Statică

Parte a seriei de articole despre
Mecanică clasică
${\vec {F}}=m{\vec {a}}$ Principiul al II-lea al mecanicii
Istorie Cronologie
Ramuri Aplicată Cerească Continuă Dinamică Cinematică Cinetică Statică Statistică
Concepte Accelerație Moment cinetic Cuplu Principiul lui D'Alembert Energie cinetică potențială Forță Sistem de referință Sistem de referință inerțial Impuls Inerție / Moment de inerție Masă Putere mecanică Lucru mecanic Moment Impuls Spațiu Viteză Timp Momentul forței Viteză Muncă virtuală
Formulări Legile lui Newton Mecanică analitică Mecanică lagrangiană Mecanică hamiltoniană Ecuația Hamilton–Jacobi
Subiecte de bază Amortizare Deplasare Ecuații de mișcare Forța aparentă Frecare Oscilator armonic Sistem de referință inerțial / non-inerțial Mișcare (rectilinie) Legea atracției universale Legile lui Newton Viteză relativă Solid rigid Mișcare armonică simplă Vibrație
Rotație Mișcare circulară Forță centripetă Forță centrifugă Forța Coriolis Pendul Viteză de rotație Accelerație unghiulară / Viteză unghiulară
Oameni de știință Galileo Huygens Newton Kepler Horrocks Halley Euler d'Alembert Clairaut Lagrange Laplace Hamilton Poisson Daniel Bernoulli Johann Bernoulli Cauchy
Categorii Mecanică clasică

Statica este ramura mecanicii, care se ocupă cu studiul sarcinilor (forță și cuplu sau moment) la sisteme fizice ce se află în echilibru static, care sunt, într-o stare în care pozițiile relative ale subsistemelor lor nu variază în timp, sau în care componentele și structurile se mențin la o viteză constantă. În echilibru static, sistemul este fie în repaus, fie centrul său de masă se deplasează cu viteză constantă.

Prin prima lege a lui Newton, această situație implică faptul că atât forța netă cât și cuplul net (de asemenea, cunoscut sub numele de momentul forței), în orice parte a sistemului este zero. Din această definită constrângere, se pot deriva mărimi ca stres sau presiune. Forța netă egală cu zero este cunoscută sub numele de prima condiție de echilibru, iar cuplul net egal cu zero, este cunoscut sub numele de a doua condiție de echilibru.

Vectori

Un scalar este o cantitate, cum ar fi masa sau temperatura, care are doar o magnitudine (mărime). Un vector este o cantitate care are atât o magnitudine și o direcție. Există mai multe notații pentru a identifica un vector:

• Caracter îngroșat V
• Caracter subliniat V
• Caracter cu săgeată deasupra ${\overrightarrow {V}}$.

Vectorii pot fi însumați folosind legea paralelogramului sau legea triunghiului. Vectorii conțin componente din baze ortogonale. Versorii i, j, și k sunt folosiți, prin convenție, în sistemele de coordonate carteziene de-a lungul axelor x, y, z .

Forță

Forța este acțiunea unui corp asupra altuia. O forță este fie o împingere fie o tragere. O forță tinde să deplaseze un corp în direcția acțiunii sale. Acțiunea unei forțe este caracterizată prin magnitudinea (mărimea) sa, prin direcția sa și prin punctul său de aplicare. Astfel, forța este o mărime vectorială, pentru că efectul său depinde de direcția sa (acțiunii), precum și de raportarea la magnitudinea acțiunii.

Forțele sunt clasificate ca fiind de contact sau forțe ale corpului. O forță de contact este produs prin contact fizic direct; un exemplu este forța exercitată asupra unui corp de o suprafață de sprijin. O forță a corpului este generată în virtutea poziție corpului într-un câmp de forță, cum ar fi un câmp gravitațional, electric, sau câmp magnetic. Un exemplu de o forță de corp este greutatea unui corp supus atracției gravitaționale a Pământului.

Momentul forței

În plus, față de tendința de a deplasa un corp în direcția de acțiune a sa, o forță poate da, de asemenea, tendință de rotire unui corp în jurul unei axe. Axă poate fi orice linie care nici nu intersectează și nici nu este paralelă cu linie de acțiune a forței. Această tendință de rotație este cunoscut sub numele de momentul (M) forței. Momentul este în texte, de asemenea, menționat uneori drept cuplu.

Vezi și

• Aerostatică
• Hidrostatică