Sari la conținut

Profira Sadoveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Profira Sadoveanu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Fălticeni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedată (97 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiMihail Sadoveanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
scriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]
traducătoare
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Profira Sadoveanu (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , București, România) a fost o prozatoare și poetă română, fiica scriitorului Mihail Sadoveanu[2] și a Ecaterinei Bâlu.

Profira Sadoveanu s-a născut la data de 20 mai 1906, în Fălticeni. Ea este fiica lui Mihail Sadoveanu și a Ecaterinei Bâlu.

A urmat cursurile liceale la Colegiul Național „Nicolae Gane” din Fălticeni și, după un an de studiu în particular, la Liceul „Oltea Doamna” din Iași (azi Colegiul Național „Mihai Eminescu”), unde a obținut bacalaureatul în 1925.„Profirița”, cum era alintată de familie, și-a făcut studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene (1923 - 1927). A studiat Filosofia la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1925 – 1929), fără însă a-și susține licența. Intenționează să studieze arta dramatică la Paris, dar nu obține consimțământul tatălui. După frecventarea facultății lucrează mult cu tatăl său, ea fiindu-i secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător.

Debutează publicistic în „Universul literar și artistic” cu reportaje, folosind pseudonimul Valer Donea, și editorial cu romanul Mormolocul în anul 1933. A mai publicat un volum de interviuri (Domniile lor domnii și doamnele, 1937/Stele și luceferi, 1969), memorialistică, cărți de evocare a tatălui său (Viața lui Mihail Sadoveanu, 1957/Ostrovul zimbrului, 1966; În umbra stejarului, 1955 ș.a.), poeme în proză (Ploi și ninsori, 1940), poezie (Somnul Pietrei, 1971), cărți de versuri pentru copii (Balaurul alb, 1955; Ochelarii bunicii, 1969) sau traduceri (Anton Pavlovici Cehov, Honoré de Balzac etc.).

Profira Sadoveanu a murit la vârsta de 97 de ani, pe 3 octombrie 2003, într-o locuință sărăcăcioasă, sordidă, situată la parterul unui bloc din Berceni, pe str. Huedin nr.4, unde locuia de cinci ani cu cumnatul său, ing. Paul Știubei, soțul Theodorei Sadoveanu. A fost înmormântată la Cimitirul Străulești 2 din București.

A tradus, uneori în colaborare cu cumnata ei, Valeria Sadoveanu, din opera lui A.P. Cehov, A.N. Ostrovski, K.D. Usinski, H. de Balzac:

  • Mormolocul (1933)
  • Naufragiații din Auckland (1937)
  • Domniile lor domnii și doamnele (1937) .
  • O zi cu Sadoveanu (1955)
  • Balaurul alb (1955)
  • Viața lui Sadoveanu. Copilăria și adolescența (1957)
  • Vânătoare domnească (1963)
  • Ostrovul zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu (1966)
  • Stele și luceferi (1969)
  • Planeta părăsită (1970)
  • Ochelarii bunicăi (1970)
  • Somnul pietrei, versuri (1971)
  • Cântece lui Ștefan Voda (1974)
  • Ploi și ninsori (1975)
  • Foc de artificii (1985)
  • Destăinuiri (1989)
  1. ^ a b Profira Sadoveanu, Autoritatea BnF 
  2. ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 539.