Mișcarea vestelor galbene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vestele galbene)
Mișcarea vestelor galbene
Revoluția vestelor galbene
Protestele Gilets jaunes
Parte a protestelor împotriva lui Emmanuel Macron
O demonstrație a vestelor galbene în Belfort, estul Franței
Informații generale
Perioadă

17 noiembrie 2018 – prezent
(5 ani, 4 luni, 3 săptămâni și 3 zile)

  • Prima fază: 17 noiembrie 2018 – 14 martie 2020
    1 an, 3 luni și 26 zile)
  • A doua fază: 12 septembrie 2020 – prezent
    (3 ani, 6 luni, 4 săptămâni și 1 zi)
Loc

 Franța

Stare În curs de desfășurare[6][7]
Cauze
Obiective
  • Creșterea salariului minim în Franța<
  • Încheierea măsurilor de austeritate
  • Creșterea standardelor de viață
  • Transparență și responsabilitate guvernamentală
  • Creșterea calității serviciilor guvernamentale în mediul rural
  • 42 de cerințe în total
  • Propunere constituțională pentru un referendum de inițiativă cetățenească, inclusiv inițiative constituționale, legislative, abrogative și de retragere[13]
  • Caracteristici
  • Proteste
  • Nesupunere civică
  • Anarhism colectivist
  • Blocarea traficului
  • Dezactivarea camerelor de supraveghere a traficului
  • Alte metode

    Concesii
  • Anularea taxei pe combustibil și a moratoriului de șase luni asupra modificărilor prețului motorinei și benzinei
  • Anunț că prețul tarifelor albastre Électricité de France nu va crește înainte de martie 2019
  • Eliminarea impozitului pe orele suplimentare și sporurile de sfârșit de an
  • Scăderea taxelor pe combustibil și rovinietă
  • Creșterea salarială a angajaților cu 100 de euro|parte1=Gilets jaunes
  • Părți implicate
    Gilets jaunes
    Figuri politice
    Jacline Mouraud
    Étienne Chouard[16]
    Priscillia Ludosky
    Maxime Nicolle[17]
    Éric Drouet
    Jérôme Rodrigues[18][19]
    Christophe Chalençon[20]
    François Boulo[21]

    Franța Emmanuel Macron
    Președintele Republicii Franceze Franța Édouard Philippe
    Prim-ministrul Franței (2017–2020)
    Franța Christophe Castaner
    Ministrul de Interne (2018–2020)

    Franța Jean Castex
    Prim-ministrul Franței (2020–2022)
    Franța Gérald Darmanin
    Ministrul de Interne (2020–)
    Număr
    287,710 de protestatari (apogeul, potrivit Ministerului de Interne)
    8,000 de polițiști (15 decembrie 2018: Paris)
    Victime
    Morți 11 persoane, dintre care 3 veste galbene, au murit în accidente de circulație cauzate de blocajele rutiere ale vestelor galbene în Belgia și Franța, 2 veste galbene, ambele în vârstă de peste 50 de ani, au murit în timpul demonstrațiilor din cauza unor probleme cardiace care nu au legătură cu protestele, o femeie a murit din cauza unei șoc chirurgical la spital după ce a fost lovit de o grenadă lacrimogenă în marginea unei demonstrații[23]
    Răniți 4439 (polițiști și civili)[22]

    Mișcarea vestelor galbene sau mișcarea jachetelor galbene ( Mouvement des gilets jaunes [muvmɑ̃ de ʒilɛ ʒon]) este o mișcare politică populistă, [24][25][26] pentru justiție economică [27][28]
    După ce o petiție online postată în luna mai a atras aproape un milion de semnături, demonstrațiile de masă au început pe 17 noiembrie. Protestatarii au solicitat reducerea impozitelor pe combustibili, reintroducerea impozitului de solidaritate asupra averii, creșterea salariului minim, punerea în aplicare a referendumurilor privind inițiativa cetățenilor și demisia lui Emmanuel Macron, în calitate de președinte al Franței, și cea a guvernului său.
    Mișcarea cuprinde un larg spectru politic. Potrivit unui sondaj, puțini dintre cei care protestează au votat pentru Macron în alegerile prezidențiale franceze din 2017 și mulți dintre aceștia nu au votat sau au votat candidații de extremă dreaptă sau de extremă stângă.

    Creșterea prețurilor la combustibili este cea care a declanșat demonstrațiile, iar vestele galbene de înaltă vizibilitate, pe care legea franceză le-a cerut tuturor șoferilor să le aibă în vehicule și să poarte în timpul urgențelor, au fost alese ca "un fir unificator și apel la arme". Protestele au implicat demonstrații și blocarea drumurilor și a depozitelor de combustibil. Unele proteste s-au dezvoltat în revolte majore.

    Deoarece vestele galbene sau Gilets jaunes au câștigat o atenție internațională, protestatarii din multe locuri ale lumii - unii cu nemulțumiri similare și alții cu revendicări diferite - au folosit simbolul vestei galbene.

    O demonstrație a gilets jaunes - 17 noiembrie 2018.

    Referințe[modificare | modificare sursă]

    1. ^ https://www.theguardian.com/world/2019/oct/25/protests-rage-around-the-world-hong-kong-lebanon-chile-catalonia-iraq  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
    2. ^ „Žluté vesty v Praze. KSČM svolala protest, zúčastnila se ho stovka lidí” [Yellow vests in Prague. The KSČM convened a protest, attended by a hundred people.]. iDNES.cz. . Accesat în . 
    3. ^ „Libyan 'yellow vests' accuse France and Macron of backing Tripoli assault”. The Local. . Accesat în . 
    4. ^ „El-Zakzaky: IMN Shiites protest in Lagos”. YouTube (în engleză). CoreTV News. . Accesat în . 
    5. ^ Oscan, Yusuf; Asiran, Abdullah; Altuntas, Atila (). „Yellow Vests continue protests across Europe”. Andalou Agency. Accesat în . 
    6. ^ CRISIS, Aude (). „France: Yellow Vest activists to stage two protest marches in Paris July 2”. France 24. Accesat în . 
    7. ^ "Le risque de nouveaux gilets jaunes est sérieux" alerte Christophe Bouillon”. 
    8. ^ Matamoros, Cristina Abellan (). „What are the gilets jaunes so upset about?”. Euronews. Accesat în . A rise in crude oil prices in 2018 is the first reason why fuel prices have been high this year. [...] this increase has been strongly felt by motorists. 
    9. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite local3010
    10. ^ „Same Old Elite? Macron's 'Revolution' Fails With Fed Up French”. The Globe Post. . Accesat în . 
    11. ^ Cayla, David (). Populism and Neoliberalism. Routledge. pp. 10, 41–42. ISBN 978-0367427702. 
    12. ^ Callison, William; Manfredi, Zachary, ed. (). Mutant Neoliberalism: Market Rule and Political Rupture. Fordham University Press. p. 15. ISBN 978-0823285709. 
    13. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite fr234
    14. ^ Mazoue, Aude. „Yellow Vest protests: Macron's 'risky' plan to put army on streets”. France 24. Accesat în . 
    15. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite ran231
    16. ^ LutonsContreLeFn (). „Qui est vraiment Etienne Chouard ?”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în . 
    17. ^ „Gilets jaunes. Qui est Fly Rider, dont les vidéos douteuses font un tabac sur Facebook ?”. Ouest-France (în franceză). . Accesat în . 
    18. ^ „Qui est Jérôme Rodrigues, blessé à l'œil lors de la mobilisation de Gilets jaunes à Paris ?”. Ouest-France (în franceză). . Accesat în . 
    19. ^ Willsher, Kim (). „Gilets jaunes leader hit in eye during protest 'will be disabled for life'. The Guardian. Accesat în . 
    20. ^ Houel, Jean-Charles (). „Christophe Chalençon, gilet jaune, aspire à une dictature militaire en France”. Le Club de Mediapart (în franceză). Accesat în . 
    21. ^ lepoint.fr (). „Qui est François Boulo, l'avocat porte-parole des Gilets jaunes à Rouen” (în franceză). Accesat în . [nefuncțională]
    22. ^ „Mobilisations, blessures, arrestations… un an de gilets jaunes en chiffres”. CNews (în franceză). . Accesat în . 
    23. ^ Coquaz, Vincent (). „Qui sont les 11 morts du mouvement des gilets jaunes mentionnés par Emmanuel Macron?”. Checknews. Arhivat din original la . Accesat în . 
    24. ^ "Noua linie de separare în politica occidentală"
    25. ^ „copie arhivă”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
    26. ^ Nossiter, Adam (). „Tear Gas and Water Cannons in Paris as Grass-Roots Protest Takes Aim at Macron (Published 2018)”. Accesat în – via NYTimes.com. 
    27. ^ [https://apnews.com/27ec2dd2c68646ff8ce6801b2b7f6986â
    28. ^ „Yellow vest protesters still block French traffic circles”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în .