Procyon

Procyon (α CMi, α Canis Minoris, Alpha Canis Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australă Câinele Mic. Privită doar cu ochii liberi pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34^[3]. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principală de clasă spectrală F5 IV-V, numită Procyon A, și o pitică albă cu clasă spectrală DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină.

Numele

Procyon, numele propriu al stelei, a fost aprobat oficial de către Uniunea Astronomică Internațională la data de 29 iulie 2016. ^[4]

Etimologie

Numele său provine din greaca veche: προκύων, transliterat prokýōn, care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din Nanhe, un sub-grup al asterismului Nan bei he, reprezentând două mici văi pe malul râului ceresc Tianhe (Calea Lactee).

Procyon A

Procyon A este de 7 până la 8 ori mai luminoasă și de două ori mai mare decât Soarele.^[5] Este clasată ca fiind o stea subgigantă galben-albă, ceea ce semnifică faptul că și-a terminat fuziunea hidrogenului în regiunea centrală și că a început să se dilate. Clasa spectrală a stelei este F5 IV-V.

Procyon B

Reprezentare grafică a orbitelor celor două componente ale stelei binare Procyon.

Procyon B este o pitică albă cu o luminozitate inferioară de mai puțin de 1% din cea a Soarelui, situată, în medie, la 15 unități astronomice de Procyon A, adică aproape distanța dintre Soare și planeta Uranus. Ea are o orbită excentrică care variază între 9 și 21 ua.^[6] Are clasa spectrală DA.

Existența sa a fost pusă pentru prima dată în evidență de astronomul Friedrich Wilhelm Bessel în 1844. Caracteristicile orbitale ale lui Procyon B au fost calculate în 1862 de către Arthur Auwers. Steaua a fost observată vizual, pentru prima oară, de John Martin Schaeberle în 1892, grație Observatorului Lick.

Triunghiul de Iarnă

Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.

Note

↑ Willie Soon; Dmitry Sokolov; Sallie Baliunas (1 februarie 1996). „Magnetic Field and Rotation in Lower Main-Sequence Stars: an Empirical Time-dependent Magnetic Bode's Relation?”. Astrophysical Journal (în engleză). 457 (2): 99–102. Bibcode:1996ApJ...457L..99B. doi:10.1086/309891. Wikidata Q54121112.
↑ Howard E. Bond; Dimitri Pourbaix; Henry L. Shipman; Ronald L. Gilliland; William Foster van Altena; T. M. Girard; H. Wu; J. T. Lee; S. E. Dyson; E. P. Horch (mai 2000). „A Redetermination of the Mass of Procyon”. Astronomical Journal (în engleză). 119 (5): 2428–2436. Bibcode:2000AJ....119.2428G. doi:10.1086/301353. Wikidata Q56060034.
↑ Kervella, P.; et al. (2004), „The diameter and evolutionary state of Procyon A. Multi-technique modeling using asteroseismic and interferometric constraints”, Astronomy and Astrophysics, 413 (1): 251–256, arXiv:astro-ph/0309148 , Bibcode:2004A&A...413..251K, doi:10.1051/0004-6361:20031527
↑ „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), 2016, accesat în 24 august 2016 .
↑ en Une étude astronomique de Procyon^{[nefuncțională]} , Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009
↑ en Procyon Arhivat în 17 martie 2015, la Wayback Machine., SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009

Portal Stea

Vezi și

Coordonate: 07^h 39^m 18.1^s, +05° 13′ 29″

[wdref-c537f0b3e70d423dc90c3a4391e669f8-1] Willie Soon; Dmitry Sokolov; Sallie Baliunas (1 februarie 1996). „Magnetic Field and Rotation in Lower Main-Sequence Stars: an Empirical Time-dependent Magnetic Bode's Relation?”. Astrophysical Journal (în engleză). 457 (2): 99–102. Bibcode:1996ApJ...457L..99B. doi:10.1086/309891. Wikidata Q54121112.

[wdref-e91d7b705ab3c776264ece30d76da6af-2] Howard E. Bond; Dimitri Pourbaix; Henry L. Shipman; Ronald L. Gilliland; William Foster van Altena; T. M. Girard; H. Wu; J. T. Lee; S. E. Dyson; E. P. Horch (mai 2000). „A Redetermination of the Mass of Procyon”. Astronomical Journal (în engleză). 119 (5): 2428–2436. Bibcode:2000AJ....119.2428G. doi:10.1086/301353. Wikidata Q56060034.

[aaa413-3] Kervella, P.; et al. (2004), „The diameter and evolutionary state of Procyon A. Multi-technique modeling using asteroseismic and interferometric constraints”, Astronomy and Astrophysics, 413 (1): 251–256, arXiv:astro-ph/0309148 , Bibcode:2004A&A...413..251K, doi:10.1051/0004-6361:20031527

[4] „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), 2016, accesat în 24 august 2016 .

[5] Une étude astronomique de Procyon^{[nefuncțională]} , Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009

[6] Procyon Arhivat în 17 martie 2015, la Wayback Machine., SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]