Ioan Lazăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ioan Lazăr (n. 18 septembrie 1947, Frumoasa, azi în județul Teleorman) este un critic de film român.

A obținut premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1986 „pentru volumul Cum se face un film” (ex aequo cu Alice Mănoiu),[1] premiul pentru carte de cinema al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pe anul 2005 „pentru volumele Barocul cinematografic și Stilistica filmului”.[2] și premiul special pentru cultură cinematografică al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pe anul 2009 (ex aequo cu Sergiu Nicolaescu și Laurențiu Damian).[3]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Arta narațiunii în filmul românesc, Ed. Meridiane, București, 1981
  • Structuri filmice - o introducere în cinematograful românesc, 1983
  • Cum se face un film, Ed. Cartea Românească, București, 1986
  • Teme și stiluri cinematografice, 1987
  • Istoria filmului în personaje și actori, 4 vol., 1992-1994
  • Comedia literaturii și comedia cinematografică, 1995
  • Amza Pellea, cel mai iubit dintre actori, 2004
  • Barocul cinematografic, 2005
  • Stilistica filmului, 2005
  • Filmele etalon ale cinematografiei românești, 2009
  • Cannes-ul românilor, 2010
  • Istoria teoretică și estetică a filmului românesc, vol. I (1912-1947), 2013

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 72.
  2. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile Uniunii Cineaștilor din România pe anii 2005-2010 (acordate în lunile martie ale anilor următori), Biblioteca Bucureștilor, București, 2012, p. 6.
  3. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile Uniunii Cineaștilor din România pe anii 2005-2010 (acordate în lunile martie ale anilor următori), Biblioteca Bucureștilor, București, 2012, p. 38.