Procyon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Procyon (dezambiguizare).
Procyon
Poziția Procyon/α Canis Minoris în constelația Câinele Mic
Poziția Procyon/α Canis Minoris în constelația Câinele Mic
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Câinele Mic
Magnitudine aparentă 0.34
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală F5 IV-V
Tipul de variabilă
Declinație +05° 13′ 29.9552″
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 11,46 a-l (3,51 parseci) al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă
Rază
Luminozitate
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Elgomaisa, Algomeysa, Antecanis, α Canis Minoris, 10 Canis Minoris, GCTP 1805.00, HR 2943, BD+05°1739, HD 61421, LHS 233, GJ 280, HIP 37279
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Procyon (α CMi, α Canis Minoris, Alpha Canis Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australă Câinele Mic. Privită doar cu ochii liberi pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34[1]. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principală de clasă spectrală F5 IV-V, numită Procyon A, și o pitică albă cu clasă spectrală DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină.

Numele[modificare | modificare sursă]

Procyon, numele propriu al stelei, a fost aprobat oficial de către Uniunea Astronomică Internațională la data de 29 iulie 2016. [2]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele său provine din greaca veche: προκύων, transliterat prokýōn, care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din Nanhe, un sub-grup al asterismului Nan bei he, reprezentând două mici văi pe malul râului ceresc Tianhe (Calea Lactee).

Procyon A[modificare | modificare sursă]

Procyon A este de 7 până la 8 ori mai luminoasă și de două ori mai mare decât Soarele.[3] Este clasată ca fiind o stea subgigantă galben-albă, ceea ce semnifică faptul că și-a terminat fuziunea hidrogenului în regiunea centrală și că a început să se dilate. Clasa spectrală a stelei este F5 IV-V.

Procyon B[modificare | modificare sursă]

Reprezentare grafică a orbitelor celor două componente ale stelei binare Procyon.

Procyon B este o pitică albă cu o luminozitate inferioară de mai puțin de 1% din cea a Soarelui, situată, în medie, la 15 unități astronomice de Procyon A, adică aproape distanța dintre Soare și planeta Uranus. Ea are o orbită excentrică care variază între 9 și 21 ua.[4] Are clasa spectrală DA.

Existența sa a fost pusă pentru prima dată în evidență de astronomul Friedrich Wilhelm Bessel în 1844. Caracteristicile orbitale ale lui Procyon B au fost calculate în 1862 de către Arthur Auwers. Steaua a fost observată vizual, pentru prima oară, de John Martin Schaeberle în 1892, grație Observatorului Lick.


Triunghiul de Iarnă[modificare | modificare sursă]

Triunghiul de Iarnă: stânga sus: Procyon, dreapta sus: Betelgeuse, jos: Sirius.

Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kervella, P. et al. (1 ianuarie 2004), „The diameter and evolutionary state of Procyon A. Multi-technique modeling using asteroseismic and interferometric constraints”, Astronomy and Astrophysics 413 (1): 251–256, doi:10.1051/0004-6361:20031527, Bibcode2004A&A...413..251K 
  2. ^ "Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016" (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), , accesat la 24 august 2016 .
  3. ^ en Une étude astronomique de Procyon, Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009
  4. ^ en Procyon, SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Coordonate: Harta cerului 07h 39m 18.1s, +05° 13′ 29″