Peștera Munticelu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Peștera Munticelu
Categoria III IUCN (Monument al naturii)
Harta locului unde se află Peștera Munticelu
Harta locului unde se află Peștera Munticelu
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaActual Neamt county CoA.png Județul Neamț
 România
Cel mai apropiat orașBicaz
CoordonateCoordonate: 46°50′03″N 25°51′08″E / 46.83417°N 25.85222°E / 46.83417; 25.8522246°50′03″N 25°51′08″E / 46.83417°N 25.85222°E / 46.83417; 25.85222[1]
Suprafață0,10 ha
Înființare1971, declarat în 2000

Peștera Munticelu (monument al naturii numit și Peștera Ghiocelu) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic) și, face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului. Este situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află spre la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita în Munții Hășmaș, pe partea stângă a apei Bicazului – în apropierea porțiunii din drumului național DN12C care leagă localitatea Bicazu Ardelean de Lacu Roșu prin Cheile Bicazului[2]. Acesul spre peștera se face din dreptul carierei de calcar Surduc, la un sfert de km de intrarea în rezervația Cheile Șugăului.[3][4]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Descriere

Rezervația naturală cu o suprafață de 0,10 hectare[5], face parte din situl Natura 2000 Cheile Șugăului – Munticelu și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al Masivului Munticelu[A]. Cu o dezvoltare de 120 m și o denivelare de 14m[4] (-2 respectiv +12 față de intrare[4]), are o intrare scundă de 1 – 1,5 m[4] situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri – descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri. Planșeul inferior – neted în prima parte a sălii, este acoperit de argilă și calcar depus sub formă de crustă.[3][4] În continuare planșeul acoperit de o îngrămădire de blocuri, urcă în trepte spre vest, având forma unui amfiteatru.[4] Din peretele estic al sălii se desprind câteva diverticule.

Cel mai semnificativ element al peisajului cavernicol îl constituie stalagmitele – în special cele lumânare, ce formează o adevărată pădure în partea de nord[B]. Stalactitele fistulare, formează aici uneori adevărate „ploi de macaroane”. Un lac mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul.[4] Se pot identifica într-un alt diverticul[4] și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită.[3][4]

Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă.[6][7]

Aspecte turistice

Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special.[3][4] Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină.[3]

În apropiere pe Șaua Glodului se găsește Peștera Tunel, care traversează stânca pentru a ieși în rezervația Cheile Șugăului.[8]

Speleogeneză și aspecte morfologice

Dezvoltarea sălii s-a făcut de-a lungul unui plan tectonic înclinat spre est al Masivului Munticelu, în care exista o diaclază înclinată tot spre est cu 30-40° ce a fost intersectată de o fractură principală orientată de la nord la sud. Sala a apărut pe fondul dizolvării produse la zona de intersecție a respectivelor accidente tectonice. Ulterior prăbușirile de blocuri, au condus la aspectul actual.[4]

Mic istoric[modificare | modificare sursă]

Numele – local de Peștera Ghiocelu, vine de la descoperirea ei în primavara anului 1973 de către un grup de copii plecati la cules ghiocei.[3]. În același an a fost cartată de L. Povară și G. Diaconu după care N. Acrâșmăriței și M. Ciobanu îi publică publică schița și descrierea. Din păcate această publicitate prematură neurmată de luarea imediată a unor măsuri de protecție și amenajare, au dus la scurtă vreme după descoperire la apariția unei puternice degradări antropice.[4]

Declararea cavernei pentru prima dată ca arie protejată s-a făcut în 1971[9] – pe plan local[10]. Statutul a fost recomfirmat în 1994[11], fiind recunoscut la nivel național în anul 2000 de Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[12]

Cercetării asupra faunei de chiroptere a peșterii au avut loc în 2004 și în perioada 2007 – 2008.[7]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  • A Masivul Munticelul este un interfluviu predominent stâncos orientat nord-sud cu altitudinea maximă de 1381 m în creasta Munticelu-Piatra Șugaului.[13]
  • B La momentul descoperirii, aglomerarea respectivă era cea mai densă de acest tip din țara noastră. Se aflau acolo inclusiv stalagmite nu mai groase de 3 cm, dar cu înălțimea de 3 m[4].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Eunis.eea.europa.eu - Pestera Munticelu (general information); accesat la 24 octombrie 2012
  2. ^ en Protectedplanet.net - Pestera Munticelu Natural Monument; accesat la 24 0ctombrie 2012
  3. ^ a b c d e f Neamț, Peștera Munticelu, infoturism-moldova.ro, accesat 19 octombrie 2013
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m Peștera Munticelu, speologie.org, accesat 19 octombrie 2013
  5. ^ Apmnt.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Neamț; accesat la 24 octombrie 2012
  6. ^ Date privind biologia, ecologia și etologia unor specii de chiroptere, Pocora (Ifrim) Irina, Lucrare de licență, Facultatea de Biologie – Secția Biologie, Conduc. Ion I., Valenciuc N., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2004
  7. ^ a b Chiropterofauna din aria Cheile Bicazului - Cheile Șugăului - Peștera Toșorog, Baltag Emanuel Ștefan, Pocora Irina, Pocora Viorel, revista Migrans. vol XII, Nr. 1, februarie 2009, p. 3, , accesat 20 octombrie 2013
  8. ^ Mi-e dragă România pentru Peștera Munticelu, Dan Creța, Radio România Actualități, 7 Martie 2013, accesat 20 octombrie 2013
  9. ^ Natura2000.mmediu.ro - Formular standard - Cheile Șugăului - Munticelu; accesat la 20 octombrie 2013
  10. ^ Hotărârea Nr. 290 din 1971 a Consiliului Popular al Județului Neamț
  11. ^ Hotărărea Consiliului Județean Neamț Nr. 15 din 23.12.1994 privind Zonele naturale, specii de plante și din faună rare, protejate în Județul Neamț
  12. ^ Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 24 octombrie 2012
  13. ^ Rezervația Naturală Cheile Șugăului-Munticelu pe portalul ecoazimut.ro accesat 20 octombrie 2013

Literatură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Catalogul sistematic al peșterilor din România – 1981, Goran, C., 1982.
  • Peșteri din România - Ghid Turistic., Orghidan T., Negrea Șt., Racoviță Ghe., Lascu C., Ed. Sport-Turism, București, 1984, p. 430-434
  • Peșteri din Secuime., Dénes, I. Speomond, nr. 9-10, pag. 33-38, 2004-2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]