Procyon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Procyon (dezambiguizare).
Procyon
Poziția Procyon/α Canis Minoris în constelația Câinele Mic
Poziția Procyon/α Canis Minoris în constelația Câinele Mic
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Câinele Mic
Magnitudine aparentă 0.34
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 2,6513  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală F5 IV-V
Tipul de variabilă
Declinație +05° 13′ 29.9552″
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 11,46 a-l (3,51 parseci) al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate 0,407[1]  Modificați la Wikidata
Înclinare
Detalii
Masă 1,5 Masă terestră  Modificați la Wikidata
Rază 1,86 Rază solară  Modificați la Wikidata
Luminozitate
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Elgomaisa, Algomeysa, Antecanis, α Canis Minoris, 10 Canis Minoris, GCTP 1805.00, HR 2943, BD+05°1739, HD 61421, LHS 233, GJ 280, HIP 37279
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Procyon (α CMi, α Canis Minoris, Alpha Canis Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australă Câinele Mic. Privită doar cu ochii liberi pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34[2]. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principală de clasă spectrală F5 IV-V, numită Procyon A, și o pitică albă cu clasă spectrală DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină.

Numele[modificare | modificare sursă]

Procyon, numele propriu al stelei, a fost aprobat oficial de către Uniunea Astronomică Internațională la data de 29 iulie 2016. [3]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele său provine din greaca veche: προκύων, transliterat prokýōn, care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din Nanhe, un sub-grup al asterismului Nan bei he, reprezentând două mici văi pe malul râului ceresc Tianhe (Calea Lactee).

Procyon A[modificare | modificare sursă]

Procyon A este de 7 până la 8 ori mai luminoasă și de două ori mai mare decât Soarele.[4] Este clasată ca fiind o stea subgigantă galben-albă, ceea ce semnifică faptul că și-a terminat fuziunea hidrogenului în regiunea centrală și că a început să se dilate. Clasa spectrală a stelei este F5 IV-V.

Procyon B[modificare | modificare sursă]

Reprezentare grafică a orbitelor celor două componente ale stelei binare Procyon.

Procyon B este o pitică albă cu o luminozitate inferioară de mai puțin de 1% din cea a Soarelui, situată, în medie, la 15 unități astronomice de Procyon A, adică aproape distanța dintre Soare și planeta Uranus. Ea are o orbită excentrică care variază între 9 și 21 ua.[5] Are clasa spectrală DA.

Existența sa a fost pusă pentru prima dată în evidență de astronomul Friedrich Wilhelm Bessel în 1844. Caracteristicile orbitale ale lui Procyon B au fost calculate în 1862 de către Arthur Auwers. Steaua a fost observată vizual, pentru prima oară, de John Martin Schaeberle în 1892, grație Observatorului Lick.


Triunghiul de Iarnă[modificare | modificare sursă]

Triunghiul de Iarnă: stânga sus: Procyon, dreapta sus: Betelgeuse, jos: Sirius.

Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://dx.doi.org/10.1086%2F301353  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Kervella, P.; et al. (), „The diameter and evolutionary state of Procyon A. Multi-technique modeling using asteroseismic and interferometric constraints”, Astronomy and Astrophysics, 413 (1): 251–256, arXiv:astro-ph/0309148Accesibil gratuit, Bibcode:2004A&A...413..251K, doi:10.1051/0004-6361:20031527 
  3. ^ „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), , accesat în  .
  4. ^ en Une étude astronomique de Procyon, Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009
  5. ^ en Procyon, SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Coordonate: Harta cerului 07h 39m 18.1s, +05° 13′ 29″