Trapezul (roi deschis)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Trapezul
Trapezium
Theta1 Orionis
θ1 Ori
Trapezium cluster optical and infrared comparison.jpg
Roiul Trapezul fotografiat în lumină vizibilă (în stânga) și în infraroșu (în dreapta), de la Hubble. NASA photo
Date de observație
Epoca J2000.0
Tipul obiectului roi deschis
Ascensie dreaptă (α) 05h 35,4m
Declinație (δ) −05° 27′
Distanță 1.344±20 a.l.
(412[1] pc)
Magnitudine
aparentă
(V)
4.0
Dimensiune aparentă 47 secunde de arc
Constelație Orion
Caracteristici fizice
Masă circa 15-30 M
Dimensione 10 al
Magnitudine absolută
Coloare (B-V)
Descoperit
Descoperit de Galileo Galilei
Data 1617
Nr. catalog

Roiul Trapezul (denumit și Trapezium, iar uneori Trapezul din Orion este cunoscut sub denumirea sa Bayer Theta 1 Orionis (în română Theta 1 din Orion, abreviat θ 1 Ori), este un roi deschis de stele compact situat în centrul nebuloasei Orion, din constelația Orion. A fost descoperit de Galileo Galilei. La 4 februarie 1617, el a desenat trei dintre stelele roiului (A, C și D), dar nu a văzut nebulozitatea înconjurătoare.[2][3][4] A patra componentă (B) a fost identificată de către mai mulți observatori, în 1673, iar mai multe alte componente au fost descoperite după aceea, până la un total de opt în 1888. Mai târziu, mai multe din aceste stele s-au dovedit binare. Telescoapele astronomilor amatori pot să discearnă cu ușurință, șase dintre ele.[5]

Trapezul este un roi relativ tânăr care s-a format direct pornind de la nebuloasa părinte. Cele cinci stele cele mai strălucitoare fac circa 15-30 de mase solare. Ele sunt situate în interiorul unui volum cu diametrul de 1,5 ani-lumină și sunt la originea esențialului iluminării nebuloasei înconjurătoare. Trapezul ar putea face parte din mai vastul Roi din Nebuloasa Orion, un grup de vreo 2.000 de stele în interiorul unui volum cu diametrul de 20 de ani-lumină.

Roiul este ușor identificabil în asterismul format de patru stele relativ strălucitoare. Aceste patru stele sunt adesea numite A, B, C și D în ordinea ascensiei drepte crescătoare. Cea mai strălucitoare dintre cele patru stele este [[Theta1 Orionis C]], cu o magnitudine aparentă de 5,13. A și B sunt amândouă stele binare cu eclipse.

Imaginile în infraroșu ale roiului Trapezul sunt mai apte să pătrundă norii de praf înconjurători, și au scos în evidență numeroase alte componente stelare. Circa jumătate dintre stelele roiului posedă discuri circumstelare în evaporare, care sunt precursori probabili ai formării planetare. În plus, au fost reperate pitice cenușii și stele fugare.

O posibilă gaură neagră[modificare | modificare sursă]

Un document din 2012 sugerează că o gaură neagră intermediară, cu o masă de peste 100 de ori mai mare decât cea a Soarelui, ar pute fi prezentă în Trapez; aceasta ar putea explica dispersia cu viteză mare a stelelor roiului.

Listă a stelelor membre[modificare | modificare sursă]

Asterismul Trapezului este compus din următoarele stele[6] :

  • Theta 1 Orionis A[7]: (A1+A3)+A2
  • Theta1 Orionis B[8]: (B1+B5)+B3+B2+B4
  • Theta1 Orionis C[9]: C1+C2
  • Theta1 Orionis D[10]: D1+D2
  • Theta1 Orionis E
  • Theta1 Orionis F dublă
  • Theta1 Orionis G
  • Theta1 Orionis H: Parenago 1866 + 1867
  • Gaură neagră intermediară (?)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reid, M. J.; et al. (). „Trigonometric Parallaxes of Massive Star Forming Regions: VI. Galactic Structure, Fundamental Parameters and Non-Circular Motions”. Astrophysical Journal. 700: 137. arXiv:0902.3913Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...700..137R. doi:10.1088/0004-637X/700/1/137. 
  2. ^ Galileo Galilei: Siderius Nuncius, Venise, 1610. English Translation published at Bard College, Hudson NY" October 9, 2003 English Translation Original Latin version
  3. ^ Tom Pope and Jim Mosher: Galilean telescope homepage" March 17, 2006 pacifier.com, "Some have expressed puzzlement that in his text Galileo does not mention the nebulosity (known in modern nomenclature as M42) enveloping these stars. ... Galileo believed, as he explains in Sidereus Nuncius, that what looks nebulous to the eye is resolved into stars by his telescope; what looks nebulous through his telescope could presumably also be resolved into stars by a still larger and more powerful telescope. Hence, a diffuse glow would be, more than anything, an indication of the limitations of his telescope and not particularly worthy of special note."
  4. ^ Tom Pope and Jim Mosher: Page on Galileo's February 4, 1617 notebook drawing of the Trapezium region, May 2, 2006 "Perhaps significantly, Galileo makes no mention of having noticed the now well-known gas cloud, M42, surrounding the Trapezium stars."www.pacifier.com
  5. ^ „The Trapezium, Theta Orionis”. Accesat în . 
  6. ^ Format:Simbad (consulté le 19 ianuarie) 2016
  7. ^ Format:Simbad (consulté le 19 ianuarie 2016).
  8. ^ Format:Simbad (consulté le 19 ianuarie 2016).
  9. ^ Format:Simbad (consulté le 19 ianuarie 2016).
  10. ^ Format:Simbad (consulté le 19 ianuarie 2016).

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Trapezul (roi deschis)