Marco Bandini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marco Bandini
Date personale
Născut 1593
Skopje, Macedonia
Decedat 27 ianuarie 1650
Bacău
Naționalitate bosniac
Religie catolică
Ocupație arhiepiscop romano-catolic care a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova
Activitate
Educație studii teologice la Roma
Ani de activitate 1644-1650
Organizație Biserica Romano-Catolică
Lucrări remarcabile Codex Bandini - Vizitarea generală a tututor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova (1646-1648)
Oraș natal Skopje
Predecesor Pietro Deodato Bakšić
Succesor Mathias-Marian Kurski

Marco Bandini, născut Marcu Bandulovic (n. 1593, Skopje, Macedonia - d. 27 ianuarie 1650, Bacău) a fost un arhiepiscop romano-catolic de origine bosniacă, care a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova (1644-1650). El este autorul așa-numitului Codex Bandini.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marco Bandini s-a născut în anul 1593, în orașul Skopje (Macedonia), într-o familie de origine bosniacă. Numele său la naștere era Marcu Bandulovic. A urmat studii de teologie la Roma și a intrat în Ordinul Franciscanilor Minoriți Observanți. La Roma și-a italienizat numele în cel de Marco Bandini.[1]

A fost trimis de Sfântul Scaun pentru a îndeplini misiuni bisericești la Carașova, Belgrad și Caransebeș. La data de 16 decembrie 1643, papa Urban al VIII-lea l-a numit pe Marco Bandini ca arhiepiscop de Marcianopole, fiind hirotonit întru arhierie la Mănăstirea din Kiprovac la 21 august 1644. Papa l-a trimis apoi ca administrator sau vicar apostolic al credincioșilor catolici din Moldova. A plecat spre Țara Moldovei la 3 septembrie 1644, însoțit de secretarul său, Petru Parcevici, sosind la Iași la 21 octombrie 1644.[1]

Și-a îndeplinit misiunea apostolică timp de 6 ani în Moldova, îndeosebi la Bacău (1644-1650), timp în care a redactat numeroase scrisori către superiorii din Roma, informându-i cu pivire la situația Bisericii Catolice din Moldova și primind indicații cu privire la modul de soluționare a diferitelor probleme.[1]

Arhiepiscopul Marco Bandini a murit în orașul Bacău, la data de 27 ianuarie 1650, moartea fiind grăbită cel mai probabil de Paul Beke, misionar maghiar și de George Kutnarski, polonez, secretar al principelui. Aceștia, după transferarea din 6 decembrie 1649 a episcopului Zamoyski de la Episcopia Bacăului la Episcopia Przemisl (Polonia), au vrut să-l alunge pe Bandini din reședința de la Bacău, sub pretext că mandatul lui a încetat. Suprasolicitat de această intrigă, a decedat, fiind înmormântat aici prin grija secretarului său, Petru Parcevici.[2]

Codex Bandini[modificare | modificare sursă]

În urma vizitei arhiepiscopului Marco Bandini în toate parohiile catolice din Moldova între 19 octombrie 1646 și 20 ianuarie 1647, el a redactat așa-numitul Codex Bandini (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), care era destinat să fie trimis la Roma, la papa Inocențiu al X-lea și la Congregația De Propaganda Fide.[1]

Acest codex este de fapt un raport, terminat de redactat la Bacău, la 2 martie 1648, în care Bandini descrie constatările făcute în cele 40 de localități pe care le-a vizitat. La sfârșitul lucrării, el face lista localităților vizitate, cu familiile existente în fiecare dintre ele, preoții și dascălii: 5.937 de credincioși catolici, 1.020 de familii (mai exact 1.051), zece preoți și treisprezece dascăli. Arhiepiscopul îi consideră pe catolicii din Moldova fie unguri, fie sași, dar menționează în câteva din satele catolice și existența unor români catolici și viceversa. Raportul prezintă informații cu privire la Moldova acelor vremuri, sunt descrise obiceiuri de nuntă și de înmormântare, obiceiuri de la curtea domnitorului Vasile Lupu, viața religioasă, biserici ortodoxe și armenești, mănăstiri, școli, legende care circulau pe atunci, modul de viață al oamenilor simpli și al boierilor, îmbrăcăminte, drumuri, ocupații etc.[1]

Codex Bandini a intrat în posesia Academiei Române în două manuscrise: manuscrisul 80 (cu semnătura olografă a lui Bandini), care datează din secolul al XVII-lea, fiind donat de diplomatul Constantin Esarcu la sfârșitul secolului al XIX-lea și manuscrisul 154, care este o copie a manuscrisului 80, datând din secolul al XVIII-lea, achiziționat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În anul 1895, academicianul V.A. Urechia a publicat Codexul în Analele Academiei Române, raportul bucurându-se de studii speciale din partea istoricilor Andrei Veress și Nicolae Iorga.[1]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus, de la 1646, urmat de text și însoțit de acte și documente (Litografia Carol Göbl, București, 1895) - în redactarea acad. V.A. Urechia
  • Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova 1646-1648 (Ed. "Presa Bună", Iași, 2006), 480 p. - în redactarea prof. dr. Traian Diaconescu

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Bandini, Marco (1648). Codex Bandini - Vizitarea generală a tuturor Bisericilor de rit roman din Provincia Moldova. Presa Bună, Iași, 2006. p. 4 
  2. ^ Bandini, Marco (1648). Codex Bandini - Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova. Presa Bună, Iași, 2006. p. 5 

Legături externe[modificare | modificare sursă]