Parcul Național Ceahlău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Parcul Național Ceahlău
Categoria II IUCN (Parc național)
Masivul Ceahlău
Masivul Ceahlău
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Localizarea parcului pe harta țării
Poziția România
Județul Neamț
Cel mai apropiat orașBicaz
Coordonate46°57′22″N 25°56′20″E46°57′22″N 25°56′20″E[1]
Suprafață8.396 ha
Înființare1971, declarat în 2000
Websiteceahlaupark.ro

Parcul Național Ceahlău este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată în nord-estul României pe teritoriul vestic al județului Neamț[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se întinde în extremitatea central-vestică a județului Neamț (aproape de limita de graniță cu județul Harghita), pe teritoriile administrative ale comunelor Bicazu Ardelean, Ceahlău și Tașca și al orașului Bicaz[3], în apropierea drumului național DN12C care leagă municipiul Piatra Neamț de orașul Gheorgheni.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Parcul Național Ceahlău a fost declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 5 martie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[4] și reprezintă un areal montan cu o mare diversitate reliefală (turnuri, ace, creste calcaroase, relief carstic cu vârfuri ascuțite, peșteri, cheiuri, văii) cu păduri, pajiști și fânețe.

Situat în arealul Carpaților Orientali și localizat la nivelul zonei centrale, acesta ocupă o suprafață de 8.396 hectare[5] (formată din conglomerate dure a Masivului Ceahlău) și include ariile protejate Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoarea (monument al naturii).

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Peșteri închise accesului public, Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Fânețe montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților.

Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

Parcul natural se suprapune sitului Natura 2000 - Ceahlău, la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6]; printre care: șase mamifere: ursul brun (Ursus arctos[7], lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx)[8], liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini) și liliacul comun (Myotis myotis); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[9], tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și salamandra carpatică (Triturus montandoni), un pește din specia Cottus gobio (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia Odontopodisma rubripes.

La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița (Asplenium adulterinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopoțel de munte (Campanula serrata), moșișoare (Liparis loeselii), iarba-gâtului (Tozzia carpathica) și stânjenelul sălbatic (Iris aphylla ssp. hungarica)[10].

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna parcului este una diversă și bine reprezentată din mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni[11].

Mamifere: cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), pisică sălbatică (Felis silvestris), mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), jder (Martes martes), nevăstuică (Mustela nivalis), viezure (Meles meles), iepure de câmp (Lepus europaeus), dihor (Mustela putorius), arici comun (Erinaceus europaeus), pârș cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârș de stejar (Eliomys quercinus), pârș de alun (Muscardinus avellanarius), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina), liliacul de ziduri (Vespertilio murinus), liliacul târziu (Eptesicus serotinus), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul urecheat (Plecotus auritus);

Păsări: uliu porumbar (Accipiter gentilis),acvilă de munte (Aquila chrysaetos)[12], pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă de munte (Anthus spinoletta), cocoș de munte (Tetrao urogallus)[13], acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina)[14], corb (Corvus corax), cristel-de-câmp (Crex crex), mierlă de apă (Cinclus cinclus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), brumăriță de stâncă (Prunella collaris), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), pițigoi-moțat (Parus cristatus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), șoim călător (Falco peregrinus), pițigoiul de munte (Parus montanus), mierla gulerată (Turdus torquatus) sau mierla de apă (Cinclus cinclus)[15];

Reptile și amfibieni: năpârcă (Coronella austriaca), șopârlă de câmp ('Lacerta agilis), șarpe de apă (Natrix tessellata), șarpele orb (Anguis fragilis), viperă (Vipera berus), broască râioasă verde (Bufo viridis), broasca roșie de munte (Rana temporaria), broască râioasă (Bufo bufo) sau tritonul de munte (Triturus alpestris)[16].

Floră[modificare | modificare sursă]

Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica)

Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.), soc negru (Sambucus nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina) sau merișor (Vaccinium vitis-idaea).

Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică (Arnica montana), pelin (Artemisia eriantha), coada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii), omag (Aconitum napellus ssp. firmum), sânziene de munte (Asperula carpatica), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), cornuț (Cerastium transsilvanicum), Draba haynaldii - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), garofiță albă de munte (Dianthus spiculifolius), ochiul-șarpelui (Eritrichium nanum ssp. jankae), ovăscior (Helictotrichon decorum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ineață (Linum perenne ssp. extraaxillare), țâța-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla), darie de munte (Pedicularis baumgartenii), firuță (Poa rehmannii), verzișoară de munte (Sempervivum montanum ssp. carpaticum), degetăruț (Soldanella hungarica ssp. hungarica), cimbrișor (cu specii de: Thymus comosus și Thymus bihoriensis), papură (Typha shuttleworthii) sau măciulie (Thesium kernerianum)[17].

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Biserica Mănăstirii Durău

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, arii naturale protejate); astfel:

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Parcul Național Ceahlău (general information); accesat la 27 ianuarie 2013
  2. ^ Protectedplanet.net - Ceahlău National Park (geolocalisation); accesat la 27 ianuarie 2013
  3. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl); accesat la 5 ianuarie 2013
  4. ^ Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României Nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 27 ianuarie 2013
  5. ^ Apmnt.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Neamț; accesat la 27 ianiuarie 2013
  6. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 5 ianuarie 2014
  7. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Ursus arctos; accesat la 5 ianuarie 2014
  8. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lynx lynx; accesat la 5 ianuarie 2014
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 5 ianuarie 2014
  10. ^ Natura200.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Situl Ceahlău; accesat la 5 ianuarie 2014
  11. ^ Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României; accesat la 5 ianuarie 2014
  12. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Aquila chrysaetos; accesat la 5 ianuarie 2014
  13. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Tetrao urogallus; accesat la 5 ianuarie 2014
  14. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Aquila Pomarina; accesat la 5 ianuarie 2014
  15. ^ Flora și fauna Masivului Ceahlău - Specii de păsări aflate în arealul sitului; accesat la 5 ianuarie 2014
  16. ^ Eunis.eea.europa.eu - Flora și fauna sitului Natura 2000 - Ceahlău; accesat la 5 ianuarie 2014
  17. ^ Natura2000.mmediu.ro - Flora sitului de importanță comunitară - Ceahlău; accesat la 5 ianuarie 2014
  18. ^ Izvoru Alb, file de coșmar, 27 august 2013, ziarul Ceahlăul, accesat 2014.01.05
  19. ^ Bicazu Ardelean: investiția de alimentare cu apă a două sate, la final, 19 noiembrie 2012, ziarul Ceahlăul, accesat 2013.12.18
  20. ^ Pierduți cu GPS-ul, salvați de Salvamont (date despre situația DJ127A); ziarul Adevărul, 2009.11.20 accesat 2014.01.05
  21. ^ Feriți-vă de drumurile fantomă!, Monitorul de Neamț și Roman, 2009.11.20 accesat 2014.01.05

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Defrișări

Construcții ilegale