Johann Bernoulli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Johann Bernoulli
Johann Bernoulli2.jpg
Johann Bernoulli
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Basel, Elveția[3] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Basel, Elveția[4] Modificați la Wikidata
Părinți Nicholas Bernoulli[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Jakob Bernoulli[5]
Nicolaus Bernoulli[*] Modificați la Wikidata
Copii Nicolaus II Bernoulli
Daniel Bernoulli[5]
Johann II Bernoulli Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
fizician
om de știință
medic
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Instituție Universitatea din Basel[*]
Universitatea din Groningen[*]  Modificați la Wikidata
Alma Mater Universitatea din Basel[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Jakob Bernoulli[6]  Modificați la Wikidata
Societăți Royal Society
Academia de Științe din Berlin
Russian Academy of Sciences[*]
Academia Rusă de Științe  Modificați la Wikidata
Premii Fellow al Societății Regale[*]  Modificați la Wikidata

Johann Bernoulli (n. 27 iulie 1667 – d. 1 ianuarie 1748), cunoscut și ca Jean ori John, a fost unul din proeminenții matematicieni elvețieni din familia Bernoulli. A fost fratele mai mic al lui Jakob Bernoulli și tatăl lui Daniel Bernoulli, Johann II Bernoulli și Nicolaus II Bernoulli.

Este cunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea calculului infinitezimal.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost membru de onoare al Academiei de Științe din Sankt Petersburg, profesor la Universitatea din Groningen, apoi în 1705 a succedat pe fratele său, Jakob Bernoulli, la Universitatea din Basel, unde a avut ca studenți pe Leonhard Euler și Alexis-Claude Clairaut.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Johann Bernoulli a fost preocupat în special de teoria ecuațiilor diferențiale (care ulterior vor fi numite de tip Bernoulli), a contribuit la răspândirea calculului diferențial și integral și a introdus metoda de integrare a fracțiilor raționale.

A inițiat cercetări care au condus la apariția calculului variațional. A dat o largă utilizare factorului integrant, s-a ocupat de funcțiile exponențiale simple și iterante.

În mecanică și fizică, a formulat corect principiul deplasărilor virtuale, a susținut principiul conservării forțelor vii. În astronomie a elaborat o teorie despre maree.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Lectiones mathematicae de methodo integralium alisque (1742)
  • Lectiones de calculo differentialium (1691 - 1692)
  • Opera omnia (Lausanne, 1742), în patru volume.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Johann Bernoulli", Gemeinsame Normdatei, accesat la 27 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Johann Bernoulli", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Johann Bernoulli", Gemeinsame Normdatei, accesat la 12 decembrie 2014 
  4. ^ "Johann Bernoulli", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 
  5. ^ a b A Short History of Astronomy 
  6. ^ Genealogia matematicienilor, accesat la 8 august 2016 

Legături externe[modificare | modificare sursă]