Nitrometan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nitrometan
Nitromethane structure.svg
Nitromethane-3D-vdW.png
Nume IUPACNitrometan[1]
Alte denumiriNitrocarbol
Identificare
Număr CAS75-52-5
Informații generale
Formulă chimicăCH3NO2
Aspectlichid incolor, uleios
Masă molară61,04 g/mol
Proprietăți
Densitate1,1371 g/cm3 (20 °C)
Punct de topire−28,38 °C
Punct de fierbere101,19 °C
Solubilitate
misc. eter dietilic, acetonă, etanol
Solubilitate în apă
10 g/100 mL
Pericol
F : InflamabilX : Nociv
Inflamabil, Nociv,
Fraze RR5, R10, R22
Fraze S(S2), S41
SGH02 : InflamabilSGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Atenție
H226, H302,
NFPA 704

NFPA 704.svg

3
2
4
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Nitrometanul este un compus organic cu formula chimică CH3NO2, fiind cel mai simplu compus din categoria nitroderivaților organici. Este un lichid polar, utilizat de obicei ca solvent în diferite aplicații industriale, precum în extracții, ca mediu de reacție și ca solvent de curățare. Este folosit și ca intermediar în sinteza organică, în procesele de fabricare a medicamentelor, pesticidelor, explozibililor și fibrelor.[2] Mai este utilizat pe post de combustibil sau ca aditiv.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Nitrometanul se obține la nivel industrial prin tratarea propanului cu acid azotic la temperaturi cuprinse între 350–450 °C. Aceasta este o reacție exotermă prin care se obțin și alți trei nitro-alcani importanți din punct de vedere industrial (pe lângă nitrometan): nitroetan, 1-nitropropan și 2-nitropropan.[2]

În laborator[modificare | modificare sursă]

Nitrometanul poate fi obținut în laborator prin reacția dintre cloroacetatul de sodiu și nitritul de sodiu, în soluție apoasă:[3]

ClCH2COONa + NaNO2 + H2O → CH3NO2 + NaCl + NaHCO3

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: The Royal Society of Chemistry. . p. 662. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4. 
  2. ^ a b Markofsky, S. B. (). „Nitro Compounds, Aliphatic”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Weinheim: Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a17_401.pub2. 
  3. ^ Whitmore, F. C.; Whitmore, M. G. (), „Nitromethane”, Org. Synth. ; Coll. Vol., 1: 401  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)