Sonia (2012). Suicide Risk Management A Manual for Health Professionals (ed. 2nd ed.). Chicester: John Wiley & Sons. pp. 30–33. ISBN 978-1-119-95311-1. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[22] Bertolote, JM (2004). „Psychiatric diagnoses and suicide: revisiting the evidence”. Crisis. 25 (4): 147–55. PMID 15580849.

[Lancet09-23] van Os J, Kapur S. Schizophrenia. Lancet. 2009;374(9690):635–45. doi:10.1016/S0140-6736(09)60995-8. PMID 19700006.

[Tint2010-24] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Tintinalli, Judith E. (2010). Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide (Emergency Medicine (Tintinalli)). New York: McGraw-Hill Companies. pp. 1940–1946. ISBN 0-07-148480-9.

[25] Whitlock J, Knox KL (2007). „The relationship between self-injurious behavior and suicide in a young adult population”. Arch Pediatr Adolesc Med. 161 (7): 634–40. doi:10.1001/archpedi.161.7.634. PMID 17606825.

[Pir1998-26] Pirkis, J (1998 Dec). „Suicide and recency of health care contacts. A systematic review”. The British journal of psychiatry : the journal of mental science. 173: 462–74. PMID 9926074. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[27] Luoma, JB (2002 Jun). „Contact with mental health and primary care providers before suicide: a review of the evidence”. The American Journal of Psychiatry. 159 (6): 909–16. PMID 12042175. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[28] Perrotto, Jerome D. Levin, Joseph Culkin, Richard S. (2001). Introduction to chemical dependency counseling. Northvale, N.J.: Jason Aronson. pp. 150–152. ISBN 978-0-7657-0289-0.

[Fadem2004-29] Fadem, Barbara (2004). Behavioral science in medicine. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. p. 217. ISBN 978-0-7817-3669-5.

[Youssef2008-30] Youssef NA, Rich CL (2008). „Does acute treatment with sedatives/hypnotics for anxiety in depressed patients affect suicide risk? A literature review”. Ann Clin Psychiatry. 20 (3): 157–69. doi:10.1080/10401230802177698. PMID 18633742.

[ETOH2006-31] Sher, L (2006 Jan). „Alcohol consumption and suicide”. QJM : monthly journal of the Association of Physicians. 99 (1): 57–61. doi:10.1093/qjmed/hci146. PMID 16287907. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[32] Darke S, Ross J (2002). „Suicide among heroin users: rates, risk factors and methods”. Addiction. 97 (11): 1383–94. doi:10.1046/j.1360-0443.2002.00214.x. PMID 12410779.

[33] Darke, S (2008 May). „Major physical and psychological harms of methamphetamine use”. Drug and alcohol review. 27 (3): 253–62. doi:10.1080/09595230801923702. PMID 18368606. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[34] Jr, Frank J. Ayd, (2000). Lexicon of psychiatry, neurology, and the neurosciences (ed. 2nd ed.). Philadelphia [u.a.]: Lippincott Williams & Wilkins. p. 256. ISBN 978-0-7817-2468-5. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[Hughes2008-35] Hughes, JR (2008 Dec 1). „Smoking and suicide: a brief overview”. Drug and alcohol dependence. 98 (3): 169–78. doi:10.1016/j.drugalcdep.2008.06.003. PMID 18676099. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[36] Pallanti, Stefano; Rossi, Nicolò Baldini; Hollander, Eric (2006). „11. Pathological Gambling”. În Hollander, Eric; Stein, Dan J. Clinical manual of impulse-control disorders. American Psychiatric Pub. p. 253. ISBN 978-1-58562-136-1.

[Oliv2008-37] Oliveira, MP (2008 Jun). „[Pathological gambling and its consequences for public health]”. Revista de saude publica. 42 (3): 542–9. PMID 18461253. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[38] Hansen, M (2008 Jan 17). „[Gambling and suicidal behaviour]”. Tidsskrift for den Norske laegeforening : tidsskrift for praktisk medicin, ny raekke. 128 (2): 174–6. PMID 18202728. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[39] Manthorpe, J (2010 Dec). „Suicide in later life: public health and practitioner perspectives”. International journal of geriatric psychiatry. 25 (12): 1230–8. doi:10.1002/gps.2473. PMID 20104515. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[40] Simpson GK, Tate RL (2007). „Preventing suicide after traumatic brain injury: implications for general practice”. Med. J. Aust. 187 (4): 229–32. PMID 17708726.

[Ang2012-41] Anguiano, L (2012 Jul–Aug). „A literature review of suicide in cancer patients”. Cancer nursing. 35 (4): E14–26. doi:10.1097/NCC.0b013e31822fc76c. PMID 21946906. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[42] Yip, edited by Paul S.F. (2008). Suicide in Asia : causes and prevention. Hong Kong: Hong Kong University Press. p. 11. ISBN 9789622099432. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)

[43] Ribeiro, JD (2012 Feb). „Sleep problems outperform depression and hopelessness as cross-sectional and longitudinal predictors of suicidal ideation and behavior in young adults in the military”. Journal of Affective Disorders. 136 (3): 743–50. doi:10.1016/j.jad.2011.09.049. PMID 22032872. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[44] Bernert, RA (2005 Sep). „Suicidality and sleep disturbances”. Sleep. 28 (9): 1135–41. PMID 16268383. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Joiner2005-45] Joiner TE, Jr (2005). „The psychology and neurobiology of suicidal behavior”. Annual review of psychology. 56: 287–314. doi:10.1146/annurev.psych.56.091103.070320. PMID 15709937.

[Van2011-46] Van Orden, K (2011 Jun). „Suicides in late life”. Current psychiatry reports. 13 (3): 234–41. doi:10.1007/s11920-011-0193-3. PMC 3085020 . PMID 21369952. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Religion2009-47] Koenig, HG (2009 May). „Research on religion, spirituality, and mental health: a review”. Canadian journal of psychiatry. Revue canadienne de psychiatrie. 54 (5): 283–91. PMID 19497160. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Islam2006-48] Lester, D (2006). „Suicide and islam”. Archives of suicide research : official journal of the International Academy for Suicide Research. 10 (1): 77–97. doi:10.1080/13811110500318489. PMID 16287698.

[Cox2012-49] Cox, William T. L.; Abramson, Lyn Y.; Devine, Patricia G.; Hollon, Steven D. (2012). „Stereotypes, Prejudice, and Depression: The Integrated Perspective”. Perspectives on Psychological Science. 7 (5): 427–449. doi:10.1177/1745691612455204.

[50] Wegman, HL (2009 Oct). „A meta-analytic review of the effects of childhood abuse on medical outcomes in adulthood”. Psychosomatic Medicine. 71 (8): 805–12. doi:10.1097/PSY.0b013e3181bb2b46. PMID 19779142. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[51] Oswald, SH (2010 Jun). „History of maltreatment and mental health problems in foster children: a review of the literature”. Journal of pediatric psychology. 35 (5): 462–72. doi:10.1093/jpepsy/jsp114. PMID 20007747. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[52] Confer, Jaime C. (1 ianuarie 2010). „Evolutionary psychology: Controversies, questions, prospects, and limitations”. American Psychologist. 65 (2): 110–126. doi:10.1037/a0018413. PMID 20141266.

[Stark2011-53] Stark, CR (2011). „A conceptual model of suicide in rural areas”. Rural and remote health. 11 (2): 1622. PMID 21702640.

[54] Daly, Mary (Sept 2012). „Relative Status and Well-Being: Evidence from U.S. Suicide Deaths” (PDF). Federal Reserve Bank of San Francisco Working Paper Series. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[55] Lerner, George (Jan 5,2010). „Activist: Farmer suicides in India linked to debt, globalization”. CNN World. Accesat în 13 February 2013. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[56] Law, S (2008 Feb). „Suicide in China: unique demographic patterns and relationship to depressive disorder”. Current psychiatry reports. 10 (1): 80–6. PMID 18269899. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Boh2012-57] Bohanna, I (2012). „Media guidelines for the responsible reporting of suicide: a review of effectiveness”. Crisis. 33 (4): 190–8. doi:10.1027/0227-5910/a000137. PMID 22713977.

[Yip2012-58] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Yip, PS (2012 Jun 23). „Means restriction for suicide prevention”. Lancet. 379 (9834): 2393–9. doi:10.1016/S0140-6736(12)60521-2. PMID 22726520. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Sia2012-59] Sisask, M (2012 Jan). „Media roles in suicide prevention: a systematic review”. International journal of environmental research and public health. 9 (1): 123–38. doi:10.3390/ijerph9010123. PMC 3315075 . PMID 22470283. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[60] Stack S (2005). „Suicide in the media: a quantitative review of studies based on non-fictional stories”. Suicide Life Threat Behav. 35 (2): 121–33. doi:10.1521/suli.35.2.121.62877. PMID 15843330.

[61] Pirkis J (iulie 2009). 72X „Suicide and the media” Verificați valoarea |url= (ajutor). Psychiatry. 8 (7): 269–271. doi:10.1016/j.mppsy.2009.04.009.

[Loue2008-62] Loue, Sana (2008). Encyclopedia of aging and public health : with 19 tables. New York, NY: Springer. p. 696. ISBN 978-0-387-33753-1.

[Moody2010-63] Moody, Harry R. (2010). Aging : concepts and controversies (ed. 6th ed.). Los Angeles: Pine Forge Press. p. 158. ISBN 978-1-4129-6966-6. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[Hales2012-64] Hales, edited by Robert I. Simon, Robert E. The American Psychiatric Publishing textbook of suicide assessment and management (ed. 2nd ed.). Washington, DC: American Psychiatric Pub. p. 714. ISBN 978-1-58562-414-0.

[65] tor, Tarek Sobh, (2010). Innovations and advances in computer sciences and engineering (ed. Online-Ausg.). Dordrecht: Springer Verlag. p. 503. ISBN 978-90-481-3658-2.

[66] Eliason, S (2009). „Murder-suicide: a review of the recent literature”. The journal of the American Academy of Psychiatry and the Law. 37 (3): 371–6. PMID 19767502.

[67] Smith, William Kornblum in collaboration with Carolyn D. Sociology in a changing world (ed. 9e [9th ed].). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 27. ISBN 978-1-111-30157-6.

[68] Campbell, Robert Jean (2004). Campbell's psychiatric dictionary (ed. 8th ed.). Oxford: Oxford University Press. p. 636. ISBN 978-0-19-515221-0. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[69] Veatch, ed. by Robert M. (1997). Medical ethics (ed. 2. ed.). Sudbury, Mass. [u.a.]: Jones and Bartlett. p. 292. ISBN 978-0-86720-974-7.

[70] Gutman, Yisrael (1998). Anatomy of the Auschwitz death camp (ed. 1st pbk. ed.). Bloomington: Publ. in association with the United States Holocaust Memorial Museum, Washington, D.C. by Indiana University Press. p. 400. ISBN 978-0-253-20884-2. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[71] Ajdacic-Gross V; Weiss MG; Ring M; et al. (2008). „Methods of suicide: international suicide patterns derived from the WHO mortality database”. Bull. World Health Organ. 86 (9): 726–32. doi:10.2471/BLT.07.043489. PMC 2649482 . PMID 18797649.

[72] Ajdacic-Gross, Vladeta, et al."Methods of suicide: international suicide patterns derived from the WHO mortality database"PDF (267 KB). Bulletin of the World Health Organization 86 (9): 726–732. September 2008. Accessed 2 August 2011.Archived 2 August 2011. Seehtml version. The data can be seen here [1]

[73] O'Connor, Rory C.; Platt, Stephen; Gordon, Jacki, ed. (1 iunie 2011). International Handbook of Suicide Prevention: Research, Policy and Practice. John Wiley and Sons. p. 34. ISBN 978-1-119-99856-3.

[74] Gunnell D, Eddleston M, Phillips MR, Konradsen F (2007). „The global distribution of fatal pesticide self-poisoning: systematic review”. BMC Public Health. 7: 357. doi:10.1186/1471-2458-7-357. PMC 2262093 . PMID 18154668.

[75] Geddes, John. Psychiatry (ed. 4th ed.). Oxford: Oxford University Press. p. 62. ISBN 978-0-19-923396-0. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[USStats2005-76] „U.S. Suicide Statistics (2005)”. Accesat în 24 martie 2008.

[77] Eshun, edited by Sussie (2009). Culture and mental health sociocultural influences, theory, and practice. Chichester, U.K.: Wiley-Blackwell. p. 301. ISBN 9781444305814.

[WRVp196-78] Krug, Etienne (2002). World Report on Violence and Health, Volume 1. Genève: World Health Organization. p. 196. ISBN 9789241545617. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)

[79] (editor), Diego de Leo (2001). Suicide and euthanasia in older adults : a transcultural journey. Toronto: Hogrefe & Huber. p. 121. ISBN 9780889372511.

[80] Pjevac, M (2012 Oct). „Neurobiology of suicidal behaviour”. Psychiatria Danubina. 24 Suppl 3: S336–41. PMID 23114813. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[81] Sher, L (2011). „The role of brain-derived neurotrophic factor in the pathophysiology of adolescent suicidal behavior”. International journal of adolescent medicine and health. 23 (3): 181–5. PMID 22191181.

[82] Sher, L (2011 May). „Brain-derived neurotrophic factor and suicidal behavior”. QJM : monthly journal of the Association of Physicians. 104 (5): 455–8. doi:10.1093/qjmed/hcq207. PMID 21051476. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Dwi2012-83] Dwivedi, Yogesh (2012). The neurobiological basis of suicide. Boca Raton, FL: Taylor & Francis/CRC Press. p. 166. ISBN 978-1-4398-3881-5.

[84] Stein, edited by George (2007). Seminars in general adult psychiatry (ed. 2. ed.). London: Gaskell. p. 145. ISBN 978-1-904671-44-2.

[85] Autry, AE (2009 Nov 1). „Epigenetics in suicide and depression”. Biological Psychiatry. 66 (9): 812–3. doi:10.1016/j.biopsych.2009.08.033. PMC 2770810 . PMID 19833253. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[WHO2012-86] „Suicide prevention”. WHO Sites: Mental Health. World Health Organization. Aug 31,2012. Accesat în 2013-01-13. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[87] Sakinofsky, I (2007 Jun). „The current evidence base for the clinical care of suicidal patients: strengths and weaknesses”. Canadian Journal of Psychiatry. 52 (6 Suppl 1): 7S–20S. PMID 17824349. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[88] „Suicide”. The United States Surgeon General. Accesat în 4 septembrie 2011.

[89] Robinson, J (2011 Jan). „Preventing suicide in young people: systematic review”. The Australian and New Zealand journal of psychiatry. 45 (1): 3–26. doi:10.3109/00048674.2010.511147. PMID 21174502. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[90] Fässberg, MM (2012 Mar). „A systematic review of social factors and suicidal behavior in older adulthood”. International journal of environmental research and public health. 9 (3): 722–45. doi:10.3390/ijerph9030722. PMC 3367273 . PMID 22690159. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[91] Williams, SB (2009 Apr). „Screening for child and adolescent depression in primary care settings: a systematic evidence review for the US Preventive Services Task Force”. Pediatrics. 123 (4): e716–35. doi:10.1542/peds.2008-2415. PMID 19336361. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[92] Horowitz, LM (2009 Oct). „Suicide screening in schools, primary care and emergency departments”. Current Opinion in Pediatrics. 21 (5): 620–7. doi:10.1097/MOP.0b013e3283307a89. PMC 2879582 . PMID 19617829. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[93] Paris, J (iunie 2004). „Is hospitalization useful for suicidal patients with borderline personality disorder?”. Journal of personality disorders. 18 (3): 240–7. doi:10.1521/pedi.18.3.240.35443. PMID 15237044.

[94] Goodman, M (2012 Feb). „Suicidal risk and management in borderline personality disorder”. Current psychiatry reports. 14 (1): 79–85. doi:10.1007/s11920-011-0249-4. PMID 22113831. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Can2010-95] Canadian Agency for Drugs and Technologies in Health, (CADTH) (2010). „Dialectical behaviour therapy in adolescents for suicide prevention: systematic review of clinical-effectiveness”. CADTH technology overviews. 1 (1): e0104. PMC 3411135 . PMID 22977392.

[96] Stoffers, JM (2012 Aug 15). „Psychological therapies for people with borderline personality disorder”. Cochrane database of systematic reviews (Online). 8: CD005652. doi:10.1002/14651858.CD005652.pub2. PMID 22895952. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[97] Hetrick, SE (2012 Nov 14). „Newer generation antidepressants for depressive disorders in children and adolescents”. Cochrane database of systematic reviews (Online). 11: CD004851. doi:10.1002/14651858.CD004851.pub3. PMID 23152227. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[98] Baldessarini, RJ (2003). „Lithium treatment and suicide risk in major affective disorders: update and new findings”. The Journal of clinical psychiatry. 64 Suppl 5: 44–52. PMID 12720484.

[99] Cipriani, A (2005 Oct). „Lithium in the prevention of suicidal behavior and all-cause mortality in patients with mood disorders: a systematic review of randomized trials”. The American Journal of Psychiatry. 162 (10): 1805–19. doi:10.1176/appi.ajp.162.10.1805. PMID 16199826. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[100] „WHO Disease and injury country estimates”. World Health Organization. 2009.

[101] „Deaths estimates for 2008 by cause for WHO Member States”. World Health Organization. Accesat în 10 februarie 2013.

[102] Haney, EM (2012 Mar). „Suicide Risk Factors and Risk Assessment Tools: A Systematic Review”. PMID 22574340. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[China2009-103] Weiyuan, C (2009 Dec). „Women and suicide in rural China”. Bulletin of the World Health Organization. 87 (12): 888–9. doi:10.2471/BLT.09.011209. PMC 2789367 . PMID 20454475. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Sue2012-104] Sue, David Sue, Derald Wing Sue, Diane Sue, Stanley. Understanding abnormal behavior (ed. Tenth ed., [student ed.]). Belmont, CA: Wadsworth/Cengage Learning. p. 255. ISBN 978-1-111-83459-3.

[Pit2012-105] Pitman, A (2012 Jun 23). „Suicide in young men”. Lancet. 379 (9834): 2383–92. doi:10.1016/S0140-6736(12)60731-4. PMID 22726519. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[106] Szasz, Thomas (1999). Fatal freedom : the ethics and politics of suicide. Westport, Conn.: Praeger. p. 11. ISBN 978-0-275-96646-1.

[Maris2000-107] Maris, Ronald (2000). Comprehensive textbook of suicidology. New York [u.a.]: Guilford Press. pp. 97–103. ISBN 978-1-57230-541-0.

[108] Dickinson, Michael R. Leming, George E. Understanding dying, death, and bereavement (ed. 7th ed.). Belmont, CA: Wadsworth Cengage Learning. p. 290. ISBN 978-0-495-81018-6. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[109] Durkheim's Suicide : a century of research and debate (ed. 1. publ.). London [u.a.]: Routledge. 2000. p. 69. ISBN 978-0-415-20582-5. |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor)

[Maris540-110] Maris, Ronald (2000). Comprehensive textbook of suicidology. New York [u.a.]: Guilford Press. p. 540. ISBN 978-1-57230-541-0.

[McL2007-111] McLaughlin, Columba (2007). Suicide-related behaviour understanding, caring and therapeutic responses. Chichester, England: John Wiley & Sons. p. 24. ISBN 978-0-470-51241-8.

[112] White, Tony (2010). Working with suicidal individuals : a guide to providing understanding, assessment and support. London: Jessica Kingsley Publishers. p. 12. ISBN 978-1-84905-115-6.

[113] Paperno, Irina (1997). Suicide as a cultural institution in Dostoevsky's Russia. Ithaca: Cornell university press. p. 60. ISBN 978-0-8014-8425-4.

[114] .], David Lanham ... [et (2006). Criminal laws in Australia. Annandale, N.S.W.: The Federation Press. p. 229. ISBN 978-1-86287-558-6.

[115] Duffy, Michael Costa, Mark (1991). Labor, prosperity and the nineties : beyond the bonsai economy (ed. 2nd ed.). Sydney: Federation Press. p. 315. ISBN 978-1-86287-060-4. Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[116] Quill, Constance E. Putnam ; foreword by Timothy E. (2002). Hospice or hemlock? : searching for heroic compassion. Westport, Conn.: Praeger. p. 143. ISBN 978-0-89789-921-5.

[117] Holt, Gerry."When suicide was illegal". BBC News. 3 August 2011. Accessed 11 August 2011.

[guardian_style-118] „Guardian & Observer style guide”. Guardian website. The Guardian. Accesat în 29 noiembrie 2011.

[119] Srivastava, editors, Nitish Dogra, Sangeet. Climate change and disease dynamics in India. New Delhi: The Energy and Resources Institute. p. 256. ISBN 978-81-7993-412-8.

[120] "German politician Roger Kusch helped elderly woman to die"Times Online July 2, 2008

[pmid17649899-121] Appel, JM (2007). „A Suicide Right for the Mentally Ill? A Swiss Case Opens a New Debate”. Hastings Center Report. 37 (3): 21–23. doi:10.1353/hcr.2007.0035. PMID 17649899.

[122] „Chapter 127.800–995 The Oregon Death with Dignity Act”. Oregon State Legislature.

[123] „Chapter 70.245 RCW, The Washington death with dignity act”. Washington State Legislature.

[124] Dr. Ronald Roth, D.Acu. „Suicide & Euthanasia – a Biblical Perspective”. Acu-cell.com. Accesat în 6 mai 2009.

[125] „Norman N. Holland, Literary Suicides: A Question of Style”. Clas.ufl.edu. Accesat în 6 mai 2009.

[126] „Catechism of the Catholic Church – PART 3 SECTION 2 CHAPTER 2 ARTICLE 5”. Scborromeo.org. 1 iunie 1941. Accesat în 6 mai 2009.

[127] „Catechism of the Catholic Church – PART 3 SECTION 2 CHAPTER 2 ARTICLE 5”. Scborromeo.org. 1 iunie 1941. Accesat în 6 mai 2009.

[128] „The Bible and Suicide”. Religioustolerance.org. Accesat în 6 mai 2009.

[129] „Euthanasia and Judaism: Jewish Views of Euthanasia and Suicide”. ReligionFacts.com. Accesat în 16 septembrie 2008.

[130] Hindu Website. Hinduism and suicide

[hindu-131] „Hinduism –Euthanasia and Suicide”. BBC. 25 august 2009.

[StanfordSuicide-132] „Suicide (Stanford Encyclopedia of Philosophy)”. Plato.stanford.edu. Accesat în 6 mai 2009.

[133] Kant, Immanuel. (1785) Kant: The Metaphysics of Morals, M. Gregor (trans.), Cambridge: Cambridge University Press, 1996. ISBN 978-0-521-56673-5. p177.

[134] Safranek John P (1998). „Autonomy and Assisted Suicide: The Execution of Freedom”. The Hastings Center Report. 28 (4): 33.

[135] Raymond Whiting: A natural right to die: twenty-three centuries of debate, pp. 13–17; Praeger (2001) ISBN 0-313-31474-8

[136] Wesley J. Smith, Death on Demand: The assisted-suicide movement sheds its fig leaf, The Weekly Standard, June 5, 2007

[137] „The Suicide”. The Walters Art Museum.

[ozawa-desilva-138] Ozawa-de Silva, C (2008 Dec). „Too lonely to die alone: internet suicide pacts and existential suffering in Japan”. Culture, medicine and psychiatry. 32 (4): 516–51. doi:10.1007/s11013-008-9108-0. PMID 18800195. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Dur2011-139] Durkee, T (2011 Oct). „Internet pathways in suicidality: a review of the evidence”. International journal of environmental research and public health. 8 (10): 3938–52. doi:10.3390/ijerph8103938. PMC 3210590 . PMID 22073021. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[Robinson2012-140] Robinson, edited by David Picard, Mike. Emotion in motion : tourism, affect and transformation. Farnham, Surrey: Ashgate. p. 176. ISBN 978-1-4094-2133-7.

[141] Robinson, ed. by Peter (2010). Research themes for tourism. Oxfordshire [etc.]: CABI. p. 172. ISBN 978-1-84593-684-6.

[Dennis2008-142] Dennis, Richard (2008). Cities in modernity : representations and productions of metropolitan space, 1840 – 1930 (ed. Repr.). Cambridge [u.a.]: Cambridge Univ. Press. p. 20. ISBN 978-0-521-46841-1.

[McDougall2010-143] McDougall, Tim (2010). Helping children and young people who self-harm : an introduction to self-harming and suicidal behaviours for health professionals. Abingdon, Oxon: Routledge. p. 23. ISBN 978-0-415-49913-2.

[Bateson2008-144] Bateson, John (2008). Building hope : leadership in the nonprofit world. Westport, Conn.: Praeger. p. 180. ISBN 978-0-313-34851-8.

[Miller2011-145] Miller, David (2011). Child and Adolescent Suicidal Behavior: School-Based Prevention, Assessment, and Intervention. p. 46. ISBN 978-1-60623-997-1.

[146] Chang, Kenneth (25 august 2008). „In Salmonella Attack, Taking One for the Team”. New York Times.

[147] Tofilski,Adam; Couvillon, MJ;Evison, SEF; Helantera, H; Robinson, EJH; Ratnieks, FLW (2008). „Preemptive Defensive Self-Sacrifice by Ant Workers” (PDF). The American Naturalist. 172 (5): E239–E243. doi:10.1086/591688. PMID 18928332.

[148] Larry O'Hanlon (10 d.Hr.). „Animal Suicide Sheds Light on Human Behavior”. Discovery News.

[149] <Please add first missing authors to populate metadata.>. „Life In The Undergrowth”. BBC.

[150] Bordereau, C; Robert, A.; Van Tuyen, V.; Peppuy, A. (August, 1997). „Suicidal defensive behaviour by frontal gland dehiscence in Globitermes sulphureus Haviland soldiers (Isoptera)”. Insectes Sociaux. Birkhäuser Basel. 44 (3): 289. doi:10.1007/s000400050049. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[151] Nobel, Justin (Mar. 19, 2010). „Do Animals Commit Suicide? A Scientific Debate”. Time. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[152] Stoff, David; Mann, J. John (1997). „Suicide Research”. Annals of the New York Academy of Sciences. Annals of the New York Academy of Sciences. 836 (Neurobiology of Suicide, The : From the Bench to the Clinic): 1–11. Bibcode:1997NYASA.836....1S. doi:10.1111/j.1749-6632.1997.tb52352.x.

[153] Hall 1987, p.282

[tape-154] "Jonestown Audiotape Primary Project." Alternative Considerations of Jonestown and Peoples Temple. San Diego State University.Arhivat la ianuarie 2011 la WebCite

[155] "1978:Leaves 900 Dead". Retrieved 9 November 2011.

[156] John Toland, The Rising Sun: The Decline and Fall of the Japanese Empire 1936–1945, Random House, 1970, p. 519

[Philosophy59OKeeffe-157] Suicide and Self-Starvation, Terence M. O'Keeffe, Philosophy, Vol. 59, No. 229 (Jul., 1984), pp. 349–363

[158] Watson, Bruce (2007). Exit Rommel: The Tunisian Campaign, 1942–43. Stackpole Books. p. 170. ISBN 978-0-8117-3381-6.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]

[63]

[64]

[65]

[66]

[67]

[68]

[69]

[70]

[71]

[72]

[73]

[74]

[75]

[76]

[77]

[78]

[79]

[80]

[81]

[82]

[83]

[84]

[85]

[86]

[87]

[88]

[89]

[90]

[91]

[92]

[93]

[94]

[95]

[96]

[97]

[98]

[99]

[100]