Protestele antireformă judiciară din Israel din 2023

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protestele antireformă judiciară din Israel din 2023
Informații generale
Perioadă 7 ianuarie – 12 octombrie 2023 (9 luni și 5 zile)
Loc Israel
Stare

Încheiate

Cauze Reforma judiciară din Israel din 2023
Părți implicate
Figuri politice

Beniamin Netanyahu

Yariv Levin

Simcha Rothman
Victime
Răniți

11 protestatari,[3]

13 ofițeri de poliție (potrivit poliției)[4][5]
Arestați 290+
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Protestele antireformă judiciară din Israel din 2023 au fost o serie de proteste care au avut loc în mai multe orașe din Israel, împotriva reformei judiciare propusă de guvernul condus de actualul premier reales Beniamin Netanyahu.[6][7] Protestele au loc sâmbătă seara, în Tel Aviv și alte orașe, începând cu 7 ianuarie,[8][9][10] precum și în alte zone în timpul săptămânii.[11][12][13]

În plus, aceste proteste au atras multe reacții, atât în țară, cât și pe scena internațională.

Context[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Reforma judiciară din Israel din 2023

De la începutul crizei politice în 2018, mai multe alegeri anticipate au avut loc în urma încercărilor nereușite de a forma un guvern de coaliție. Alegerile din 2021 au fost primele care au rezultat în formarea unui guvern. Coaliția de la acel moment, care deținea majoritatea la limită (61 la 59 din totalul de 120 de locuri), s-a prăbușit în iunie 2022 după ce un membru a dezertat. La alegerile anticipate ce au urmat, guvernul condus de Yair Lapid, a fost înfrânt de o coaliție a partidelor de dreapta, condusă de fostul prim-ministru Beniamin Netanyahu,[14] care a format un nou guvern pe 29 decembrie 2022.[15]

Pe 4 ianuarie 2023, noul ministru al justiției Yariv Levin a anunțat planurile de reformă asupra justiției israelene, incluzând limitarea puterii Curții Supreme și a consilierilor legali ai guvernului, și garantarea coaliției de guvernare a unei majorități în comitetul care învestește judecătorii.[16] Ca urmare a anunțului, mai multe organizații, incluzând Ministrul Crimei și Omdim Beyachad, și-au anunțat intenția de a organiza proteste în Tel Aviv pe 7 ianuarie.[17]

Evenimente[modificare | modificare sursă]

Ianuarie[modificare | modificare sursă]

7 ianuarie[modificare | modificare sursă]

Un protest la care au participat aproximativ 20.000 de persoane a avut loc în Piața Habima din Tel Aviv pe 7 ianuarie 2023, Ayman Odeh apărând ca vorbitor invitat.[18][19] Un protest mai mic a avut loc în Haifa, la care au participat 200 de persoane.[8]

14 ianuarie[modificare | modificare sursă]

Un al doilea protest a fost organizat în Piața Habima la o săptămână după demonstrația inițială. Aproximativ 80.000 de persoane au participat la protest, în timp ce mitingurile mai mici au avut loc la Haifa și Ierusalim, numărând 2.500 și, respectiv, 3.000 de participanți.[20]

21 ianuarie[modificare | modificare sursă]

Un alt protest a urmat curând pe strada Kaplan din centrul Tel Avivului. Poliția israeliană a estimat că peste 100.000 de persoane au participat la protest, proteste mai mici având loc în orașe precum Haifa, Ierusalim și Ber Șeva.[21]

28 ianuarie[modificare | modificare sursă]

Demonstrație pe Begin Road din Tel Aviv, 28 ianuarie 2023

Un al patrulea protest a avut loc pe 28 ianuarie și pe strada Kaplan. Numărul protestatarilor din Tel Aviv a scăzut, în timp ce numărul lor a crescut în Haifa și Ierusalim.[22] În această perioadă, protestele au început să atragă atenția internațională, deoarece secretarul de stat american Anthony Blinken a vizitat Israelul și a vorbit cu Netanyahu despre reforma judiciară.[23]

Februarie[modificare | modificare sursă]

4 februarie[modificare | modificare sursă]

Un al cincilea protest a avut loc pe strada Kaplan. Haaretz a estimat că 60.000 de persoane au participat la proteste la nivel național,[24] în timp ce estimarea The Jerusalem Post includea peste 100.000 de participanți numai în Tel Aviv.[25] Protestele au avut loc în toată țara, cu mitinguri care au avut loc în orașe precum Rishon LeZion, Ness Ziona și Herzliya.[26]

11 februarie[modificare | modificare sursă]

Un al șaselea protest a avut loc pe strada Kaplan, unde fostul ministru de externe Tzipi Livni a apărut ca vorbitor invitat. Haaretz estimează că 50.000 de persoane au participat la protest, iar alte 30.000 de persoane au participat la alte proteste din țară,[27] inclusiv în Kfar Saba, Ierusalim și Haifa. Organizatorii estimează că 150.000 de persoane au participat doar la protestul din zona Kaplan.[28]

13 februarie[modificare | modificare sursă]

Pa 8 februarie, președintele comisiei pentru constituție, lege și justiție al Knesset (parlamentului israelean), Simcha Rothman, a anunțat că va vota privitor la reformele din justiție în Plenul Knesset, inclusiv o lege care acordă coaliției majoritatea în comisia de numiri judiciare, pe 13 februarie.[29] Cu o zi înainte, câțiva lideri ai protestelor, inclusiv fostul Șef al Statului Major General Moshe Ya'alon și Mișcarea pentru Guvernul Calității din Israel, și-au anunțat intenția de a organiza o grevă generală și un protest în fața clădirii Knesset la aceeași dată, care a fost considerată a fi data votului înainte de a fi făcut anunțul.[30]

Mai mult de 100.000 de persoane au participat la proteste în Ierusalim pe 13 febuarie,[11][31] în timp ce mai multe persoane din câteva sectoare economice, inclusiv doctori și muncitori în zona tech, au început o grevă.[32] În acea zi, comitetul constituției a votat cu 9 la 7 în favoarea reformelor.[33]

18 februarie[modificare | modificare sursă]

Pe 18 febuarie, protestatarii au mărșăluit în Tel Aviv și alte orașe din Israel, marcând șapte săptămâni de demonstrații de când reformele judiciare au fost prezentate. Organizatorii au declarat că un sfert de milion de israeleni au participat la proteste în mai mult de 60 de localități din toată țara, incluzând aproximativ 135.000 de protestatari care au mărșăluit de la Centrul Dizengoff către Strada Kaplan în Tel Aviv.[34]

Organizatorii adunării din centrul Tel Avivului au prezentat un discurs din 2012 a lui Beniamin Netanyahu, în care premierul și-a declarat credința într-o justiție puternică, și intenția sa de a proteja independența curților de justiție israelene.[35][36][37]

20 februarie[modificare | modificare sursă]

Pe 20 febuarie, mai mult de 100.000 de oameni s-au adunat în fața Knesset-ului în Ierusalim pentru a protesta față de „întâmpinarea unui vot în plen cu privire la proiectele de lege care le-ar oferi politicienilor controlul asupra numirilor la Curtea Supremă a Israelului și care ar limita capacitatea acesteia de a anula legile”. Protestatarii au blocat autostrăzile cheie și au împiedicat mai mulți oficiali să-și părăsească reședința. Netanyahu a criticat conducerea mișcării pentru că „ne-a amenințat cu război civil și sânge pe străzi” la o întâlnire cu parlamentarii din partidul Likud.[38]

Manifestație lângă Knesset din Ierusalim, 20 februarie 2023

25 februarie[modificare | modificare sursă]

Protestele au continuat în toată țara. Au fost 160.000 de protestatari în Tel Aviv (potrivit Canal 13), 30.000 în Haifa (potrivit poliției), și în jur de 5.000 în Ra'anana (potrivit Haaretz).[39]

Protestatarii blochează autostrada Ayalon din Tel Aviv, 25 februarie 2023

La Tel Aviv, protestul a fost precedat de o reprezentație a 150 de membri ai grupului de femei Bonot Alternativa („Construirea unei Alternative”), purtând ținute alb-roșu asemănătoare cu cele purtate de servitoarele din serialul de televiziune The Handmaid's Tale. Grupul și-a făcut apariția în semn de protest față de unele dintre modificările legislative propuse, despre care cred că vor dăuna femeilor.[40]

La proteste au participat Jacob Frenkel, un economist apreciat mondial și fost guvernator al Băncii Centrale a Israelului, și Elyakim Rubinstein, fost vicepreședinte al Curții Supreme a Israelului.[39]

Martie[modificare | modificare sursă]

1 martie[modificare | modificare sursă]

1 martie a fost desemnată „Ziua națională a perturbării”. Protestatarii au încercat să blocheze autostrada Ayalon din Tel Aviv, dar poliția a folosit grenade paralizante, poliția călare și tunuri cu apă împotriva demonstranților și a arestat mai multe persoane. Netanyahu și ministrul Securității Naționale Itamar Ben-Gvir au spus că toți protestatarii care blochează drumurile sunt anarhiști care ar trebui arestați.[41] Mai târziu în acea seară, soția premierului, Sara Netanyahu, a fost văzută la un salon de coafură din Tel Aviv. Protestatarii au stat în fața salonului timp de trei ore, în timp ce poliția călare păzea intrarea. După trei ore, Netanyahu a fost escortat afară de poliție.[42]

Protestatarii care marșează de-a lungul bulevardului Begin, Tel Aviv, 1 martie 2023

4 martie[modificare | modificare sursă]

Protestele au avut loc în sau în apropiere de Așkelon, Arad, Bat Yam, Ber Șeva, Haifa, Herzliya, Holon, Ierusalim, Kiryat Ono, Kiriat Șmona, Ra'anana, Tel Aviv și alte locuri.[43] Canalul 12 a estimat că 160.000 de persoane au participat la proteste numai în Tel Aviv.[44]

Protestatarii îmbrăcați ca servitoare din serialul TV The Handmaid's Tale, Tel Aviv, 4 martie 2023

Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, a vorbit cu presa de la sediul poliției din Tel Aviv, spunând că nu are intenția de a-și cere scuze nimănui, „cu siguranță nu anarhiștilor care încearcă să dea foc statului Tel Aviv”.[43]

Diferiți parlamentari din opoziție au participat la proteste. Liderul opoziției, Yair Lapid, a participat la protestul din Herzliya, liderul partidului de opoziție Yisrael Beiteinu Avigdor Lieberman a vorbit la Așdod, iar liderul Partidului Unității Naționale Benny Gantz a vorbit la Ber Șeva. În plus, fostul ministru al Educației și membru Likud Limor Livnat a vorbit la protestul de la Tel Aviv.[43]

Adresându-se protestatarilor din Ra'anana, Moshe Ya'alon a spus că Netanyahu a pierdut legătura cu realitatea. Tzipi Livni și-a exprimat sprijinul pentru proteste, declarând că acestea sunt cele mai importante la care a participat vreodată. Un alt vorbitor la evenimentul de la Ra'anana a fost fostul comisar de poliție Roni Alsheich.[43]

Un banner mare purtat de protestatarii din Tel Aviv arăta imagini cu ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich și ministrul Securității Naționale Itamar Ben-Gvir, cu textul „Ieri Huwara, mâine Israel”, pe fundalul unei imagini de la furia coloniștilor din Cisiordania din orașul Huwara.[43]

8 martie[modificare | modificare sursă]

Peste 25.000 de femei îmbrăcate în roșu au format lanțuri umane în 70 de locații din Israel, combinând comemorarea Zilei Internaționale a Femeii cu valul de proteste împotriva reformei judiciare a guvernului. Evenimentul a fost organizat de Construirea unei Alternative, organizația de femei din spatele privegherilor de servitoare. Când a anunțat evenimentul mai devreme, a declarat că femeile israeliene „au o limită” atunci când vine vorba de încălcarea drepturilor femeilor.[45]

9 martie[modificare | modificare sursă]

Mișcarea de protest a condus la ceea ce s-a numit „zi națională a rezistenței”. Protestatarii au blocat drumuri și rute maritime, inclusiv una dintre principalele autostrăzi ale țării, Ayalon, care leagă toate rutele principale de trafic care duc la Tel Aviv. Convoaie de mașini au aglomerat autostrada Tel Aviv-Ierusalim și s-au îndreptat spre terminalul principal al aeroportului Ben Gurion. Protestul de la aeroport a avut loc cu câteva ore înainte ca Netanyahu să zboare la Roma pentru a se întâlni cu premierul italian Giorgia Meloni.[46][47][48]

Protestatarii blochează Autostrada Ayalon, 9 martie 2023

11 martie[modificare | modificare sursă]

Demonstrație la Haifa, femei îmbrăcate ca slujitoare din seria „The Handmaid's Tale”, 11 martie 2023

Mai mult de 500.000 de persoane au participat la proteste în majoritatea orașelor din țară.[49]

16 martie[modificare | modificare sursă]

Zeci de mii de israelieni au participat la proteste în toată țara. Veteranii marinei, în bărci, au blocat ruta pe care o parcurg navele comerciale pentru a ajunge în portul Haifa. Într-o suburbie din Tel Aviv, protestatarii au creat zone segregate improvizate pentru bărbați și femei în stațiile de autobuz, ca un avertisment asupra „ceea ce ne așteaptă după colț”.[50][51]

18 martie[modificare | modificare sursă]

Mai mult de 260.000 de protestatari au ieșit pe străzile orașelor din Israel, inclusiv 175.000 în Tel Aviv, 20.000 în Haifa și 18.000 în Kfar Saba.[52]

20 martie[modificare | modificare sursă]

15 protestatari care stăteau într-o tabără din fața biroului primului ministru au început greva foamei.[53]

21 martie[modificare | modificare sursă]

Aproximativ 250 de israelieni s-au adunat la Haifa, pentru a protesta împotriva planului guvernului de a modifica radical sistemul judiciar al Israelului, în afara unei conferințe la care au participat câțiva membri cheie ai coaliției, printre care Nir Barkat, Miri Regev și Idit Silman.[54]

Studenții de la Universitatea Haifa au protestat în fața unei conferințe la care trebuia să vorbească ministrul Afacerilor Diasporei, Amichai Chikli.[54]

Zeci de părinți și educatori au manifestat în fața unei conferințe a Ministerului Educației din Tel Aviv, iar alții au blocat Bulevardul Rokach, un alt drum principal din nordul Tel Avivului.[55]

22 martie[modificare | modificare sursă]

Sute de demonstranți din cadrul mișcării de protest rezerviste, fluturând steaguri israeliene și ale Brigăzii Parașutistilor, au blocat un drum principal din Tel Aviv în fața unui eveniment la care trebuiau să vorbească ministrul Locuințelor Yitzchak Goldknopf, ministrul Transporturilor Miri Regev și prim-ministrul Beniamin Netanyahu. Premierul s-a retras de la eveniment, iar ministrul Goldknopf a fost nevoit să părăsească scena, invocând pandemoniul.[55]

23 martie[modificare | modificare sursă]

Mii de protestatari au mărșăluit prin orașul ultraortodox Bnei Brak, purtând o machetă uriașă a Declarației de Independență. Alte mii au ieșit pe străzile altor orașe din Israel. Rezerviștii au protestat în fața caselor liderului partidului Shas Aryeh Deri și a ministrului Educației Yoav Kisch.[56][57]

Sute de angajați și pensionari ai Rafael Advanced Defense Systems au manifestat în fața fabricii companiei, purtând pancarte pe care scria „Fără democrație nu există securitate”, „Acesta este al doilea război de independență” și „Suntem Domul de Fier al Israelului”.[58]

Aproximativ 1.500 de bunici israeliene, autointitulându-se „bunici pentru democrație”, s-au adunat la Tel Aviv pentru a protesta împotriva schimbărilor judiciare planificate de guvern. Unul dintre participanți a explicat: „Această stare se bazează pe faptul că toți muncim foarte mult și cu toții obținem bunuri publice și o economie bună. Dar ceea ce s-a întâmplat acum este că un anumit grup vrea să mulgă vaca până la moarte și să stoarcă lămâia până nu mai rămâne nimic și nu-i vom permite.”[59]

25 martie[modificare | modificare sursă]

Potrivit organizatorilor, peste 630.000 de persoane au participat la mitingurile din această zi, cele mai mari din istoria Israelului. Tel Aviv, Haifa, Beer Șeva și Ierusalim au cunoscut cea mai mare prezență la vot de când au început protestele, inclusiv peste 300.000 la Tel Aviv. Peste 70.000 au protestat în Haifa și zeci de mii în Ashdod, Beer Șeva, Or Akiva și Ra'anana. Sute de protestatari s-au adunat lângă Kiryat Shmona și în Rehovot. Alte sute s-au adunat lângă Nahalal.[60][61]

În aceeași zi, ministrul apărării israelian Yoav Gallant a cerut o pauză în revizuirea judiciară. El a spus, „ruptura socială în creștere și-a făcut loc în [armata] și agențiile de securitate. Este o amenințare clară, imediată și tangibilă la adresa securității Israelului”. Gallant a cerut oprirea înainte ca parlamentarii să voteze săptămâna următoare o parte centrală a propunerilor guvernului.[62] Gallant a fost înlăturat din postul său de Netanyahu a doua zi.[63]

26 martie[modificare | modificare sursă]

Ca răspuns la concedierea ministrului Apărării Gallant, sute de mii de protestatari au blocat drumuri din Israel, în peste 150 de locații.[64][65]

Protestatarii blochează autostrada Ayalon, Tel Aviv, 26 martie 2023

Asaf Zamir, consulul general al Israelului la New York, a demisionat din funcția sa în urma demiterii lui Gallant pentru a „apăra ceea ce este corect și a lupta pentru valorile democratice în care cred”. Universitățile israeliene (cu excepția Universității Ariel, situată în Cisiordania) au anunțat o grevă pe termen nedeterminat, inclusiv întreruperea tuturor cursurilor și a cercetării în semn de protest față de acțiunile guvernului. 23 de lideri ai consiliilor locale și-au anunțat intenția de a începe greva foamei în fața biroului premierului, cerând oprirea revizuirii judiciare.[64]

Protestatarii au escaladat și au mărșăluit spre reședința lui Netanyahu. Au existat rapoarte că bariere de securitate au fost dărâmate, dar aceste rapoarte au fost respinse de poliție.[66][67]

27 martie[modificare | modificare sursă]

Președintele israelian Isaac Herzog i-a cerut premierului Beniamin Netanyahu să oprească imediat procesul legislativ. El a spus: „De dragul unității poporului Israel, de dragul responsabilității, vă fac apel să opriți imediat legislația. Mă adresez tuturor liderilor de partid din Knesset, coaliție și opoziție, ca unul singur, puneți cetățenii națiunii mai presus de orice altceva și comportați-vă responsabil și curajos fără alte întârzieri.”[68]

Președintele federației muncii Histadrut, Arnon Bar-David, a anunțat o grevă generală la nivel național, urmată de sindicatele și marile corporații care și-au anunțat participarea la grevă. Liderii de protest din industria high-tech au anunțat oprirea completă a industriei tehnologice din țară. Liderul sindicatului Israel Airports le-a ordonat lucrătorilor din aeroport să închidă aeroportul Ben Gurion. Sindicatul medicilor din Israel a anunțat înghețarea imediată a sistemului de sănătate. Această grevă a reprezentat „prima dată în istoria Statului Israel când sectorul de afaceri, împreună cu Histadrut și guvernul local, își unesc forțele pentru a salva țara de un haos teribil”, a declarat Dubi Amitai, președintele Prezidiului Organizațiilor de Afaceri Israeliene.[69]

Ambasadele Israelului din Statele Unite și Marea Britanie s-au închis, alăturându-se unei greve mondiale a diplomaților pentru schimbările propuse în sistemul judiciar.[70]

Netanyahu a fost de acord să amâne legislația judiciară cu o lună.[71][72] Cu toate acestea, protestatarii au declarat că vor continua să manifeste până când legislația va fi anulată în întregime.[73] Într-un acord cu ministrul Securității Naționale Itamar Ben-Gvir, care a amenințat că va demisiona dacă legislația va fi oprită, Netanyahu a promis că va promova înființarea unei Gărzi Naționale, care urma să fie condusă de Ben-Gvir.[74]

30 martie[modificare | modificare sursă]

Mii de oameni au mărșăluit la Tel Aviv în sprijinul reformei. Au primit permisiunea de la poliție pentru marșul pe Autostrada Ayalon.[75]

Aprilie[modificare | modificare sursă]

1 aprilie[modificare | modificare sursă]

Protestele împotriva modificărilor judiciare au continuat, cu între 165.000 (conform Canalului 12) și 230.000 (conform organizatorilor) de protestatari la Tel Aviv; mii în Haifa, în Ierusalim, în Raanana și la intersecția Goma; și sute în Galileea, în Rehovot, în Ness Ziona și la intersecția Karmi'el. În Haifa, protestatarii care purtau steaguri palestiniene au fost împiedicați de poliție să se alăture demonstrației. Sute de susținători ai schimbărilor judiciare au manifestat la Tel Aviv și Kfar Saba.[76][77][78]

3 aprilie[modificare | modificare sursă]

Protestele în sprijinul reformei au avut loc în afara reședinței președintelui Herzog. Protestatarii au ținut pancarte în ebraică care spuneau „Beniamin Netanyahu, poporul Israel este cu tine”.[79]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Israelis stage massive protests after government pushes through key reform”. CBS News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Israel: What was the now abolished 'reasonableness standard'?”. Middle East Eye (în engleză). . Accesat în . 
  3. ^ „רימוני הלם, פרשים ומכת"זיות: מהומות קשות במחאות נגד הרפורמה בת"א; חייל עוכב בנגב לאחר "ששעט עם משאית לעבר מפגינים" | ישראל היום”. www.israelhayom.co.il. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „התפרעויות המפגינים | "האירוע בתל אביב היה אלים וברוטלי"”. Arutz Sheva (în ebraică). . Accesat în . 
  5. ^ „המשטרה: שני שוטרים ננשכו על ידי מפגינים בת"א ופונו לטיפול רפואי - וואלה! חדשות”. Walla! (în ebraică). . Accesat în . 
  6. ^ Breiner et al. 2023.
  7. ^ Pfeffer 2023.
  8. ^ a b Peleg, Bar; Shimoni, Ran; Hasmonai, Adi (). „אלפים הפגינו נגד הממשלה בתל אביב: "לא ניתן לכם להפוך אותנו לדיקטטורה"”. Haaretz (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Kotev, Adam; Levi, Liran (). „בפעם ה-5: הפגנות במוצ"ש נגד המהפכה המשפטית”. Ynet (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Shapir, Nitzan (). „השבוע החמישי ברציפות: המחאה נגד המהפכה המשפטית נמשכת”. Globes (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b „100,000 Israelis Gather in Jerusalem to Protest Judicial Overhaul Amid Mass Strike”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Protest Leaders Call for Shut Down of Israeli Economy for the Second Consecutive Week”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Shimoni, Ran (). „Anti-government Demonstrators Call for 'National Protest Day' Ahead of Vote on Key Bills”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Fitoussi, Olivier (). „Israel election: Final results show Netanyahu bloc at 64 seats”. i24NEWS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Knell, Yollande; Gritten, David (). „Netanyahu's hard-line new government takes office in Israel”. BBC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Sharon, Jeremy (). „Justice minister unveils plan to shackle the High Court, overhaul Israel's judiciary”. Times of Israel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „אלפי מפגינים נגד הממשלה בכיכר הבימה: "זו הפיכה משטרית"”. Ice (în ebraică). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Peleg, Bar; Shimoni, Ran; Hashmonai, Adi (). „Thousands March in Tel Aviv in Protest of Netanyahu's Far-right Gov't, Judicial Overhaul”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Elimelech, Nadav (). „"קבוצת מפגינים פאשיסטים": איימן עודה הותקף במהלך ההפגנה בתל אביב”. Maariv. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Kotev, Adam; Levi, Liran; Turgeman, Meir; Glickman, Eitan; Golditsch, Haim (). „80 אלף הפגינו בכיכר הבימה נגד המהפכה המשפטית”. Ynet (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „'Night is descending upon Israel': Masses rally against Netanyahu's government”. Times of Israel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „יותר מ-60 אלף בני אדם הפגינו נגד הממשלה ברחבי הארץ”. Haaretz (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Barsky, Anna (). „שוחח ארוכות עם נתניהו, נפגש עם הרצוג והתייחס לרפורמה המשפטית: סיכום היום הגדוש של בלינקן בישראל”. Maariv (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Shimoni, Ran; Maltz, Judy; Hashmonai, Adi; Kaplan Sommer, Allison; Yefet, Nati; Freidson, Yael (). „'The Time to Be Polite Is Over': Israelis Rally Against Netanyahu's 'Regime Change' for Fifth Consecutive Week”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Breuer, Eliyahu (). „Over 100,000 Israelis renew anti-gov't protests”. The Jerusalem Post (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Barsky, Anna (). „11 דיפלומטים בכירים לשעבר מצטרפים למחאה נגד הרפורמה המשפטית”. Maariv (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „כ-80 אלף הפגינו ברחבי הארץ; באישור המשטרה, אלפים חסמו את נתיבי איילון”. Haaretz (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Hilai, Sivan; El-Hai, Lior; Tamari, Liran; Kuriel, Ilana; Elbaz-Alush, Korin; Tugerman, Meir; Ben-Zur, Ra'anan (). „רבבות הפגינו בת"א, על איילון. לבני לממשלה: "אתם שיכורים מכוח, זה פאשיזם"”. Ynet (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Rubin, Benzi (). „רוטמן מודיע: ההצבעה על סעיפי הרפורמה המשפטית יתחילו ביום שני”. Srugim (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Albaz-Alush, Korin; Rubinstein, Roei (). „מארגני המחאה נגד המהפכה המשפטית: ביום שני הקרוב נשבית את המשק ונעלה לירושלים”. Ynet (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Ar'el, Yuval (). „בצל ניסיונות הפשרה: ועדת החוקה תתכנס היום בשנית, ותדון בהמשך הרפורמה”. HaHadashot 12. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ McKernan, Bethan; Kierszenbaum, Quique (). „Protests and strikes in Israel as plans for judicial overhaul move forward”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „דיון סוער בוועדת החוקה: אושרו סעיפים מהרפורמה במערכת המשפט – וואלה! חדשות”. וואלה! (în ebraică). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Quarter million protesters take to the streets ahead of judicial reforms”. The Jerusalem Post | JPost.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ „Israel Protest | Tens of Thousands Rally Against Netanyahu Coup Across the Country for Seventh Consecutive Week”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ TOI Staff (). „Netanyahu in 2012: 'Rights cannot be protected without strong, independent courts'”. The Times of Israel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „דברי ראש הממשלה נתניהו בטקס חילופי נשיא בית המשפט העליון”. GOV.IL (în ebraică). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ McKernan, Bethan; correspondent, Bethan McKernan Jerusalem (). „Israel: Benjamin Netanyahu accuses protesters of 'trampling democracy'”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ a b „Hundreds of Thousands Rally Against Netanyahu's Judicial Coup for Eighth Week”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ ריבה, נעמה (). „מה הסיפור מאחורי הנשים הלבושות כמו ב"סיפורה של שפחה"?”. הארץ (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Police Use Stun Grenades, Water Cannons and Horses Against Tel Aviv Pro-democracy Protesters”. Arhivat din original la . Accesat în – via Haaretz. 
  42. ^ Greenberg, Hadas (). „מאות שוטרים מול אלפי מפגינים: שרה נתניהו חולצה מהמספרה בת"א”. Kan 11. Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ a b c d e „Israeli Pro-democracy Protests Enter Ninth Week as Police Ramp Up Forces in Tel Aviv”. Haaretz (în engleză). . Accesat în . 
  44. ^ „N12 - 160 אלף מפגינים נגד המהפכה המשפטית בתל אביב”. N12. . Accesat în . 
  45. ^ Kaplan Sommer, Allison (). „Over 25,000 Red-clad Women Form Human Chains Across Israel for International Women's Day”. Haaretz (în engleză). Accesat în . 
  46. ^ i24NEWS. „Traffic blocked, thousands protest as 'Day of disruption' underway in Israel”. I24news (în engleză). Accesat în . 
  47. ^ Gold, Hadas (). „Anti-Netanyahu protesters in Israel block roads to airport in latest nationwide demonstration”. CNN (în engleză). Accesat în . 
  48. ^ Hayoun, Dedi (). „Israeli protests target Netanyahu, visiting Pentagon chief at airport”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  49. ^ „'Biggest in Israeli History': Organizers Claim Half a Million Protesters Against Netanyahu's Constitutional Coup”. Haaretz. Accesat în . [nefuncțională]
  50. ^ Keller-Lynn, Carrie (). „Roads blocked, some protesters attacked, in mass demos against overhaul; 21 arrested”. The Times of Israel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ Peleg, Bar; Hashmonai, Adi (). „Protesters Arrested, Attacked in Israel's Latest 'Day of Disruption'”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ „'Destroying Zionism': Masses protest overhaul; rise in violence against demonstrators”. The Times of Israel (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ Hasson, Nir (). „מפגינים פתחו בשביתת רעב מול משרד ראש הממשלה בקריאה להידברות” [Demonstrators started a hunger strike in front of the Prime Minister's office calling for talks]. Haaretz (în ebraică). Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ a b Hashmonai, Adi; Kadari-Ovadia, Shira (). „Hundreds Rally Against Judicial Overhaul Outside Conference in North Israel Attended by Gov't MKs”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ a b Peleg, Bar; Cohen, Adi (). „Netanyahu Cancels Attendance as Israeli Army Reserve Protesters Flock Tel Aviv Conference”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „'Day of Paralysis': Thousands march in Bnei Brak, across Israel”. The Jerusalem Post (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ Keller-Lynn, Carrie (). „Thousands march through Haredi enclave Bnei Brak as 'Day of Paralysis' ends”. The Times of Israel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Harel, Amos (). „Israeli Weapons Manufacturing Employees Warn Judicial Overhaul Will Harm Industry”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ Margit, Maya (). „1,500 Israeli grandmothers march for democracy on 'Day of Paralysis'”. The Jerusalem Post (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ „Hundreds of Thousands Protest Netanyahu's Judicial Coup, as His Defense Minister Urges Halting Legislation”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ „Hundreds of thousands join nationwide protests, with key overhaul law about to pass”. The Times of Israel (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ „Israel defence minister urges pause in judicial overhaul as thousands rally in Tel Aviv”. The Guardian (în engleză). Agence France-Presse. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Netanyahu Fires Defense Minister Gallant for Calling to Stop Judicial Overhaul”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ a b „Night of Chaos in Israel: Hundreds of Thousands Take to Streets After Netanyahu Fires Defense Minister”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ „Israel: mass protests after sacking of minister who opposed judicial overhaul”. The Guardian (în engleză). Associated Press. . ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  66. ^ Rothwell, James (). „Thousands of Israelis march on Benjamin Netanyahu's residence as tensions reach boiling point”. The Telegraph (în engleză). ISSN 0307-1235. Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ Gold, Hadas; Tal, Amir; Regan, Helen; Izso, Lauren; Gotkine, Elliott (). „Mass protests erupt in Israel after Netanyahu fires minister who opposed judicial overhaul”. CNN (în engleză). Accesat în . 
  68. ^ „Israeli President Herzog calls on Prime Minister Netanyahu to stop judicial overhaul”. Anadolu Agency. Accesat în . 
  69. ^ Sokol, Sam (). „Israel's Largest Trade Union and Major Corporations Join Forces in Historic Strike to Protest Government's Judicial Overhaul”. Haaretz (în engleză). Accesat în . 
  70. ^ Ben-David, Daniel (). „Israeli embassy in London shuts down as consular staff strike”. The Jewish Chronicle. Accesat în . 
  71. ^ Lubell, Maayan (). „Netanyahu agrees to delay Israel's judicial overhaul until next parliament session”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ McKernan, Bethan (). „Israel: Netanyahu announces delay to judicial overhaul plan”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ Freedman, Eliyahu (). „Israel protesters vow to continue until judicial 'reform' gone”. Al Jazeera (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ Shpigel, Noa (). „Ben-Gvir Agrees to Netanyahu's Judicial Overhaul Delay in Exchange for Israeli National Guard”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ „הפגנה בת"א בעד המהפכה המשפטית, נתיבי איילון נפתחו לתנועה אחרי שעתיים”. Ynet (în ebraică). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  76. ^ „N12 - למרות מאמצי ההידברות - המחאה נגד המהפכה המשפטית נמשכת” [For the 13th week in a row: about 165 thousand protested in Tel Aviv against the legal revolution, thousands demonstrated throughout the country]. N12 (în ebraică). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ „Israelis Rally Across the Country Against Netanyahu's Judicial Coup Despite Freeze of Legislation”. Haaretz (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  78. ^ „19 arrested at anti-overhaul rally in Tel Aviv; cops clear protesters from highway”. The Times of Israel. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Demonstrators at Herzog's home: 'We will continue the reform'”. Israel National News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Protestele_antireformă_judiciară_din_Israel_din_2023&oldid=15986767