Codex Bandinus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Codex Bandinus (cu titlul original Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae) este un raport scris în anul 1648 de către episcopul Marco Bandini, la Bacău, la acea vreme reședință episcopală romano-catolică, pentru a fi trimis la Roma, la Papa Inocențiu al X-lea și la Congregatio de Propaganda Fide.

Acesta prezintă un memoriu în urma vizitei episcopului în toate parohiile catolice din Moldova, ce implică informații despre catolicii din Moldova cu referire la istoria acestora, declinul demografic și religios în timpul lui Vasile Lupu, limbile vorbite, folclor, demografie.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Manuscrisul se remarcă prin „adnotărille" lui Marco Bandini cu referire la situația din Moldova. Acesta se limitează în povestirea și descrierea celor văzute de el, oferind sub formă de completare și lămurire o serie de capitole despre Moldova ca așezare, origine, fire a poporului, organizare politică, concentrându-se mai mult asupra domnului și a exercitării domniei prin administrarea justiției și prin inspecțiile anuale prin țară. Urmează capitolele despre organizarea bisericească a Moldovei ortodoxe, cu o analiză mai mult negativă a fondului de formalism religios al poporului, pătruns de erezii populare, ce amenință să molipsească și pe romano-catolicii din mijlocul său. Sunt subliniate, cu reprobare, împrumuturile unor obiceiuri străvechi, la înmormântări spre exemplu. Cu acest prilej sunt consemnate practicile întâlnite la ortodocși alături de alte particularități privind felul de a ține sărbătorile, felul de a se jura, descântece și exorcismele etc. Capitolul consacrat catolicilor din Moldova pare subdimensionat prin comparație. O prezentare a modului cum a fost sărbătorită Boboteaza la Iași, în anul 1647, constituie un fel de legătură cu pasajele referitoare la vizita episcopului, în care sunt introduse, pe larg, experiențele și intervențiile sale personale, la Iași, cu prilejul conflictului dintre conventuali și cetățeni, sau la Bacău cu referire la propriul conflict cu parohul catolic local. Acesta îl stimează pe Vasile Lupu, pe care îl admira sincer, chiar când înseamna cifra de 20.000 de osândiți la moarte din cursul judecăților lui, de la începutul domniei, până la data redactării acelui capitol ce poate fi situată în cursul anului 1647 și la începutul anului următor.[1]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Codex Bandinus

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Ion Totoiu; Călători străini despre țările române, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Institutul de Istorie „N. Iorga”, editura Științifică, București, 1973, Vol. V, pag. 8