Războiul Civil Libian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Revolta din Libia din 2011
Parte din Primăverii arabe
Libyan Uprising.svg

5fd35f dot.svg Orașe controlate de forțele pro-Gaddafi
550000 dot.svg Orașe controlate de forțele anti-Gaddafi

D4aa00 dot.svg Lupte în desfășurare/Situație neclară

(situation as of 15 March)

Informații generale
Perioadă 15 februarie 2011 (2011-02-15) – 23 octombrie 2011
Locație Libia
31°11′44″N 16°31′17″E / 31.19562°N 16.52141°E / 31.19562; 16.52141
Rezultat Victoria rebelilor.
Desființarea Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană și omorârea lui Gaddafi.
Beligeranți
Libia Forțele Anti-Gaddafi

Limitat/presupus:

Susținut de:

Închiderea spațiului aerian:

Libia Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană

Libia Forțele Armate
Libia Forțele de Securitate ale Poporului LibianLimitat/presupus:

Conducători
Libia Mustafa Abdul Jalil

Libia Abdul Fatah Younis[25]
Libia Omar El-Hariri[26]
Libia Khalifa Belqasim Haftar

Libia Muammar Gaddafi

Libia Saif al-Islam al-Gaddafi
Libia Khamis al-Gaddafi
Libia Abu-Bakr Yunis Jabr

Efective
8.000 soldați dezertori (în Benghazi)[27]
Saaiqa 36 Battalion (on the front)[28]
5,000 volunteers (3 March; anti-Gaddafi claim)[29] 		10.000–12.000 (estimare Al Jazeera)[30]
Pierderi
1.198-1.481 luptători ai opoziției uciși 357-420 luptători ai guvernului uciși
Numărul total de persoane ucise de ambele părți, incluzând protestatari, luptători rebeli și forțele guvernului:
1.000 uciși (United Nations) (by 7 March)[1]
2,000 killed (WHO) (by 2 March)[2]
3,000 killed (IFHR) (by 5 March)[3]
6,000 killed (LHRL) (by 5 March)[3]
10,000 killed (ICC) (by 7 March)[4]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Războiul Civil Libian din 2011 a fost un conflict între revoluționarii libieni și Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. A început ca o serie de proteste și confruntări care au loc în statul nord-african împotriva lui Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei de 42 de ani.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Protestele au început pe 15 februarie 2011 și au devenit o revoltă la scară mare până la sfârșitul lunii februarie, luptele evoluând aproape către un război civil, mai ales după ce Consiliul Național de Tranziție a preluat conducerea în teritoriile controlate de revoluționari. Revolta a fost inspirată de cele din Tunisia și Egipt și, în general, protestele din Africa și Orientul Mijlociu din 2010–2011.[31]

Multe din forțele de securitate ale lui Gaddafi au refuzat să lupte împotriva civililor, iar părți semnificative s-au alăturat protestatarilor. Gaddafi a angajat mari mase de mercenari străini dintr-un număr de țări africane pentru a ataca protestatarii.[32] Până la finalul lunii februarie, se părea că Gaddafi a pierdut controlul asupra unei mari părți a țării sale.[33][34] Opoziția libiană a format un Consiliu național de tranziție, iar presa liberă a început să activeze în Cirenaica.[35] Media socială a jucat un rol important în organizarea opoziției.[36]

Gaddafi a deținut controlul în Tripoli, Sirt[37], Zliten[38] și Sabha[39]. Gaddafi a controlat bine armata, Brigada Khamis și o mare masă de mercenari. Unii dintre oficialii lui Gaddafi au trecut de partea protestatarilor și au cerut ajutorul comunității internaționale pentru a pune capăt masacrelor de civili, dintre care mulți sunt non-combatanți.

Steagul Regatului Libian (1951-1969)

Cele mai multe națiuni au condamnat cu fermitate utilizarea forței împotriva civililor.[40] Statele Unite i-au impus sancțiuni lui Gaddafi. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție de înghețare a activelor pe care Gaddafi și 10 membri ai cercului său le dețin. Rezoluția a impus, de asemenea, o interdicție de călătorie și a menționat Libia la Tribunalul Penal Internațional pentru investigații.[41] Intervenția din exterior a fost discutată de către guvernele Europene, cel al SUA și liderii rebelilor. Oricum, câțiva lideri de stat din America Latină și-au exprimat sprijinul pentru guvernul lui Gaddafi[40], pentru acest lucru fiind criticați de lideri din întreaga lume.[42][43][44][45] Reprezentanți ai organismului de monitorizare a traficului de arme al Uniunii Europene au declarat că, în timpul crizei, Gaddafi a primit transporturi militare din Belarus.[46][47] Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate[48].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Libya: UN Appoints Envoy and Agrees to Humanitarian Visit”. BBC News. . 
  2. ^ Staff writer (). „RT News Line, March 2”. RT. Accesat în . 
  3. ^ a b Libya uprising - Thursday 10 March | World news | guardian.co.uk
  4. ^ „Death Toll in Libyan Popular Uprising at 10000”. Irib. Accesat în . 
  5. ^ „Ferocious Battles in Libya as National Council Meets for First Time”. News. . 
  6. ^ „Libya's Tribal Revolt May Mean Last Nail in Coffin for Qaddafi”. BusinessWeek. Accesat în . 
  7. ^ „Egyptian Special Forces Secretly Storm Libya”. Daily Mirror. . 
  8. ^ „Egypt Said to Arm Libya Rebels”. The Wall Street Journal. . 
  9. ^ http://www.monstersandcritics.com/news/africa/news/article_1625989.php/Lebanon-demands-no-fly-zone-for-Libya-at-UN-Security-Council.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b c d e f United Nations Security Council Resolution 1973 - Wikipedia, the free encyclopedia
  11. ^ „Libye : les rebelles se procurent des armes”. International (în French). Europe1. . Accesat în . 
  12. ^ a b http://www.northernstar.com.au/story/2011/03/18/libya-shuts-air-space-in-face-of-strikes/
  13. ^ http://www.monstersandcritics.com/news/europe/news/article_1627033.php/Norway-Denmark-prepared-to-contribute-to-Libya-operation
  14. ^ Bloomberg Business
  15. ^ Belgium ready to intervene in Libya under NATO umbrella | Belgian News | Expatica Belgium
  16. ^ Today's Stock Market News and Analysis - Nasdaq.com
  17. ^ Updated: Norway to join Libya military strike / News / The Foreigner — Norwegian News in English
  18. ^ No Cookies | Herald Sun
  19. ^ Canada will enforce UN no-fly zone | Toronto Star
  20. ^ a b c d http://news.yahoo.com/s/afp/20110319/ts_afp/libyaunrestmideast_20110319030455
  21. ^ „Rebels Fear Other Regimes Are Throwing Support Behind Gadhafi's Forces”. The Globe and Mail. . Accesat în . 
  22. ^ Richard Norton-Taylor (). „Libya Received Military Shipment from Belarus, Claims EU Arms Watchdog”. The Guardian. Accesat în . 
  23. ^ „Syrian Pilots Said To Be Flying Libyan Fighter Jets”. Press TV. . Accesat în . 
  24. ^ „Mugabe manda a mercenarios en apoyo del régimen de Gadafi, según un rotativo” (în Castillian). ABC. . Accesat în . 
  25. ^ „Rebels Forced from Libyan Oil Port”. BBC News. . 
  26. ^ „Libya's Opposition Leadership Comes into Focus”. Business Insider. Stratfor. . Accesat în . 
  27. ^ Battle for control rages in Libya - Africa - Al Jazeera English
  28. ^ „Gadhafi Showers Strategic Oil Port with Rockets”. Google News. . Accesat în . 
  29. ^ „Battle Rages over Libyan Oil Port”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  30. ^ „Gaddafi's Military Capabilities”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  31. ^ Shadid, Anthony (). „Libya Protests Build, Showing Revolts' Limits”. The New York Times. Cairo. Accesat în . 
  32. ^ „Experts Disagree on African Mercenaries in Libya”. Voice of America. . Accesat în . 
  33. ^ „Gaddafi defiant as state teeters – Africa”. Al Jazeera English. . Accesat în . 
  34. ^ „Middle East and North Africa unrest”. BBC News. . Accesat în . 
  35. ^ „Free press debuts in Benghazi”. Magharebia. . Accesat în . 
  36. ^ Timpane, John (). februarie 2011/news/28637707_1_moammar-gadhafi-diaspora-fortress/ „Twitter and other services create cracks in Gadhafi's media fortress” Verificați valoarea |url= (ajutor). The Philadelphia Inquirer. Accesat în . 
  37. ^ „Libya protests: Gaddafi embattled by opposition gains”. BBC News. . 
  38. ^ „World powers edge closer to Gadhafi solution”. The Vancouver Sun. . Accesat în . 
  39. ^ „Ghaddafi's control reduced to part of Tripoli”. afrol News. . 
  40. ^ a b Nicholas Casey; José de Córdoba (). „Where Gadhafi's Name Is Still Gold”. The Wall Street Journal. 
  41. ^ Wyatt, Edward (). „Security Council Calls for War Crimes Inquiry in Libya”. The New York Times. Accesat în . 
  42. ^ Chinchilla blasts Ortega for Gadhafi support, The Tico Times
  43. ^ „Humala criticizes Chavez for supporting Gaddafi”. Livinginperu.com. Accesat în . 
  44. ^ „Jewish group slams 'solidarity' with Gadhafi”. Foxnews.com. . Accesat în . 
  45. ^ Brown, Cameron S. „Wiesenthal Center slams 'solidarity' with Gaddafi”. Jpost.com. Accesat în . 
  46. ^ „Libya received military shipment from Belarus, claims EU arms watchdog”. The Guardian. . 
  47. ^ „Belarus sends arms to Libya”. The Daily Telegraph. . 
  48. ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Războiul Civil Libian



v • d • m
Primăvara Arabă
Țări
Algeria • Bahrain • Djibouti • Egipt • Iran • Irak • Iordania • Libia • Mauritania • Maroc • Arabia Saudită • Sudan • Siria • Tunisia • Yemen
Personalități
Partide politice
Alte articole


Flag of Libya.svg Libia — Libieni — Limba arabă
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_Civil_Libian&oldid=12030469