Statică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statica este ramura mecanicii, care se ocupă cu studiul sarcinilor (forță și cuplu sau moment) la sisteme fizice ce se află în echilibru static, care sunt, într-o stare în care pozițiile relative ale subsistemelor lor nu variază în timp, sau în care componentele și structurile se mențin la o viteză constantă. În echilibru static, sistemul este fie în repaus, fie centrul său de masă se deplasează cu viteză constantă.

Prin prima lege a lui Newton, această situație implică faptul că atât forța netă cât și cuplul net (de asemenea, cunoscut sub numele de momentul forței), în orice parte a sistemului este zero. Din această definită constrângere, se pot deriva mărimi ca stres sau presiune. Forța netă egală cu zero este cunoscută sub numele de prima condiție de echilibru, iar cuplul net egal cu zero, este cunoscut sub numele de a doua condiție de echilibru.

Vectori[modificare | modificare sursă]

Un scalar este o cantitate, cum ar fi masa sau temperatura, care are doar o magnitudine (mărime). Un vector este o cantitate care are atât o magnitudine și o direcție. Există mai multe notații pentru a identifica un vector:

  • Caracter îngroșat V
  • Caracter subliniat V
  • Caracter cu săgeată deasupra .

Vectorii pot fi însumați folosind legea paralelogramului sau legea triunghiului. Vectorii conțin componente din baze ortogonale. Versorii i, j, și k sunt folosiți, prin convenție, în sistemele de coordonate carteziene de-a lungul axelor x, y, z .

Forță[modificare | modificare sursă]

Forța este acțiunea unui corp asupra altuia. O forță este fie o împingere fie o tragere. O forță tinde să deplaseze un corp în direcția acțiunii sale. Acțiunea unei forțe este caracterizată prin magnitudinea (mărimea) sa, prin direcția sa și prin punctul său de aplicare. Astfel, forța este o mărime vectorială, pentru că efectul său depinde de direcția sa (acțiunii), precum și de raportarea la magnitudinea acțiunii.

Forțele sunt clasificate ca fiind de contact sau forțe ale corpului. O forță de contact este produs prin contact fizic direct; un exemplu este forța exercitată asupra unui corp de o suprafață de sprijin. O forță a corpului este generată în virtutea poziție corpului într-un câmp de forță, cum ar fi un câmp gravitațional, electric, sau câmp magnetic. Un exemplu de o forță de corp este greutatea unui corp supus atracției gravitaționale a Pământului.

Momentul forței[modificare | modificare sursă]

În plus, față de tendința de a deplasa un corp în direcția de acțiune a sa, o forță poate da, de asemenea, tendință de rotire unui corp în jurul unei axe. Axă poate fi orice linie care nici nu intersectează și nici nu este paralelă cu linie de acțiune a forței. Această tendință de rotație este cunoscut sub numele de momentul (M) forței. Momentul este în texte, de asemenea, menționat uneori drept cuplu.

Ecuațiile de echilibru[modificare | modificare sursă]

Moment de inerție[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]