Sari la conținut

Războiul Civil Libian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Revolta din Libia din 2011
Parte din Primăvara arabă,Libyan crisis[*][[Libyan crisis (conflicts in Libya from 2011 onwards)|​]] Modificați la Wikidata

Orașe controlate de forțele pro-Gaddafi
Orașe controlate de forțele anti-Gaddafi

Lupte în desfășurare/Situație neclară
(situation as of 15 March)
Informații generale
Perioadă  (2011-02-15) – 23 octombrie 2011
LocLibia
31°11′44″N 16°31′17″E ({{PAGENAME}}) / 31.19562°N 16.52141°E31.19562; 16.52141
RezultatVictoria rebelilor.
Desființarea Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană și omorârea lui Gaddafi.
Beligeranți
Libia Forțele Anti-Gaddafi

Limitat/presupus:

Susținut de:

Închiderea spațiului aerian:

Libia Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană

Libia Forțele Armate
Libia Forțele de Securitate ale Poporului LibianLimitat/presupus:

Conducători
Libia Mustafa Abdul Jalil

Libia Abdul Fatah Younis[21]
Libia Omar El-Hariri[22]

Libia Khalifa Belqasim Haftar
Libia Muammar Gaddafi

Libia Saif al-Islam al-Gaddafi
Libia Khamis al-Gaddafi

Libia Abu-Bakr Yunis Jabr
Efective
8.000 soldați dezertori (în Benghazi)[23]
Saaiqa 36 Battalion (on the front)[24]
5,000 volunteers (3 March; anti-Gaddafi claim)[25]		10.000–12.000 (estimare Al Jazeera)[26]
Pierderi
1.198-1.481 luptători ai opoziției uciși357-420 luptători ai guvernului ucișiNumărul total de persoane ucise de ambele părți, incluzând protestatari, luptători rebeli și forțele guvernului:
1.000 uciși (United Nations) (by 7 March)[27]
2,000 killed (WHO) (by 2 March)[28]
3,000 killed (IFHR) (by 5 March)[29]
6,000 killed (LHRL) (by 5 March)[29]
10,000 killed (ICC) (by 7 March)[30]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Războiul Civil Libian din 2011 a fost un conflict între revoluționarii libieni și Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. A început ca o serie de proteste și confruntări care au loc în statul nord-african împotriva lui Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei de 42 de ani.

Descriere

[modificare | modificare sursă]

Protestele au început pe 15 februarie 2011 și au devenit o revoltă la scară mare până la sfârșitul lunii februarie, luptele evoluând aproape către un război civil, mai ales după ce Consiliul Național de Tranziție a preluat conducerea în teritoriile controlate de revoluționari. Revolta a fost inspirată de cele din Tunisia și Egipt și, în general, protestele din Africa și Orientul Mijlociu din 2010–2011.[31]

Multe din forțele de securitate ale lui Gaddafi au refuzat să lupte împotriva civililor, iar părți semnificative s-au alăturat protestatarilor. Gaddafi a angajat mari mase de mercenari străini dintr-un număr de țări africane pentru a ataca protestatarii.[32] Până la finalul lunii februarie, se părea că Gaddafi a pierdut controlul asupra unei mari părți a țării sale.[33][34] Opoziția libiană a format un Consiliu național de tranziție, iar presa liberă a început să activeze în Cirenaica.[35] Media socială a jucat un rol important în organizarea opoziției.[36]

Gaddafi a deținut controlul în Tripoli, Sirt[37], Zliten[38] și Sabha[39]. Gaddafi a controlat bine armata, Brigada Khamis și o mare masă de mercenari. Unii dintre oficialii lui Gaddafi au trecut de partea protestatarilor și au cerut ajutorul comunității internaționale pentru a pune capăt masacrelor de civili, dintre care mulți sunt non-combatanți.

Steagul Regatului Libian (1951-1969)

Cele mai multe națiuni au condamnat cu fermitate utilizarea forței împotriva civililor.[40] Statele Unite i-au impus sancțiuni lui Gaddafi. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție de înghețare a activelor pe care Gaddafi și 10 membri ai cercului său le dețin. Rezoluția a impus, de asemenea, o interdicție de călătorie și a menționat Libia la Tribunalul Penal Internațional pentru investigații.[41] Intervenția din exterior a fost discutată de către guvernele Europene, cel al SUA și liderii rebelilor. Oricum, câțiva lideri de stat din America Latină și-au exprimat sprijinul pentru guvernul lui Gaddafi[40], pentru acest lucru fiind criticați de lideri din întreaga lume.[42][43][44][45] Reprezentanți ai organismului de monitorizare a traficului de arme al Uniunii Europene au declarat că, în timpul crizei, Gaddafi a primit transporturi militare din Belarus.[46][47] Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate[48].

Refugiați libieni în România

[modificare | modificare sursă]

Din 2011, peste 191 de mii de persoane au fugit din calea violențelor din Libia în Tunisia, Egipt, Algeria.[49] Timișoara găzduiește primul Centru de Tranzit în Regim de Urgență pentru Refugiați din lume.[50] Astfel, din Libia a fost transfat temporar, primul grup de refugiați eritreeni din tabăra Shousha, aflată în Tunisia, la 4 kilometri de granița cu Libia, unde condițiile de trai erau dure. La CTU vor fi găzduiți pe o perioadă de maxim șase luni, până la relocarea acestora în alte țări, cum ar fi SUA sau Canada.[51][52]

„Acest centru adăposteşte şi va continua să adăpostească refugiaţi din ţări cu probleme în acest moment cum sunt Libia sau Tunisia. La fel ca şi Italia, România face parte din NATO şi Comunitatea Europeană şi trebuie să urmeze poziţia adoptată de aceste organizaţii. Nu putem uita că este vorba de persoane refugiate care au nevoie de noi în acest moment şi dacă există posibilitatea să-i găzduim temporar trebuie să facem acest lucru”
—ambasadorul Italiei în România, Mario Cospito.

Reprezentantul Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați în România, Machiel Salomons, a declarat că, pentru a continua ajutorarea refugiaților, UNHCR ar mai avea nevoie de încă 310 milioane de dolari.[52]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Ferocious Battles in Libya as National Council Meets for First Time”. News. . Arhivat din original la . 
  2. ^ „Libya's Tribal Revolt May Mean Last Nail in Coffin for Qaddafi”. BusinessWeek. Accesat în . 
  3. ^ „Egyptian Special Forces Secretly Storm Libya”. Daily Mirror. . 
  4. ^ „Egypt Said to Arm Libya Rebels”. The Wall Street Journal. . 
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f United Nations Security Council Resolution 1973 - Wikipedia, the free encyclopedia
  7. ^ „Libye : les rebelles se procurent des armes”. International (în French). Europe1. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b Libya shuts air space (în engleză), Northern Star 
  9. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Bloomberg Business
  11. ^ „Belgium ready to intervene in Libya under NATO umbrella | Belgian News | Expatica Belgium”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Today's Stock Market News and Analysis - Nasdaq.com
  13. ^ Updated: Norway to join Libya military strike / News / The Foreigner — Norwegian News in English
  14. ^ No Cookies | Herald Sun
  15. ^ Canada will enforce UN no-fly zone | Toronto Star
  16. ^ a b c d Yahoo News: Latest and Breaking News, Headlines, Live Updates, and More (în engleză), Yahoo News - Latest News & Headlines 
  17. ^ „Rebels Fear Other Regimes Are Throwing Support Behind Gadhafi's Forces”. The Globe and Mail. . Accesat în . 
  18. ^ Richard Norton-Taylor (). „Libya Received Military Shipment from Belarus, Claims EU Arms Watchdog”. The Guardian. Accesat în . 
  19. ^ „Syrian Pilots Said To Be Flying Libyan Fighter Jets”. Press TV. . Accesat în . 
  20. ^ „Mugabe manda a mercenarios en apoyo del régimen de Gadafi, según un rotativo” (în Castillian). ABC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Rebels Forced from Libyan Oil Port”. BBC News. . 
  22. ^ „Libya's Opposition Leadership Comes into Focus”. Business Insider. Stratfor. . Accesat în . 
  23. ^ Battle for control rages in Libya - Africa - Al Jazeera English
  24. ^ „Gadhafi Showers Strategic Oil Port with Rockets”. Google News. . Accesat în . 
  25. ^ „Battle Rages over Libyan Oil Port”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  26. ^ „Gaddafi's Military Capabilities”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  27. ^ „Libya: UN Appoints Envoy and Agrees to Humanitarian Visit”. BBC News. . 
  28. ^ Staff writer (). „RT News Line, March 2”. RT. Accesat în . 
  29. ^ a b Libya uprising - Thursday 10 March | World news | guardian.co.uk
  30. ^ „Death Toll in Libyan Popular Uprising at 10000”. Irib. Accesat în . 
  31. ^ Shadid, Anthony (). „Libya Protests Build, Showing Revolts' Limits”. The New York Times. Cairo. Accesat în . 
  32. ^ „Experts Disagree on African Mercenaries in Libya”. Voice of America. . Accesat în . 
  33. ^ „Gaddafi defiant as state teeters – Africa”. Al Jazeera English. . Accesat în . 
  34. ^ „Middle East and North Africa unrest”. BBC News. . Accesat în . 
  35. ^ „Free press debuts in Benghazi”. Magharebia. . Accesat în . 
  36. ^ Timpane, John (). „Twitter and other services create cracks in Gadhafi's media fortress”. The Philadelphia Inquirer. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Libya protests: Gaddafi embattled by opposition gains”. BBC News. . 
  38. ^ „World powers edge closer to Gadhafi solution”. The Vancouver Sun. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ „Ghaddafi's control reduced to part of Tripoli”. afrol News. . 
  40. ^ a b Nicholas Casey; José de Córdoba (). „Where Gadhafi's Name Is Still Gold”. The Wall Street Journal. 
  41. ^ Wyatt, Edward (). „Security Council Calls for War Crimes Inquiry in Libya”. The New York Times. Accesat în . 
  42. ^ Chinchilla blasts Ortega for Gadhafi support Arhivat în , la Wayback Machine., The Tico Times
  43. ^ „Humala criticizes Chavez for supporting Gaddafi”. Livinginperu.com. Accesat în . 
  44. ^ „Jewish group slams 'solidarity' with Gadhafi”. Foxnews.com. . Accesat în . 
  45. ^ Brown, Cameron S. „Wiesenthal Center slams 'solidarity' with Gaddafi”. Jpost.com. Accesat în . 
  46. ^ „Libya received military shipment from Belarus, claims EU arms watchdog”. The Guardian. . 
  47. ^ „Belarus sends arms to Libya”. The Daily Telegraph. . 
  48. ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS
  49. ^ „Tot mai mulți oameni părăsesc Libia”. romania-actualitati.ro. Accesat în . 
  50. ^ „EXCLUSIV Coşmarul din Libia: refugiaţii ar putea fi aduşi în România”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  51. ^ „Primul grup de refugiaţi eritreeni din Libia ajung la Centrul de la Timişoara”. UNHCR Romania. Accesat în . 
  52. ^ a b „Zeci de refugiati torturati in Libia au ajuns la Timisoara”. Tion. . Accesat în . 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Războiul Civil Libian



Libia — Libieni — Limba arabă
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_Civil_Libian&oldid=17028225