Dumitru Micu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dumitru Micu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bârsa, România Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata

Dumitru Micu, născut Dumitru Chiș (n. , Bârsa, România – d. , București, România[2]) a fost un istoric și critic literar român.

Note biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Bârsa, în județul de azi Sălaj, din părinți țărani, ca fiu al Anicăi (născută Lazăr) și al lui Gheorghe Chiș. Studiază cursurile elementare în satul natal și apoi la Jibou, dar urmează cursurile școlii secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat, la secția de predare în limba română (1941-1944), iar apoi încheie studiile medii la liceele „Gheorghe Barițiu“ (1944-1945) și „Inochentie Micu-Klein“ (1945-1948).

Studiile universitare, începute la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), sunt continuate și terminate la București (1950-1952), unde va urma și Scoala de Literatura „Mihai Eminescu“ (1950-1951). Acolo va fi cadru didactic pentu scurtă vreme, fiind totodată și inspector-șef în Comitetul pentru Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri.

A fost redactor la ziarul „Lupta Ardealului“ din Cluj (1947 și 1948, în timpul vacanțelor scolare), ulterior la revista clujeana „Almanahul literar“ (1949-1950), la „Contemporanul“ (1952-1953) si „Scânteia“ (1957-1960).[3]

Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din Bucuresti, unde a predat literatura română. În 1962 devine conferențiar didactic, iar din 1969 profesor universitar plin. Din 1956 este doctor în stiinte filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. Dumitru Micu, bun cunoscător al literaturii române, dar mai ales a celei interbelice și postbelice este și unul dintre cei mai importanți istorici literari ai perioadei după 1947.[4]

A scris opere de sinteză despre Poporanism, literatura modernă, revista Gândirea, dar și monografii despre Tudor Arghezi, G. Călinescu sau George Coșbuc, precum și o importantă și cuprinzătoare istorie a literaturii române (Istoria literaturii române: de la creația populară la postmodernism).[5]

În perioada 1990-1991 a fost directorul Editurii Minerva.

A decedat la București, la 17 iunie 2018.[6]

Opere publicate [7][modificare | modificare sursă]

  • Sensul etic al operei lui Sadoveanu (1955) ;
  • Poezia Mariei Banuș, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956 ;
  • Romanul românesc contemporan (1959) ;
  • Poporanismul și « Viața românească » (1961) ;
  • Literatura română la începutul secolului XX (1964) ;
  • Istoria literaturii române 1900 - 1918, 2 volume, București, Editura Științifică și Pedagogică, 1964-1965 ;
  • Opera lui Tudor Arghezi : eseu despre vârstele interioare, București, Editura pentru Literatură, 1965 ;
  • & Nicolae Manolescu, Literatura română de azi : poezia, proza dramaturgia 1944 - 1964, București, Editura Tineretului, 1965 ;
  • G. Coșbuc, București, Editura Tineretului, 1966 ;
  • Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967 ;
  • Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970 ;
  • Început de secol : 1900 - 1916, București, Editura Minerva, 1970 ;
  • T. Arghezi (1972);
  • Periplu, București, Editura Cartea Românească, 1974 ;
  • Fragmente automitologice, București, Editura Eminescu, 1974 ;
  • Gândirea și gândirismul (1975) ;
  • Lecturi și păreri (1978) ;
  • G. Călinescu : între Apollo și Dionysos, București, Editura Minerva, 1979 ;
  • Scriitori, cărți, reviste (1980) ;
  • Modernismul românesc, 2 volume, București, Editura Minerva, 1984 - 1985 ;
  • De la Alexandru Macedonski la George Bacovia, București, Editura Minerva, 1984 ;
  • De la Arghezi la suprarealism, București, Editura Minerva, 1985 ;
  • Limbaje moderne în poezia românească de azi (1986) ;
  • Limbaje lirice contemporane, București, Editura Minerva, 1988 ;
  • Scurtă istorie a literaturii române, IV volume, Editura Iriana, 1994-1997 ;
  • În căutarea autenticității, București, Editura Minerva, 1994 ;
  • Poezia lui Christian W. Schenk, Bucuresti 1998/1999;
  • Istoria literaturii române : de la creația populară la postmodernism, București, Editura Saeculum, 2000 ;
  • Istoria literaturii române în secolul XX, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000 ;
  • et alii, Limba și literatura română, București, Editura Constelații, 2001 ;
  • Lucian Blaga : autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003 ;
  • Mircea Eliade : viața ca operă, opera ca viață, București, Editura Constelații, 2003 ;
  • M. Eminescu în raza gândului etern, 2005;
  • Arghezi, București, 2005 (ediția a II-a: Cluj-Napoca, 2010);
  • Critici prozatori ,București, Editura Muzeului literaturii române, 2010;

Memorii[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Dumitru Micu.
  • Timpuri zbuciumate, editura „Saeculum”, 2004
  • Sfârșit și început de mileniu. Rememorări, București, 2010, Editura Muzeul Literaturii Române

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Dumitru Micu”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ „Doliu in cultura românească. Istoricul și criticul literar Dumitru Micu a murit”, Antena 3, , accesat în  
  3. ^ Revista de cultură - Prezentarea criticului Dumitru Micu
  4. ^ Litere,ro - Necrolog Dumitru Micu
  5. ^ Articol despre Dumitru Micu
  6. ^ Veste tristă - Despre decesul criticului Dumitru Micu
  7. ^ Lucrări importante ale criticului

Legături externe[modificare | modificare sursă]