Protestele din Armenia din 2018

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Protestele din Armenia din 2018
April 22 yerevan republic square protest.jpg
Protestatari în Piața Republicii din Erevan, 22 aprilie
Informații generale
Perioadă Martie 2018–prezent
Loc Armenia: Erevan (îndeosebi), Abovian, Armavir, Artașat, Aștarak, Ecimiadzin, Ghiumri, Kapan, Sevan, Vanadzor etc.
Diaspora armeană: Glendale (5.000),[1] Marsilia, Moscova (300)[2]
Cauze Nominalizarea fostului președinte Serj Sargsyan pentru funcția de prim-ministru
Obiective
  • Demisia lui Serj Sargsyan
  • Alegeri anticipate[3]
Caracteristici Demonstrații, ocupări, proteste studențești, nesupunere civică, activism online
Părți implicate

Opoziție
Contractul Civil
Susținută de:

  • Alianța „Yelk”[4]
  • Democrații Liberi[5]
Protestatari antiguvernamentali
Studenți

Guvernul Armeniei

Figuri politice
Număr
35.000–160.000 în Erevan
Victime

Începând cu martie 2018, o serie de proteste antiguvernamentale, cunoscute local și ca #MerzhirSerzhin, au avut loc în Armenia împotriva celui treilea mandat al lui Serj Sargsyan ca cel mai important om în stat. Protestele au izbucnit la apelul deputatului și lider al opoziției Nikol Pasinian, care a proclamat „începutul unei revoluții de catifea” în Armenia și a cerut o campanie națională de „nesupunere civică”.

Protestatarii l-au acuzat pe Serj Sargsyan, care și-a încheiat cel de-al doilea și ultimul mandat prezidențial, că vrea să rămână la putere pe viață, după ce a fost ales pe 17 aprilie în funcția de prim-ministru de către deputați.[11] După o revizuire controversată a Constituției în 2015, prerogative esențiale ale puterii au fost transferate premierului. La șase zile de la preluarea funcției și pe fondul amplificării mișcării de protest, Sargsyan și-a anunțat demisia pe site-ul personal.[12]

Context[modificare | modificare sursă]

Nominalizarea lui Serj Sargsyan pentru funcția de prim-ministru[modificare | modificare sursă]

Manifestațiile și mișcările de protest au început în martie 2018, când membrii Partidului Republican nu au exclus varianta de a-l nominaliza pe Serj Sargsyan pentru funcția de prim-ministru al țării.[13][14] Protestatarii au promis să blocheze sediul partidului pe 14 aprilie, zi în care liderii urmau să se adune pentru a-l nominaliza în mod oficial pe Sargsyan pentru funcție. Partidul Republican a ținut reuniunea în afara capitalei Erevan și a votat în unanimitate numirea lui Sargsyan ca prim-ministru.[15] Federația Revoluționară Armeană, aflată într-un acord de „cooperare politică pe termen lung” cu partidul lui Sargsyan,[16] a susținut decizia.[17]

Conform Constituției revizuite a Armeniei, aprobată prin referendum în 2015, prim-ministrul are acum prerogativele cele mai importante în stat, în timp ce președintele are un rol în primul rând formal. Armen Sarkissian, aliat politic al lui Sargsyan, a depus jurământul ca șef al statului pe 9 aprilie,[18] după ce a fost ales de parlament.

Cronologia evenimentelor[modificare | modificare sursă]

Primele proteste[modificare | modificare sursă]

16 aprilie[modificare | modificare sursă]

21 aprilie[modificare | modificare sursă]

22 aprilie[modificare | modificare sursă]

23 aprilie[modificare | modificare sursă]

Reacții[modificare | modificare sursă]

Pe 4 aprilie, Edmon Marukian, liderul Armenia Luminată, partid care cooperează cu Contractul Civil condus de Nikol Pașinian în Alianța „Yelk”, a publicat un articol în cotidianul Aravot, în care își declara preferința pentru mijloacele formale de contracarare a coaliției de guvernământ în detrimentul acțiunilor de nesupunere civică.

Liderul partidului Democrații Liberi, Haciatur Kokobelian, a luat parte la proteste și și-a exprimat sprijinul față de acțiuni.

Multe figuri culturale armene s-au declarat solidare cu mișcarea de protest. Serj Tankian, fostul vocalist al formației de heavy metal System of a Down, s-a adresat activiștilor și și-a exprimat solidaritatea și sprijinul, subliniind totodată inadmisibilitatea unei guvernări monopartid în Armenia.[19] Unele organizații ale diasporei, printre care Congresul Armenilor din Europa, și-au anunțat și ele sprijinul pentru opoziție.

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Protestele din Armenia din 2018
  1. ^ en Melissa MacBride (). „Thousands of SoCal Armenians protest election results in their homeland”. KABC-TV. 
  2. ^ ru „В Москве у армянской церкви прошла акция в поддержку протестов в Ереване. Митингующих задержали”. Meduza. . 
  3. ^ en „Thousands Celebrate As Armenia's Longtime Ruler Sarkisian Steps Down”. Radio Free Europe/Radio Liberty. . 
  4. ^ en Siranush Ghazanchyan (). „Opposition MP Nikol Pashinyan discharged from hospital, joins protesters”. Public Radio of Armenia. 
  5. ^ en Edmon Marukyan. „Dilemma of quick defeat and long-term but inevitable victory”. Aravot. 
  6. ^ en Grigor Atanesian (). „Thousands of protesters shut down Armenia's capital, dozens injured in clashes”. Eurasianet. (...) students disrupting traffic were attacked by a group of men in black clothes who arrived on the scene in a black Mercedes SUV and a white Toyota sedan. 
  7. ^ en „Pashinyan to Negotiate with Authorities 'on Behalf of People' (Live Thread)”. epress.am. . Samvel Aleksanyan, a local oligarch close to Serzh Sargsyan, is personally fighting demonstrators in Malatia district. In a video published on Facebook, Aleksanyan is seen kicking a protester who is then forcibly put into a car. 
  8. ^ ru „Арестованный лидер армянской оппозиции вышел на свободу”. PanARMENIAN.Net. . 
  9. ^ a b hy Lilit Muradyan (). „Հոսպիտալացվել է 46 քաղաքացի, այդ թվում՝ 6 ոստիկան. ԱՆ”. Public Radio of Armenia. 
  10. ^ ru „В Ереване после беспорядков на акции протеста пострадали семь человек”. RBC. . 
  11. ^ en „Amid protests, Armenia's ex-president becomes prime minister”. Associated Press. . 
  12. ^ en Andrew Roth (). „Serzh Sargsyan resigns as Armenia's prime minister after protests”. The Guardian. 
  13. ^ hy „«Հնարավոր է Սերժ Սարգսյանը դառնա վարչապետ». Շարմազանով”. Azatutyun. . 
  14. ^ hy „Համոզված եմ, որ Սերժ Սարգսյանը կլինի վարչապետ. Գալուստ Սահակյան”. News.am. . 
  15. ^ en Grigor Atanesian (). „Sargsyan officially nominated for office amid continuing protests”. Eurasianet. 
  16. ^ en „ARF Signs 'Political Cooperation' Agreement with Government”. Asbarez. . 
  17. ^ en „ARF-D backs decision to nominate Serzh Sargsyan for prime minister”. Tert. . 
  18. ^ en „New Armenian President Sworn In, As Ex-President Expected To Retain Power”. Radio Free Europe/Radio Liberty. . 
  19. ^ en „Serj Tankian on Yerevan protests: Civil disobedience works like a charm when enough people participate”. NEWS.am. .