Procyon
| Procyon | |||||
| |||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Câinele Mic | ||||
| Magnitudine aparentă | 0.34 | ||||
| Magnitudine absolută (Mv) | 2,6513 
| ||||
| Clasificare spectrală | F5 IV-V | ||||
| Tipul de variabilă | stea variabilă după rotație[*][1]
| ||||
| Declinație | +05° 13′ 29.9552″ | ||||
| Astrometrie | |||||
| Distanța față de Terra | 11,46 a-l (3,51 parseci) al ( pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Excentricitate | 0,407[2]
| ||||
| Detalii | |||||
| Masă | 1,5 Masă solarăi
| ||||
| Rază | 1,86 Rază solarăi
| ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
Procyon (α CMi, α Canis Minoris, Alpha Canis Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australă Câinele Mic. Privită doar cu ochii liberi pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34[3]. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principală de clasă spectrală F5 IV-V, numită Procyon A, și o pitică albă cu clasă spectrală DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină.
Numele
[modificare | modificare sursă]Procyon, numele propriu al stelei, a fost aprobat oficial de către Uniunea Astronomică Internațională la data de 29 iulie 2016. [4]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Numele său provine din greaca veche: προκύων, transliterat prokýōn, care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din Nanhe, un sub-grup al asterismului Nan bei he, reprezentând două mici văi pe malul râului ceresc Tianhe (Calea Lactee).
Procyon A
[modificare | modificare sursă]Procyon A este de 7 până la 8 ori mai luminoasă și de două ori mai mare decât Soarele.[5] Este clasată ca fiind o stea subgigantă galben-albă, ceea ce semnifică faptul că și-a terminat fuziunea hidrogenului în regiunea centrală și că a început să se dilate. Clasa spectrală a stelei este F5 IV-V.
Procyon B
[modificare | modificare sursă]Procyon B este o pitică albă cu o luminozitate inferioară de mai puțin de 1% din cea a Soarelui, situată, în medie, la 15 unități astronomice de Procyon A, adică aproape distanța dintre Soare și planeta Uranus. Ea are o orbită excentrică care variază între 9 și 21 ua.[6] Are clasa spectrală DA.
Existența sa a fost pusă pentru prima dată în evidență de astronomul Friedrich Wilhelm Bessel în 1844. Caracteristicile orbitale ale lui Procyon B au fost calculate în 1862 de către Arthur Auwers. Steaua a fost observată vizual, pentru prima oară, de John Martin Schaeberle în 1892, grație Observatorului Lick.
Triunghiul de Iarnă
[modificare | modificare sursă]
Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Magnetic Field and Rotation in Lower Main-Sequence Stars: An Empirical Time-Dependent Magnetic Bode's Relation?
- ^ A Redetermination of the Mass of Procyon[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Kervella, P.; et al. (), „The diameter and evolutionary state of Procyon A. Multi-technique modeling using asteroseismic and interferometric constraints”, Astronomy and Astrophysics, 413 (1): 251–256, arXiv:astro-ph/0309148
, Bibcode:2004A&A...413..251K, doi:10.1051/0004-6361:20031527
- ^ „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), , accesat în .
- ^ en Une étude astronomique de Procyon[nefuncțională], Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009
- ^ en Procyon, SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009
